highlists

Unelte ajutătoare pentru evaluarea suptului și a posibilelor probleme în alăptare

În unele zone este greu de ajuns la un consilier în alăptare. Puteți întotdeauna discuta cu cineva, dar vă copiez mai jos câteva trucuri ut...

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Alaptarea si enterocolitele

In Romania inca se recomanda pe scara larga intreruperea alaptarii in timpul episoadelor de enterocolita. Cand va loviti de asa ceva, in ciuda manifestarilor spectaculoase pe care le poate avea boala, nu renuntati sub nicio forma la laptele de mama. Cand copilul este bolnav, aveti la indemana apa, mancare, medicament si cea mai usoara metoda de linistire a acestuia, indiferent ca are 3 luni sau 3 ani.


Va rog sa citit cu atentie paginile urmatoare:


Copilul bolnav si alaptarea (kellymom), cititi cu precadere sectiunea "Breastmilk vs. Pedialyte" (o sare de rehiratare gen Humana Electrolyt)

Babycenter - cateva indicii despre tratamentul diareei, Se mentioneaza ca dieta BRAT (banana, mar, orez, paine prajita) este invechita, ca, in general, copilul poate manca fructe si legume, ca iaurtul e OK deoarece contine probiotice, ajutand la refacerea florei intestinale. Ca, in fapt, a nu pune copilul la regim il poate ajuta sa se refaca mai repede dupa un episod diareic. Acelasi articol trece in revista toate posibilele cauze ale diareii, lucru care poate fi de ajutor cand ne grabim si ne speriem.

Acest document (aveti nevoie de PDF reader) speciifica foarte clar faptul ca alaptatul reduce timpul de insanatosire, avand rol protector si reparator.


Regimul alimentar in timpul enterocolitelor. Sespecifica faptul ca  alaptarea nu se intrerupe.

Rolul alăptării în prevenirea şi tratamentul diareei
Din pacate, surse de incredere care sa sprijine alaptarea in timpul enterocolitelor sunt putine, iar in romaneste eu una nu am gasit nimic. Daca aveti adaugiri si linkuri utile va rog sa lasati un comentariu. 


O prietena draga are copilul bolnav, suspectand o enterocolita virala. Traieste cu impresia ca, atunci cand copilul (de doi ani) suge, starea lui se inrautateste, are scaune moi, refuza mancarea. Toata lumea din jur ii spune sa inrerupa alaptatul, iar ea se gandea oricum foarte serios sa intarce. Ok, nu poti spune ca n-a alaptat destul, dar regula de aur a intarcatului condus de mama este ca nu se incearca intarcarea in timpul bolii. A doua regula este ca se face treptat.

In lumina celor de mai sus, copilul in cauza a baut si lapte formula de cateva saptamani, cred ca e un lapte formula de continuare obisnuit. Cum sa faci o mama neobisnuita sa-si vada copilul bolnav, obisnuita in schimb sa creada ca, daca un doctor nu greseste atunci doi sau trei care spun acelsi lucru sigur nu gresesc, sa accepte ca nu e un moment bun sa taie conducta, ci biberonul, cel putin pentru o vreme? Si, de asemenea, cum convingi o mama care s-a purtat exemplar, ducand copilul la analize la primul semn de boala, ca anemia de 8 virggula ceva e doar semnul bolii, nu o consecinta a alaptatului tarziu? Cum poti sa oferi sustinere ca a facut ce trebuie in asemenea cazuri??



Ce cred eu despre enterocolite  si alaptare

Dupa doi ani de citit, observat, discutat despre alaptare, am ajuns la concluzia ca o enterocolita virala trebuie lasata sa-si urmeze cursul. Copiii, ca orice om in situatia respectiva, pot experimenta stari de greata, pot vomita violent sau pot "doar" avea scaune apoase. Atata vreme cat sunt alaptati la cerere si foarte des, nu au nevoie sa manance sau sa bea altceva daca nu vor. Daca pierd foarte mult lichid prin scaune dese sau vomitand, abia atunci ne putem pune problema rehidratarii. In orice caz, hidratarea se face prin inghitituri scurte si dese, pentru a preveni episoade de voma. Sunt utile ceaiurile de salcam (preferabil coaja dar orice fel de ceai de salcam e bun), ceaiul de scoarta de stejar, de menta, de sunatoare. Ceaiul de musetel e antiseptic. Dar antiseptic rau de tot, ucide si bacteriile ajutatoare.

