Iaca, dupa maratonul alaptarii de joi (cand singura pauza a fost somnul aparent de peste 3 ore al bebelinei - deh, nu ma uit la ceas), vineri noaptea am dormit. Ce-i drept asta s-a intamplat printre supturi si dureri crancene de spate care treceau un pic numai daca ma ghemuiam pe partea stanga, dar am dormit si m-am simtit mult mai bine vineri dimineata, cu cafeaua in fata.


Pe care mi-a facut-o Anda. Eu am pus apa, dupa care am vazut ca ar mai trebui si am pus cu o ceasca. Ea intinde mana si spune: na!, ca sa-i dau chipurile ceasca sa-mi puna ea apa.

I-am pus si atunci eu niste apa pe fund, iar pe domnisora am ridicat-o pe masa ca sa ajunga unde trebuie. I-am aratat si unde sa toarne, Ce mai, fericirea intruchipata, gospodina mea! Normal ca pe urma mi-a pus si cele 4 masuri de cafea. A devenit atat de entuziasmata, incat pe ultima a intors-o putin mai devreme si jumatate a nimerit langa filtru si pe masa. Dar e tare buna cafea fie-mi :) Cam slaba.


***

Credinciosii nu-si umplu pantecul, ci sufletul

Cu siguranta asa gandeste Anda, spirit karmic extrem de evoluat, avand nevoie de lapte de tzatza si aer pentru a supravietui si creste perioade aleatoare si nedefinite.

Joi nu a mancat decat jumatate de iaurt de 150 g pe la 11 seara. L-am rugat pe tati sa-i dea totusi ceva. ca de la mine nu voia iar eu pur si simplu nu mai rezistam sa stau cu ea atarnache. Mancare (pui cu taitei si sos) nu a vrut nici de la el, nici paine sau alte nebunii. De altfel nici nu am incercat sa-i dau de rontait peste zi.

Nu prea imi place sa rontaie pentru ca si-asa nu mananca bine. Asa ca, daca ii mai dau si de rontait, parca se duce si bruma aia de speranta ca va manca.

Fara rontaieli? Cu niste exceptii, normal. Spre ezemplu: in pat, inainte de culcare, totusi, a spart intre dinti cateva boabe de struguri si mi le-a intins aproape neatinse. A mancat si ciocolata neagra si putin blat din pizza facuta de tati tot joi seara pentru mine. Nu vreti sa stiti ce-a urmat. Intempestiv e un cuvant tare bland. Bine c-a trecut!

Inca nu sunt obisnuita sa ma feresc de ea cand mananc lucruri anapoda pentru ca pana deunazi pur si simplu nu era curioasa ce mananc eu. Ba chiar, daca-i aratai ceva de mancare, parca o injurai. Nu mai stiu exact in ce imprejurari s-a spurcat la ciocolata, insa ii place. De obicei mananca totusi o frimitura si ma lasa in pace. Ei bine, atunci parca a vrut sa-mi faca in necaz, a fost complet imprevizibila.

***

Scutecele magice


...si olita ornament. Primele nu s-au inventat inca, din pacate. Daca ar vrea cineva sa se ocupe de problema, i-as sugera sa faca un patratel gelatinos care sa fie aplicat ca un plasture transparent sau de culoarea pielii pe sub buricul copilului neccoperant, iar apoi sa se intinda, cu energie data de caldura aceluiasi specimen, pana ii cuprinde si fundul si restul chestiunilor generatoare de mizerii prin casa.Dupa care sa capete textura unui banal scutec de hartie sau textil, in functie de sortimentul preferat al parintilor.

Daca gasiti ceva de genul asta, lasati-mi un comment. Macar pe cineva dispus sa inventeze asa ceva si tot e ceva. Ma angajez sa donez cei 2% si v-as ruga sa faceti la fel, pentru ca s-ar putea sa va pasca aceeasi soarta mizerabila ca pe mine si atunci o sa va ziceti: of, deci zuza aia nu era chiar lenesa, dezaxata si mama denaturata ca-si tine copilu' mereu la curu gol...

