Despre relactare - IV
23:02Didinuşka
În paralel cu sns-ul, am început stimularea sânului prin muls. În teorie, pentru restabilirea lactaţiei, fiecare sân trebuie stimulat de cel puţin 10 ori pe zi, câte 10-15 minute.
Temperată de Sorana, am avut între 6 şi 10 stimulări pe zi, punând la socoteală şi mesele cu sns-ul. Ceea ce pare a fi o bagatelă (ce poate fi atât de complicat să te mulgi?!), cere de fapt multă voinţă şi răbdare, mai ales “când mulgi în gol” şi vezi că oricât de mult te-ai chinui nu iese nici o picătura de lapte. Iar eu m-am numărat printre norocoase: încă din prima zi am avut câte o picătură de colostru la fiecare sân (din capitolul ce minuni poate face corpul uman: când relactezi, sânii secreta din nou colostru). Abia dupa trei săptămâni am început să strâng câte 10 ml de lapte pe zi. Din acel moment, parcă aş fi trecut peste o barieră deoarece laptele a început să vina din ce în ce mai mult.
Cea mai delicată parte din perioada relactării a fost acceptarea sânului incizat. De la bun început am ştiut că pornesc cu o bilă neagră şi nicio bilă albă. Oricât de mult am încercat să scap de favoritisme şi tratamente preferenţiale vis a vis de sâni, nu am reuşit. Am trecut prin toată gama emoţională pentru acest sân: de la furie şi ură, la prietenie şi înţelegere. M-am purtat cu el de parcă ar fi fost un copil bolnav: în loc să-l scot afară în razele soarelui, l-am ţinut în casă cu ferestrele bine închise, acoperite de storuri. D-abia mă atingeam de el, îl puneam cu grijă la pompa electrică, îl compătimeam în oglindă, îl palpam cu tandreţe şi îngrijorare de teamă să nu descopăr vreun punct tare. La un moment dat s-a întâmplat. Ce anume şi când exact nu ştiu. Cert este că am început să-l mulg fără milă, fără teamă şi să încep să consider că am doi sâni, punct, nu doi sâni dintre care unul incizat. Şi-am încălecat pe-o şa şi am ajuns să scot lapte şi de la sânu’ nebunu’, cu toate că, în prezent, numai un sfert din sân e “funcţional”.
Când relactezi, orice eveniment/lucru, fie bun sau rău, capătă proporţii exagerate. Ştii de la bun început că trebuie să ai răbdare, atât cu tine, cât şi cu cel mic. Rezultatele nu vor întârzia să apară, cât timp ai un ritm şi eşti conştientă că nu ai cum să sari nici din prima, nici din a doua mai multe trepte deodată. Lucrurile se fac încet, pas cu pas, nimic spectaculos nu se întâmplă peste noapte. Cu toate astea, apar inevitabil şi momentele în care îţi pierzi răbdarea şi te simţi incapabilă că nu poţi face mai mult, mai bine, mai repede, mai altfel.
În prezent, omuleţul are la discreţie sânul drept şi lapte muls majoritar din sânul stâng de unde nu suge. Ştiu că părerile sunt împărţite în privinţa mulsului: unii susţin că în timp conduce la scăderea cantităţii de lapte, alţii consideră că prin golire, sânul e stimulat să producă aceeaşi cantitate de lapte. Chiar dacă “oficial” am terminat perioada de relactare, am acelaşi program de muls. O dată pe zi, de obicei noaptea, după ce adoarme omuleţul, îmi fac timp să mă mulg manual. În rest folosesc numai o pompă electrică Medela: de minim 3 ori pe zi şi dacă am timp chiar de 4 – 5 ori. De la 110-130 de ml/zi la sfârşit de octombrie, acum scot cam 200-250 de ml/zi. Secretul este că sunt mult mai relaxată. Nu mai stau să fac calcule cât lapte adun şi cum să-l împart. Atât cât reuşesc să scot e binevenit.
Contabiliceşte / 1+1=1
Pe 19 iulie mi s-a făcut incizia. La 1 august am terminat medicamentaţia pentru ablactare. De pe 5 august nu am mai avut lapte. Pe 8 septembrie, prima zi de relactare au reapărut primele picături de colostru. Pe 28 septembrie scoteam câte 10 ml de lapte pe zi. Pe 12 noiembrie, dupa 64 de zile de relactare, am alăptat exclusiv. Dupa 3 zile în care m-am încăpăţânat să-i dau omuleţului numai lapte de la mine, mi-am dat seama că încă nu am suficient lapte, aşa că în funcţie de zile suplimentez cu o masă sau două de lapte praf. Poate că am căzut în păcatul mamei care crede că nu are suficient lapte şi dă completare. Poate că într-adevăr, sânul nu poate face mai mult decât face deja. Poate că repetiţiile de mai sus sunt obositoare. Important este că mă simt în rândul lumii de când mă trezesc noaptea de câte trei sau patru ori să-i dau copilului ţâţă. E copleşitor de minunat.
2 comments
Bravo,Zoozie !!!
RăspundețiȘtergereEu nu am niciu merit. Didinuska a reusit toate astea.
RăspundețiȘtergere