Pe langa sarurile de rehidratare care pot deveni necesare in cazuri extrem de severe, exista probioticele din farmacie care ajuta la normalizarea scaunului, actionand impotriva unor anumiti germeni: biotics baby (Lactobacillus acidophilus si Lactobacillus bifidus,) enterolactis (lactobacillus acidophilus si Bifidobacterium bifidum), enterol (saccharemoces boulardii - o drojdie) sunt doar marcile care-mi vin in minte in acest moment. Dozele difera in functie de medicament.

Unui copil alaptat nu i-as da formula nici cu nici fara lactoza in timpul bolii. Daca ar fi alaptat mixt, l-as lasa doar pe san, chiar daca la inceput mi s-ar parea ca nu fac fata cererii (asta se rezolva, oricum cererea e simtitor mai mi mica decat cand copilul e sanatos daca ii e foarte greata; desi s-ar putea sa stea cu sanul iin gura pentru alinare si sa va tineti pompa aproape dupa episodul de boala :) ). De ce sa "stai" doar pe san?? Laptele de mama are probiotice iar lactoza din laptele de mama are molecula diferitea de cea din laptele de vaca - chiar nu vorbim de acelasi lucru. Cum scria intr-un articol sus-citat, laptele de mama nu intra in ategoria alimentara a produselor lactate. Daca aveti avantajul de a putea oferi asa ceva, faceti-o, prin orice mijloace san, cana, lingurita, seringa.

Nu-mi iese din urechi plansetul auzit in telefon, un planset groaznic al unui copil de 7 luni internat la Grogore Alexandrescu odata cu fetita unei prietene, caruia nu ii era permis accesul la sanul mamei, dar era indopat in schimb cu mucilagiou de orez dat in biberon (poliica spitalului).  Mi se ridica parul pe ceafa, pentru ca-mi imaginez ca as fi putut fi eu in locul femeii aleia, diferenta e ca in acel moment as fi cerut externarea.

Atentie, este bine sa tratam efectul si nu cauza. Deci nu dam smecta sau altceva asemanator ca bebelusul sa nu mai aiba scaun moale, ci  incercam sa ajutam organismul sa se repare. Scaunele moi si episoadele de voma au rolul de a scoate cat mai repede bacteria, virusul-problema din organism - sau mancarea care a provocat alergie.

Daca mama are enterocolita

Pai alapteaza si sta la pat, tine regim, se trateaza. Eu am avut, copilul meu nu.  eu nu am putut tine nici apa in gura timp de 12 ore, m-am deshidratat cumplit dar nu mi-a scazut lactatia. Copilul meu s-a jucat numai in pat langa mine toata ziua si n-a avut niciun simptom. Odata cu alaptarea, coplul primeste anticorpi contra bolii mamei. In general, mama ofera prin lapte anticorpi pentru bolile prezente in mediul inonjurator, de aceea alaptatul nu protejeaza copilul de o gripa exotica, de exemplu, dar are toate sansele sa ofere un episod mult mau usor sau sa scuteasca copilul de o boala contractata de mama. Mai cu seama daca v-a lovit ceva infectios, nu opriti alaptarea, e singurul pasaport spre sanatate pe care i-l puteti oferi copilului.

Cand des e prea des? 
4-6 scaune/zi sunt dese. Dar 2 sau 3 scaune apoase in 10 minute inseamna pericol de deshidratare, iar atunci luptam pe cate fronturi putem.

Departe de a fi un ghid complet, aceasta postare se vrea a fi mai degraba un semnal de alarma. Enterocolitele sunt episoade care pun parintii la grea incercare, adeseori copiii sfarsesc spitalizati. Cand ne pastram cumpatul, toate lucrurile devin putin mai clare si solutiile se ivesc mai usor. Laptele de mama e medicament si hrana in acelasi timp. In rarele cazui de enterocilite ale copilului alaptat pe care le-am vazut, copilul a scapat de manifestari severe fiind alaptat la cerere. Evidenta o arata, spitalele din pacate nu: alaptarea la cerere protejeaza si vindeca enterolitele, chiar cand acestea sunt generate de germeni patogeni. In cel mai rau caz, nici nu vindeca nici nu face rau, dar un san mentine copilul hidratat. Am vzut mame care nu mai alapteaza si carora le-a fost extrem de greu sa convinga copilul sa bea ceva. Avand in vedere ca un copil care suge se indreapta spre tzatza instinctiv cand il deranjeaza ceva, odata cu alinarea este si hranit si hidratat si nu mai are timp sa se impotriveasca. Laptele de mama e bun, o spun copiii care sug dar au invatat sa si vorbeasca. Toti raspund la intrebarea: de ce mai vrei san? "Pentru ca e bun".

Iar la final ceva care merita printat si aruncat sub nasul oricarui cadru medical care restrictioneaza alaptarea cand copilul sufera de enteroviroza.


