După prima zi de EC stau și mă întreb câte lucruri miraculoase voi mai afla de-a lungul timpului.


Nu vă imaginați ce vesel, mulțumit, ce aer învingător a afișat după primul lui pipi în altă parte! Și cât pare să îi placă să nu mai facă pe el, a râs de parcă așteptase toată viața lui scurtă să fie înțeles și acum se întâmplase asta.

Cu fiecare zi ce trece copilul îmi dă din ce în ce mai multe dovezi că este conștient de sine într-un mod mult mai profund decât se vehiculează în literatură modernă de specialitate, numai să ai ochi să vezi asta. Cred că acest lucru se întâmplă cu toți copiii, doar că nu sunt ascultați, fiindcă nu degeaba se spune din vechime, copiii vorbesc cu îngerii - au nevoie de alt stil de comunicare decât cel care este folosit de persoanele adulte și se împrumută, în timp, de către copii. E un fel de back to basics cu implicații din cele mai profunde. Iar când, adult fiind, prinzi o bucățică din această percepție, te simți de parcă ți s-au arătat taine ascunse ale universului.


Detalii tehnico -practice 
de posibil interes pentru cei interesați să aprofundeze metoda


Raportez 5 pipi și o tendință de no2 prinse fără scutec ieri, dintre care unul afară. Da, am stat mai bine de două ore cu el pe-afară uscat, nu-mi vine să cred nici acum.

Pregătire: I-am pus scutece tradiționale. La una-două reprize în ”cârpe” i-am susurat pșșșș în timp ce făcea, era în brațele mele sau, oricum, aproape, lipit de mine.

Primele încercări au fost stângace. Am mers de vreo două ori cu el la chiuvetă, l-am ținut cu spatele lipit de mine și i-am spus în șoaptă pșșșșș! Era cam agitat în stilul în care face el când elimină, de-aia am dat târcoale chiuvetei, dar nu ieșea nimic, așa că m-am gândit că îl inhib și că poate îi ia mai mult timp să-și dea seama ce caut cu el acolo.

L-am pasat lui taică-su și mi-am văzut de treburi și peste vreo jumătate de oră i-a aplicat un make-up abdominal de toată frumusețea.  Cred totuși că domnul tătic s-a ambalat puțin în timpul evacuării, fiindcă peste vreo două ore mi-a gratulat prosopul din leagăn cu altă serie, în condițiile în care Denis e un copil care are scaun la 2-3 zile. Sau pote nu, fiindcă în ultima vreme in ziua X au fost mai multe runde, mi-aduc acum aminte sfatos.

Am găsit potrivit să pândesc momentul și mi-am adus lângă pat un lighenuț bun la toate, fiindcă am și eu nevoie să-mi găsesc poziția bună și un lighenuț are gura destul de largă pentru cele două mâini stângi ale mele.

Restul a mers ca uns, până noaptea, când reușeam să ma trezesc doar la agitația luipost pip - deci nu-mi dau seama dacă face în somn sau oarecum treaz. Am udat 4 prefolduri puse sub el iar dimineața pe la 7 am vrut să îi pun un itti bitti, știind că se îndesesc și vrând, ca tot omul, să mai dorm puțin. Numai că bebelușul conștient s-a supărat pe mine și l-am lăsat gol în continuare.

Următoarele două reprize au fost accidente. Unul s-a petrecut în absența mea - îl lăsasem dormind și am fugit să-mi pun să mănânc. L-am găsit în cu totul alt loc decât unde îl lăsasem, încecând să scape de umezeală. Al doilea au fost de fapt câțiva stropi în timp ce scriam acest articol cu el în brațe, dar am crezut că agitația se datora jocului, își făca de lucru cu caruselul din pânză :)

Nu e greu, mie nu mi se pare greu.

un mic update:

Văd azi că încă îi confund semnalele cu veselia, nerăbdarea. De multe ori făcea cam la fel ca pentru eliminare, dar regurgita de fapt, așa că am avut alarme false :) E drept că nici nu suntem singuri iar eu nu pot fi atentă doar la el cât timp se învârte și Bebelina pe aici sau mă învârt prin casă. Spre prânz protesta dacă îl puneam pe lighenuț, încât mă îtntreb dacă nu cumva mi-e mie frică inconștient de vreun eșec, poate încep să nu mai fiu așa relaxată? EC ăsta e o adevărata terapie, haha, o să învăț arta autocunoașterii până terminăm cu el.