Nu mai citez acum articolul care m-a pornit pentru că face parte dintr-un blog care chiar nu merită popularizat.Geme de nihilism, de ceva ce se vrea cinism dar e ieftin şi de... prost gust şi foloseşte un ton de-a dreptul enervant de superior. Plus că are un conţinut care abundă în vulgarităţi deloc drăgălaşe. Pentru cine vrea să se enerveze, totuşi, am făcut acum ceva vreme o trimitere la acelaşi URL într-o postare numită "Iubim şi nu dresăm". 



Ideea era, de data asta, că după ce faci un copil, mai cu seamă dacă ai peste 30 de ani, înregistrezi o scădere a ratei metabolismului. Lucru care înseamnă că, exceptând un 1% de nesimţite norocoase care se îndoapă cu junk-uri şi beau şi cola şi cafele peste cafele şi nu-şi mişcă fundul de pe scaun şi totuşi slăbesc după sarcină, femeile rămân nişte grăsane după ce se reproduc. Nu exagerez deloc, noi nu facem copii ca să avem o perspectivă diferită asupra lumii, ca să ne detaşăm de propria persoană în favoarea alteia, ca să ne simţim împlinite ca oameni. Noi, mamele, suntem reduse la mişte mase cărnoase care n-au altceva de făcut decât să se specializeze în făcut copii şi a fi intreţinute şi pe urmă să rămână grase şi neatrăgătoare, pentru ca masculul feroce de lângă ele să nu le mai găsească dezirabile şi să impregneze femele mai tinere şi mai atrăgătoare dimprejurul său, întru eterna perpetuare a animalicei specii umane. Urâtă perspectivă, într-adevăr. Şi simpluţă.  Eu sunt o finuţă şi nu voi folosi idioată sau retardă dar vă las pe voi, cititorii şi, presupun că mai ales cititoarele mele. Dată fiind tema de nişă abordată de blogul mediocru  mă aştept să fiţi într-o proporţie covârşitoare... mămici de copii mici.

Trecând peste articolul cu pricina, mă gândeam să încerc (acum să văd şi ce-o ieşi) să fac o trecere în revistă a motivelor pentru care nu mai reuşim să ne vedem sirene în bucătărie, pe stradă sau la braţul partenerului din dotare.

În primul rând, sarcina. Sarcina ne schimbă, ne modifică temporar (aşa ar fi normal, ideal şi preferabil) echilibrul hormonal. O anumită acumulare de ţesut adipos în timpul sarcinii este perfect normală. Hai să vă spun un secret. Eu n-am văzut în viaţa mea o femeie gravidă urâtă. Chiar când are edeme şi acnee de sarcină, ea are domnule ceva frumos în ea. Poate străluceşte, oricum, vine din interior toată treaba şi îi imprimă un ceva în postură şi atitudine care o face incredibil de drăguţă. Frumoasă va fi tot timpul acelor 9 luni magice.

E bine să înţelegem puţin cum funcţionează organismul femeii. În general, grăsimea este moneda forte pentru zile negre. La viitoarele mămici, grăsimea este garanţia că vor avea lapte în primele zile după naştere. Asta nu înseamnă că dacă tu ai fost una din băftoasele care au luat 12 kile în sarcină nu ai lapte. Ci doar că, în general, natura îşi ia măsuri de precauţie. Cele care sunteţi deja mămici vă aduceţi aminte cât de obosite aţi fost în primele zile, cum era de uşor să adormi odată cu bebe? Cum, datorită baby shower-ului de după maternitate, nu prea apucaţi să beţi un pahar cu apă, darămite să mâncaţi la ore fixe?

Pentru o proaspătă mamă, primele zile de după naştere sunt o piatră de încercare, o perioadă vulnerabilă. Natura nu ştie sigur dacă mama, soacra, soţul sau vreo bonă are grijă de voi să vă dea să mâncaţi. În plus, grăsimea este o sursa de energie pe termen lung. deci după ce naşteţi rămâneţi cu un combustibil de urgenţă. Majoritatea se duce după vreo două luni de la naştere (pot fi şi 4 şi să nu uitam că ai nevoie de 9 luni să faci un copil şi de alte 9 să îţi revii după asta).

Acum na, majoritatea asta de care vorbeam are un înţeles diferit de la un corp la altul. Dacă eu am pornit în sarcină cu 45 de kilograme şi am ieşit cu 70+, la ieşire din maternitate aveam deja 61 sau 64 de kile (să mă baţi şi nu-mi mai amintesc), iar în 3 luni (cred) aveam 56-57 fără să ţin regim absolut deloc. Dar cred că eram destul de activă şi alăptam. 

Ceea ce mă aduce la altceva. Alăptarea nu este deloc un panaceu universal dar dacă ai reuşit să iei startul şi te informezi în altă parte nu la vecina de la 1 care îţi dă voie să mănânci doar compot de mere să nu facă bebe colici, ai toate şansele să slăbeşti uşor. Ţine însă minte că până înţarci, vei păstra un 2-5 kilograme în plus care nu se vor da duse sub nicio formă, din motivele enumerate mai sus sub numele de combustibil pentru zile negre. Evidenţa arată că se evaporă foarte repede după ce nu mai suge copilul. Totuşi sper că n-o să înţarci din cauza a 5 kilograme? Dacă forţezi treburile s-ar putea să rămâi cu ele cadou mult mai multă vreme decât dacă ai fi alăptat.


Pentru 850 de ml de lapte produs consumi 750 de calorii.

Cine a zis ca nu se pot ţine diete sub alăptare e un bou. Diete se pot ţine dar nu drastice. Şi nu recomand dietele drastice nici persoanelor care NU alăptează (deci nici consorţilor burtoşi). Spun asta pentru că, dacă optezi pentru o dietă hipocalorică, organismul va avea iremediabil tendinţa de a consuma drept combustibil ţesuturi proprii. Super, veţi spune, dar vă înşelaţi. Pentru că e ca la regimul de consum al minutelor la operatorii de telefonie: întâi minutele naţionale, nu contează dacă suni în reţea. La noi, grăsimea e sfântă pentru organism. Este consumată ca şi combustibil în regim de viaţă normală. O dietă drastică înseamnă foamete, calamitate. Înseamnă că o parte din creier va spune: "păstraţi grăsimea pentru cazurile de urgenţă, se anunţă vremuri grele! Deci nu precupeţiţi niciun efort! Orice se poate reface, dar nu vă atingeţi de banii de la ciorap, ok?" Şi uite-aşa vei arde masa musculară, nu grăsimea de care voiai să scapi. Într-un final, vei scădea câteva măsuri la haine şi cântarul va arăta nişte kilograme date jos... dar cu ce folos, te vei simţi obosită, nervoasă şi... urâtă. Îmbătrânită. Cu pielea lăsată. Şi grăsime moale şi celulitică înotând pe sub ea.


Singura modalitate prin care se poate slăbi frumos este să menţii o dietă echilibrată; cred că te poţi scăpa şi la un junk food dacă nu mai poţi de poftă, dar trebuie să faci mişcare. Multă mişcare. Să mergi pe jos măcar jumătate de ora zilnic. Să te gândeşti că şi treburile de zi cu zi ard calorii dar pe lângă ele să încerci şi ceva sport uşor. Zic uşor că, având şi cel puţin un copil după tine, s-ar putea să nu găseşti disponibilitate pentru mai mult.

În vestul sălbatic există cursuri de aerobic pentru mămici, Dă o cătare după strollers stride, e un concept frumos: mergi prin parc, te vezi cu alte mămici şi faci şi mişcare. Într-un cadru organizat dar suficient de flexibil ca să te opreşti să alăptezi când ai nevoie.

Recunosc că la teorie nu mă bate nimeni, dar nu fac nici eu mereu suficientă mişcare. Prin urmare, eu una am recurs la o înşelătorie: mă electrostimulez. Despre asta, cu altă ocazie.

Pe acest blog se găsesc destule trimiteri la alăptare şi fitness şi la dieta în timpul alăptării. Sunt articolele mele apărute în altă parte (vezi label de fiizicus). Când am timp voi pune şi altele, pentru că am o bază de date destul de serioasă deja. Unele aşteaptă să fie mai întâi publicate în altă parte, altele deja există acolo dar nu le-am mai creat trimiteri de pe blog. Şi există în plus foarte multe situri despre fitness care abundă în informaţii despre nutriţie, despre cum funcţionează un organism care face sport, despre beneficiile mişcării chiar şi pentru persoane care se recuperează după accidente şi boli grave sau după o naştere naturală sau nu.

Chiar un metabolism mai slab poate fi stimulat să funcţioneze mai bine. După o sesiune de gimnastică, orice persoană are metabolismul accelerat timp de 3-4 ore! Şi nu uitaţi că, pentru a slăbi se fac exerciţii cardio (alergare, mers, înot, anumite sporturi de echipă), deci lucruri la îndemâna oricui. Exerciţiile de forţă, precum lucrul cu diverse maşini de forţă şi greutăţi sunt pentru forţă şi tonus muscular şi se adresează celor care sunt deja slabi. Adică, dacă vrei să dai burta jos, nu face exclusiv abdomene, nu vei vedea nicio îmbunătăţire. Aleargă sau ieşi cu copilul la plimbare o ora zilnic şi da, poţi face şi ceva abdomene sau exerciţii similare. Numai atunci vei avea rezultate.

Nu încerca să faci sesiuni foarte scurte: doua abdomene, 3 paşi în jurul casei. Fă mai mult, 10 minute de exerciţii sau unul-doi kilometri măcar merşi o dată.

Mai este o chestiune importantă: depinde foarte mult ce înţelege fiecare prin slab. Anumite corpuri pur şi simplu nu arată sănătos sub un anumit număr de kilograme.