WHO manual - The Treatment of Diarrhoea


12 comments :

  1. Si eu am avut enterocolita si bebe nu. :)

    Foarte fain si util articolul, bravo!

    RăspundețiȘtergere
  2. Si copilul meu a avut enterocolita cand avea 8 luni. Forma cu 3 scaune apoase in 10 minute. Si am ajuns la spital pentruca era perioada caniculara. Si mi l-au pus in perfuzii de rehidratare si mi-au interzis sa il alaptez 12 ore. Si ghici ce am facut? L-am alaptat pe ascuns. Parca imi era rusine, simteam ca ce fac e bine pentru copilul meu, dar cei din jur nu erau de acord. Inclusiv sotul, parintii, etc. Nimeni nu stie ca l-am alaptat si in cele 12 ore de pauza alimentara. Nu as fi putut sa il linistesc altfel. Am plecat acasa a 2 a zi, i-am dat biotics baby, mult san, in ciuda impotrivirii sotului si soacrei(care oricum credea ca 8 luni de alaptat sunt suficiente si care si acu da ochii peste cap cand ii spun ca vreau sa alaptez pana la 2 ani, 3, catva vrea copilu. Acu are 1 an fara 1 saptamana:D).
    Si-a revenit dupa 3 zile, in care i-am dat si orez si banana, dar mult mult lapte de mama. Cand ma gandesc inapoi parca nu imi vine a crede ce slaba am fost in fata celorlalti. Dar poate mai important e ca pentru puiul meu am facut ce am simtit ca e mai bine. Si asa a fost.

    RăspundețiȘtergere
  3. Catalina, felicitari pentru decizie, ai un copil norocos. Nu ma mira ca ai facut totul pe ascuns, pentru ca presiunea din jur este foarte mare in momente limita si, ca mama, adesea esti pusa la zid daca oamenii nu sunt de acord cu ceea ce faci. Mai ales cand vine vorba de alaptat.

    In orice caz, asemenea in momente de mare incercare, instinctele mamei ar trebui luate mai in serios. Iar in spital ar trebui sa fie mai comunicativi, dar, de multe ori, si oamenii de acolo sunt coplestiti de trebaa si au devenit niste automate. E important ca salveza vieti si sunt convinsa ca majoritatea sunt niste oameni extraordinari, dar au uitat ca lucreaza cu oameni, nu cu grane. Am observat de multe ori ca personalul din domeniul medical care lucreza cu animale (nu de curte( e mai empatic.

    A propos de suport in alaptare, cand eram la tara scrisesem un ditamai articolul despre reactiile familiei meleextinse, si cu bune si cu rele. Scriam la un laptop cu vateria stricatasi cand s-a miscat alimentrea l-am pierdut, apoi n-am mai reusit sa-l recuperez. Pe scurt, pe sotul tau pune-l sa citeasca mai mult sau adu-l la un grup de sprijin pentru alaptare daca sunteti prin preajma vreunuia (mai vin si alti soti, nu putini). Iar pe mama dumnealui invit-o sa-si vada de copilul propriu ca de-al tau ai tu grija, dar sa faca asta cu masura pentru ca dumnealui e un tata de copilla randul sau. Ca parinti trebuie sa invatam sa nu ne sufocam copiii, nu? :D

    RăspundețiȘtergere
  4. adellea salutare si te mai asteptam pe la noi!

    RăspundețiȘtergere
  5. Zoozie, te citesc cu mult drag! de fiecare data cand reusesc..caci tu scrii mult:), dar bine si folositor! si nu-ti fac complimente gratis.

    Postul acesta mi-a placut tare si vroiam sa comentez la el dupa ce as fi apuc asa citesc informatiile din linkurile date de tine..dar uite ca nu am reusit inca:(

    Ce vroiam sa-ti zic? sunt medic si am stat zilele acestea cu gandul la cursurile de pediatrie (de acum 6 ani)...stii ce-i ciudat? noua cand ni s-a predat despre deshidratarea la sugar, nici macar nu s-a pus problema ca ar putea fi vorba de unul alaptat..adica, daca deshidratarea se datora unei diarei, mucilagiul de orez era regula...asta ti-am spus-o asa, ca fapt divers...

    Cu blogul...te rog sa ma crezi ca am stat in cumpana daca sa te abordez pentru a-mi da adresa de mail...vin acum cu o floricica si ti-o cer:)

    Va pup! sa aveti o acomodare lina odata cu inceperea serviciului!

