Așadar, rămăsesem datoare cu o masă. Nu-i așa că eram adorabila la 4 luni?


Zoozie a vrut sa fie cât mai simplu, rudele foarte apropiae și cam atât. Atât de simplu a fost, încat a dat invitațiile verbal. Nu că nu s-ar fi priceput să-mi facă și mie un suvenir, ceva, acolo.

Ne-am primit musafirii la restaurant:


Ne-am adunat pe la ora șase verișori, nepoți, bunici, strbunici și am mâncat, vorbit, dansat chiar, până pe la unu din noapte.

Mie una mi-a fost de-ajuns,, mai ales că n-am vrut sa pierd nimic din ce se întampla, asa că singura repriză de somn a durat cam 30 de minute, maxim.

Cam ăștia au fost invitatii mei (nașii nu se văd):

În familia mea lumea are veleități de DJ, asa că am renuntat până și la ideea de a avea unul "al casei". Și ce bine-a foooost!

Am avut animatoare calitatea I. S-au încurcat puțin in urările ursitoresti, pentru că domnișoara mai mică încă nu învățase să vorbească, însă eu am înțeles tot ce-au spus și am rămas multumită per total. Numai faza cu "băieți la coadă" mi-a cam scăpat. Deh, or ști ele ce spun, sunt mai mari decat mine.

La un moment dat, domnișoarele au cam obosit. In stânga e mătușa mea Raluca, în dreapta verișoara Maya.


Pe la 10 seara m-am agitat un pic - adică eu trebuie sa fiu in centrul atentiei și voi ce faceți, neserioșilor, mâncați FĂRĂ MINE? Așa încât Zoozie m-a suit in wrap.

Am dansat cu mami și cu tati Valsul in 3:

Ne stă bine împreună?

Poate vă era dor de chelia mea zburlită: