Pe Iulia am cunoscut-o la întrunirile La Leche League și de atunci am simțit-o foarte aproape.

Prima dată a venit încărcată cu haine adaptate unei alăptări discrete. Și la ce-ar avea nevoie o persoană ca mine să fie discretă când alăptează? Eu alăptez mereu discret tocmai pentru că nu fac niciun fel de caz de asta. Nu am alergat niciodată disperată să mă ascund în vreun loc special pentru alăptare. Nu am atras niciodată atenția asupra mea în acele momente punând o eșarfă pe capul copilului, să se uite luea mirată - ce-o face aia acolo, își sufocă bebelușul? Aaaaa, nu, alapteză, of aici a apucat-o? De ce n-or sta unii acasă? Nu am lăsat copilul să plângă până ajungeam într-un loc mai convenabil pentru mine sau alți adulți.

La noi, când alăptăm pe-afară, totul decurge rapid și în liniște, fie că m-aș afla în fața unei scări de bloc lângă gura de metrou, în picioare, fie la o cafea sau în vreun magazin. Mă întorc dacă este posibil către zona mai puțin umblată până să apuce bebe să plângă cât să se uite toată strada la noi și purced. Când nu faci caz din a alăpta - tocmai cu intenția de a te proteja pe tine sau pe eventualii privitori ai gestului tău (altfel firesc și de ce nu frumos) nu știu dacă te vede vreun trecător, chiar de-ai fi pe trotuar în fața unui mare magazin in zilele premergătoare sărbătorilor. Fiecare este de fapt concentrat asupra altor lucruri, nu măsoară orice coleg de trafic din cap până-n picioare.

Uneori însă e tare greu să ajung la doamna țâță prin hainele obișnuite - mai ales în perioada asta de început, când încă nu s-a reglat cererea și oferta și port și sutien special pentru alăptare, care e un instrument de tortura când vrei să te miști repede. Are o clemă care prinde o bucată detașabilă de material și pe cuvânt că din cauza asta prefer bustierele.

La Anda aveam mai multe haine decoltate și era mai simplu, deși stăteam cu sânul pe-afară - probabil spre oprobiul unora care văd un act sexual până și în modul în care te ștergi cu servețelul la masă în oraș. Ce-ai putea căuta, doamne iartă-mă, să iei masa în oraș? Să faci pe toată lumea să se gândească la prostii?

Acum nu stiu ce-am făcut cu hainele astea, dar nu le mai găsesc, așa că trebuie să trag un ditamai cearșaful de tricou, dând la o parte un jerseu cu închidere frontală și o bucată sau două de wrap. Iar ceva mai demult când purtam și haină trebuia să feresc și copilul de fermoarul acesteia.

Acel moment când pe D. l-a prins foamea exact când am ieșit din metrou, deși îl alimentasem discret înainte să mă îmbarc spre casă, a fost primul moment când am deplâns faptul că nu am măcar o bluză pentru alăptare discretă de la Iulia - singurele articole de gen pe care le știu, de altfel. Apoi a urmat o zi-maraton într-un puseu de creștere, de data asta în casă, dar purtam tricouri largi și erau un coșmar când copilul așteaptă să pun'te masă scoal'te masă și când îi pui masa plânge că de fapt nu mai vrea, deși ar fi vrut totuși dar parcă vrea din nou. Oaaaaa!!!

De-asta zic, alăptare discretă ca și termen nu e ok pentru mine. Alăptarea la cerere e mereu discretă, mereu firească și mereu în liniște, cu zâmbetul pe buze. Mă rog, când te încurci în boarfe claaar nu mai  e zâmbet pe buze. Există însă alăptare ușoară. Când dai la o parte o bucată mică de material și ajungi la țintă fără să asuzi, fără să strângi din dinți și să-ți blestemi zilele, fără să-ți șifonezi hainele de bumbac prinzându-le între tine și copil.

Iulia face o campanie de testare. Dacă sunteți la fel de agasate ca și mine de toate aspectele astea mărunte dar mizerabile sau dacă vreți pur și simplu să știti dacă v-ar plăcea niște haine special croite pe mame și viitoare mame, înscrieți-vă repede. E last minute, trebuie să primiți hainele până de Paști. Succes!

A propos, eu aș testa orice vine în culori vii. :D:D:D