    RăspundețiȘtergere
  6. hei nu ma supar din asa ceva si daca devine prea personal blogul tau raman cu drag pe dinafara. Atata doar ca s-a intamplat atat de brusc, atat de fara sa fi vazut ceva in neregula (exceptand articolul despre comentarii) incat m-a nedumerit. E un trend in blogosfera maniceasca, opus lui go public, ca sa zic asa - care pe mine ma cam intristeaza. Probabil sunt multi inoportunabili pe lumea asta. Adresa mea e buneasca pe gmail, dar chiar te rog nu te simti obligata sa ma adaugi la cititori, am vrut mai mult sa stiu ca totul e ok la voi.

    Nu in ultimul rand, merci pt complimente. Nu stiu cat va mai abunda in scrieri le blog dupa ce ma apuc de munci dar... a fost instrumentul meu anti-ruginire in acesti doi ani - plini, poate intr-un fel monotoni dar teribil de frumosi.

    RăspundețiȘtergere
  7. Tii, ce repede mi-ai raspus!
    Alaptam pe ana si mi-am dat seama ca este posibil sa ma intelegi gresit...
    De ce am stat in cumpana? Nefiind o sustinatoare activa a alaptatului si nepublicand postari care sa ajute cu informatii alte mamici (si asta din lipsa de timp..abia daca reusesc sa citesc ceva pentru mine...se regleaza candva treaba asta, nu-i asa? cu timpul..sau organizarea o fi de vina:) ) m-am gandit ca s-ar putea sa nu reprezinte interes pentru tine..uff..ma exprim mai greu acum cu ana agatata de pantalonii mei..

    RăspundețiȘtergere
  8. la noi a plouat toataa ziua, noi nu avem tv, doar calculatoare asa ca vad oarecum in timp real tot ce misca online. Cand nu fac altceva, desigur, dar in pauze tot online sunt :))

    Auzi da' tu-ti imaginezi ca eu numai alaptat vad in fata ochilor?? Ma gandeam ca sunt mai plurivalenta, asa, cum sa spun :P Despre alaptat am inceput sa scriu intr-o dara, vazand ca ideea normalului e putin distorsionata la noi. Stiu ca normalul se creeaza pri frecventa repettiiei, asa s-au nascut adevarate trenduri din reclame tv stupide; la inceput le vedeai ca atare, dar in timp ajungeau sa ti se para normale. Comparatia e trasa de par dar,d aca vreo 2-3 persoae isi aduc aminte de o dezaxata care scuiapa zilnic articocole ro-alaptare, la un moment dat in viata poate vor face vreo fapta buna daramand vreun mit idiot despre cresterea copilului sau nutritie, pentru ca au citit ele sau ei undeva..

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu mai Zoozie..ce naiba! clar esti plurivalenta! plus :D, o mama buna la suflet si o alaptareasa infocata!
    te pup!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ce bine mi-a prins articolul asta. eram in spital, cu copilul cu enterocolita, il alaptam pe furis,pt ca bineinteles, dr mi-a interzis (trebuia sa-i dau doar apa, ceai de menta, si lapte fara lactoza cu mucilagiu de orez, pe care bineinteles ca nu vroia sa puna gurita si s-ar fi deshidratat). dar ma simteam totusi un pic vinovata ca nu ascult de dr, mi-era teama sa nu-i fac rau copilului. si am gasit articolul si m-am linistit, am alaptat in continuare si copilul si-a revenit foarte repede, fara regimul lor pe care nu a vrut cu niciun chip sa-l pape. acum imi pare rau ca nu i-am spus totusi doctorului ce am facut, asa a ramas cu impresia ca laptele fara lactoza a facut iarasi treaba buna, pe cand adevarul e cu totul altul

    RăspundețiȘtergere
  11. Adriana, te imbratisez cu drag si ma bucur ca ai gasit sprijinul de care aveai nevoie. A fost o situatie limita si mi se pare cumva normal ca nu ai putut spune ce voiai sa spui sau ca nu ai putut negocia cu medicul. Dar daca te mai intalnesti cu el sa nu uiti sa-i spui ca nu mucilagiul sau ti-a salvat copilul cat dreapta ta judecata care ti-a spus ca poti sa-l alaptezi in timpul bolii. Multa sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  12. Si noi am avut enteorocolita amandoua, dar nici prin cap nu mi-a trecut prin cap sa nu o alaptez sau sa nu ii dau sa pape. Pediatra noastra ne-a zis ca primeste mancare solida daca vrea (nu vroia) si lapte cat cuprinde. Daca nu vrea lapte, primeste apa sau orice alt lichid accepta (evident ca a vrut lapte, mai problematic a fost ca nu prea avem eu din cauza acc. enterocolite). Pentru ca am alaptat-o a facut o forma foarte usoara si a fost veseala si si-a revenit rapid. Totusi, exista si pediatrii informati ;).

    RăspundețiȘtergere