Dacă asta nu e comunicarea eliminării nu știu ce altceva se poate numi așa.

Fiu-meu stă la mama în brațe. Adneauri a spus pșșșș (mai mult un șășăit) și... a făcut un ditamai pipi pe ea.

În rest... se ridică în genunchi, stă în fund - opune o rezistență fantastică la a-l lăsa pe spate când îl așez undeva - de exemplu în căruțul folosit intens pe căldurile astea - și s-a ridicat inclusiv în genunchi (în drum spre în picioare) după ce l-a apucat fulgerător pe tata de antebraț. Tata îl lăsase pe o pernă să manevreze ceva pentru câteva secunde.

Se ridică în patru labe, se leagănă de câteva ori și se aruncă înainte. Deja are viteză grozavă de târât și nu-l mai las în pat nicio secundă singur.

Mimează mersul extrem de bine, în continuare are o forța extraordinară în picioare. Urlă de cîte ori vede o sticlă de apă și se enervează dacă i-o dau să ”bea” cu capacul pus. La fel face și când vede o cană sau pe cineva mâncând. Apucă lucruri din ce în ce mai bine, îi dau lapte cu lingurița și și-o duce la gură cu precizie, plescăie și mestecă în gol imediat ce vede pe cineva mâncând. E din ce în ce mai pregătit pentru hrană solidă, numai că e prea mic, are 4 luni si 23 de zile. Dovadă că încă regurrgitează destul de des, are sistemul digestiv încă prea crud ca să-l mai încarc cu altceva, indiferent cât ar protesta el că vrea să încerce lucruri noi. Deocamdată, cum spuneam, bea lapte cu lingurița și cu ceașca și, fiindcă a băut apă de la robinet în timp ce-i făceam baie și îmi linge degetele când îl spăl pe botic (și refuză sânul, dar se întinde la apă) l-am lăsat să bea 3-5 ml de apă din sticlă, pahar, capac, cească (în total) .

Se dezvoltă cu o viteză extraordinară și ne confirmă cu fiecare zi că este conștient de propria persoană, doar că îi lipsesc mijloacele să se facă auzit în stilul oamenilor mari. Numai că achiziționează mijloace noi pe zi ce trece. Și din cauza achizițiilor și a tumultului care le înconjoară, bebelușul nostru adoarme extrem de greu ziua (seara e suficient să stingem lumina și să ne așezăm la o porție de sân). E un război să-l adormim, el împotriva tuturor. Se ridică cu ultima fărâmă de energie, cu ochii cârpiți și mârâind, să mai facă un balans pe coate și genunchi.

Trebuie să plecăm la Buni zilele astea și cred că el va veni de-a bușilea în urma mașinii.