Avusesem in minte niste idei de articole cu de ce-mi place Alfie, despre cum neconditionez eu relatia cu copiii mei, dar n-am mai avut nici timp nici alte resurse pentru scris. Ce pot spune e ca da, functioneaza. Dar ca e mai mult decat o tehnica, e un stil de viata si ca sa ajungi la arta de a nu iti mai conditiona copiiii trebuie sa te rupi destul de mult de educatia pe care ai primit-o tu insuti la vremea ta. Pot spune ca imi iese si mie destul de des.


Sunt situatii cand ma mai lasa nervii (ca azi), cand tip sau ma pierd cu firea, cand ma trezesc ca-mi santanjez sau etichetez copiii, dar le consider accidente si le recunosc, incerc sa le ocolesc si sa le previn. Telul meu e sa pot lucra impreuna cu copiii mei si inca sunt in cautarea unei formule care sa ne constranga pe toti cel mai putin.

Mi-ar placea sa mai scriu pe blog, la fel cum mi-ar placea sa fac curatenie si sa vad curatenie la sfarsitul unei zile, ori sa am si eu mobila lucioasa, impecabila si cu finisaje de revista. Cred ca, desi multe lucruri incep sa se concretizeze (ieri am baut o cafea dsingura :)))) ), mai am de asteptat in multe privinte. Totusi, ceata se destrama.

Am de prezentat niste scuze si celor care mi-au cerut colaborari, dar si celor care mi-au cerut produse :)))). E mai complicat decat pare sa poti duce patru proiecte in afara de casa si copii - care la mine ar trebuie sa implice si home schooling.  Am nevoie de ganduri bune si de o solutie concreta in ce priveste casa, fiindca intr-adevar fac fata dar greu si sacrificand diverse nevoi - ori ale mele ori ale copiilor. Or asta ma doare rau, nu mai am timp nici macar sa fiu atentica in relatia cu copiii. Cum am ajuns aici nu imi dau seama, dar n-a durat prea mult.

Anda, dupa ce a vazut clipul de mai imi spune ca vrea si ea o casa atat de super si atat e super-curata. Ii zic ca si a noastra e frumoasa cand e curata, iar concluzia ei a fost ca doamna are atat de curat ffiindca nu are copii, ma!!!