Dalia este mămica unei mici comori de câteva luni. Am primit scrisoarea de mai jos ca mărturie că şi-a depăşit problemele pentru care ajunsese să mă caute. Este dorinţa ei ca mame cât mai multe să ştie şi povestea ei, pentru a vedea încă odată că se poate, că există r[spunsuri şi... poftiţi de aflaţi singuri.


Salutare tuturor femeilor care isi doresc copii, care sunt insarcinate sau care se confruntă cu aceeaşi problemă ca mine!
 
Numele meu este Dalia şi am o fetiţă de 5 luni şi jumătate. 

Am avut o sarcină relativ uşoară şi şi o naştere provocată. Am născut pe cale naturală. Pe toată perioada gravidităţii mi-am dorit să am lapte. Dar nu mi-am imaginat nicio clipă ce va urma.  

Am avut lapte încă de la început, am trecut şi prin furia laptelui şi în acel moment nu ştiam că aceasta este ca un preludiu pentru ce va urma. Fix la o lună am fost internată în spital cu fetiţa, care avea un icter prelungit întreţinut de laptele matern. Atunci s-a declanşat coşmarul alăptării pentru mine din cauza condiţiilor din spital, printre care dormitul pe sacun etc. 

A început cu noduli dureroşi: când la stângul, când la dreptul. Niciodată la amândoi, o dată cu o pauză liniştită de 2 zile. Cu mameloane care luau foc din cauza unor ragade.

Am fost la mai mulţi ginecologi, dar nimic. Au urmat creme de tot felul, mulsul care nici el nu era o soluţie şi încercam în acelaşi timp să găsesc persoane care să mă ajute, care să mă înţeleagă şi care să mi explice ce se întâmplă cu sânii mei. Atunci am cunoscut-o pe Ramona, care prin bunăvoinţa ei m-a făcut să înţeleg cum stau lucrurile şi, cu această ocazie, îi mulţumesc încă o dată. 

Alăptarea înseamnă nu numai igienă, muls atunci când sânii sunt dureroşi, ci şi poziţionarea corectă a copilului la sân, un mediu prielnic şi linistea mamei creată de cei care vin în contact direct cu ea. Alăptarea nu înseamnă numai hrană sănatoasă şi alăptare după program. În urma participării la L.L.L România am aflat lucruri noi care mi-au dat încredere în mine, încredere care cam dispăruse pentru că erau nopţi în care alăptatul era un chin pentru mine. Alăptam cu lacrimi in ochi, dar nu vroiam să renunţ, pentru că aveam lapte atât de hrănitor pentru fetiţa mea şi, nu în ultimul rând, tot ea era cea care reuşea să mă scape de dureri prin alăptari dese. 


Încă alăptez. De pe la 4 luni nu am mai avut astfel de dureri şi îi mulţumesc lui Dmnezeu că încă mai am lapte. 


Pentru toate mamele care se confruntă cu această problemă, sper din tot sufletul să fie cât mai putine, Doamne ajută!