Olita-ornament e la noi. E la vedere, arata ca un fotoliu. Si e al naibii de confortabil pentru orice jucaruie, dar nu si pentru curu' doomnesc al fiicei mele. Mai avem si un reductor buretat, plin cu desene prietenoase: romburi, inimioare si ceva zburator, inca nu m-am edificat ce anume si nici poza nu pot sa fac ca sa va dati cu parerea.Ambele sunt made in China, poate asta o fi problema, oi avea vreo fitoasa si-si cere numai lucruri de marca. Apai,maica, atunci cand ai hi pe banii tai sau ai berbantului (daca esti vreun specimen de cucoana), atunci sa-mi vii cu de-astea. Pana atunci ia ce-ti dau ca stii vorba aia cu eu te-am facut eu te imbrac. Unele chestii pur si simplu nu pot fi de la Mothercare in casa noastra.


Ca sa evit urlete inutile legate direct de pusul scutecului o schimb dupa ce adoarme, numai ca joi seara am adormit si eu si n-am apucat s-o schimb. Ca bonus, scutecul pus de tac'su la pranz parca a fost poleit cu aur. Nu a vrut deloc sa i-l scot si n-am gasit cu cale s-o pacalesc in vreun fel. Ei bine, m-am trezit de control cand se craspa de ziua - toti trei am adormit la ore foarte mici - si pentru ca se foia, i-am dat sa suga. M-am dus sa beau niste apa si, cand m-am intors, crezand ca a adormit la loc, am dat s-o schimb. Era un pampers chilotel si nu, nu a dat pe dinafara cum v-ati fi asteptat, ci doar s-a umflat ca o minge; desi design flaws sunt mai multe la produsul asta, la partea absorbanta recunosc ca sta bine, in ciuda afurisitului de gel albastru (ce sa fac daca alte scutece gasesti numai in locuri in prealabil organizate, la un moment dat a trebuit sa respect alegerea majoritatii si m-am pricopsit cu un pachet de 28 de bucati).

Alte plansete, deja ne apuca si pe noi un car de nervi frustrati cand o auzim urland si ne vine sa ne bagam piciorul in attchment paenting. Recunosc ca am ocolit de vreo 3 ori AP-ul saptamanas asta. Acum cu regret, atunci cu usurare, ca sa nu zic placere. De data asta, despre care povestesc, a tinut-o tati de picioare, in 1,5 secunde i-am montat scutecul de noapte si m-am facut ca nu inteleg cand imi arata cum sa i-l scot. Am un mare noroc ca nu i-a dat prin cap ca nu are nevoie de ajutor sa si-l scoata! S-a calmat extrem de repede, au castigat somnul si sanul mamei.


***

Mancare din nou - de data asta: (una) calda

Pentru ca nu-i mai dadusem de ceva vreme si m-am gandit ca poate incepe sa aiba niscai carente de fier, de unde si lipsa asta enervanta a poftei de mancare, vineri i-am facut suc de portocala in care am golit o capsula de spirulina. Si l-a baut pe tot. Suc verde. Nu are gust decat de portocala si e OK. Apoi s-a intamplat ca a mancat din mana mea o felie de unt pe paine si i-am dat miere cu coada unei linguri. Am invatat-o cu aceasta ocazie ca e mai eficient sa nu mai scoata limba la lins (desi e mortala cand face asa) si sa primeasca batul lingurii ca pe o acadea :)

Cand am zis gata si am plecat cu borcanul, a venit dupa mine in fuga: mmmmm? mmmm? cu tonul ala intrebator de mai vrei? mai vrei? Mmm? Noroc ca a usturat-o pe gat de la atata dulce si-am scapat :d

Seara a mai mancat ceva, in rest supt, tata, supt. Ceea ce face si acum, cand corectez articolul, pentru ca m-a prins la PC. Am certitudinea, a propos de asta, ca s-a format un ritual. Ca, asezandu-ma aici, mi-o cer. Va pupam, plecam la plimbare si ne intoarcem vineri. dupa Craciun cu copchilu care-si taie singur friptura. As vrea eu, dar o taie si-mi da mie sa mananc :))