Eu am fost o viaţă întreagă posesoarea unei siluete subnutrite. Arătam ca o dungă de biscuite din profil. Noroc că totuşi aveam sâni destul de bine proporţionaţi pentru silueta mea (acum mă uit la sutienele alea şi mi se par cât o nucă :))) Deci eram un biscuite curbat. Acum m-am oprit la aproape 10 kilograme peste greutatea iniţială. Basculez între 51 şi 53 de kilograme (depinde de cântarele pe care mă măsor, cred) şi ultimele 3-4 kilograme s-au dat duse extrem de lent. cumva de la 8-10 luni la 1 an şi 8 luni de la naştere.

Uneori nu este suficient să slăbeşti în greutate ci doar să arzi grăsimea şi să faci masă musculară. Acest lucru este cel care se vede nu pe cântar ci atunci când îţi măsori talia. După câteva şedinţe de electro, eu am reuşit să dau jos 7 centimetri din talie. În ciuda greutăţii mici, aveam 79 de cm în talie. Mai am de lucru dar măcar nu mai arăt ca un butoi pe două picioare (subţiri) acum; pot purta fără ruşine un tricou mai strâmt. Eu îmi pierdusem tonusul muscular odată cu sarcina şi naşterea şi recunosc că electrostimularea m-a ajutat mult, pentru simplul fapt că eu una nu reuşeam să lucrez atât de intens mai mult de 10 minute, iar o şedinţă de electro la care te străduieşti să foloseşti intensitatea maximă durează 45 de minute. Asta s-a cunoscut - acum am un tonus mult mai bun. Înainte nu mai reuşeam nici să-mi ţin burta laolaltă de dimineaţă până seara. Dimineaţa era lipită de spate, seara atârna (mama ei de gravitaţie şi de mâncare). Pentru tonus merg foarte bine şi exerciţiile de tip plank sau abdomenele (crunch).

Iată un set de exerciţii care la început par cam grele dar, dacă aş fi reuşit să nu fiu atât de delăsătoare şi le-aş fi făcut mai mult de 3 săptămâni (nici măcar zilnic nu le-am făcut) n-aş mai fi recurs probabil la electro. Fiind ma reduse ca timp de lucru, rezultatele se văd puţin mai greu dar, după primele şedinţe, constaţi că te mişti mai uşor şi... nu mai faci febră musculară. Ca o completare, o şedinţă de electro făcută ca lumea echivalează ca şi efort cu 4 ore la sală. Deci, dacă te paşte depresia ca nu vezi rezultate, nu e soluţie rea. Însă nu se renunţă la mişcare în favoarea electrostimulării, trebuie înţeles că este un adjuvant pentru mişcare.


Vezi mai multe video din Sport


Iarna nu-i ca vara.

Povestea cu metabolismul încetinit peste iarnă nu e poveste. Aţi observat sigur o scădere în apetitul copiilor odată cu căldura. Profitaţi de aceeaşi manifestare naturală şi la voi şi băgaţi mişcare cât cuprinde. E ziua lungă, e frumos afară, cine are casă ar putea să sape flori sau legumele din grădină, să vezi atunci tonus muscular!

Ideea de bază este că dacă nu slăbeşti, greşeşti undeva. Trebuie să stai strâmb şi să gândeşti drept şi să recunoşti că vina îţi aparţine, dar asta fără să te pui la colţ, fără regrete inutile. Trebuie doar să iei atitudine, să speri că va fi mai bine şi să-ţi iei inima în dinţi să schimbi ceva, chiar şi 5 minute zilnic dacă simţi că nu ai când. Adevărul e că, mai ales în primele luni, maternitatea copleşeşte. E un fapt şi e perfect de înţeles, nu e nimic greşit în ce faci sau ai făcut în ce priveşte (in)capacitatea ta de organizare ca la carte.

Este o realitate imuabilă că timpul se comprimă alături de unul sau doi bebeluşi. Depinde foarte mult de tine cum percepi acest timp. Dacă porneşti de la premisa că e ceva normal ce ţi se întâmplă, te adaptezi mai uşor şi înveţi să integrezi bebeluşul în mai toate acţiunile tale: mai delegi responsabilităţi, mai înveţi că lucruri care altă dată îţi luau câteva minute, precum spălatul wc-ului, na, sau îmbrăcatul să ieşi după pâine de-acum îţi pot lua câteva ore şi că nu e nicio tragedie dacă se întâmplă aşa. Nu iei note de la nimeni, nici concursul cea mai bună mamă nu se desfăşoară la noi acasă. Şi, cred ca cel mai important - un aspect pe care duduia de mai sus nu l-a intuit - nu te mai simţi încorsetată, prinsă, nu mai eşti sclava copilului şi a casei. Totul ţine de perspectiva pe care, până la urmă, ţi-o poţi educa (e mai greu dar merge). Cred că în felul ăsta te scuteşti de puseuri de mindepresie post-natală, îţi accepţi mai uşor limitele, descoperi o dimensiune a timpului pe care nu o ştiai pe vremea când îţi vedeai de cluburi, carieră şi mini-vacanţe la munte şi care în sine nu este atât de rea cât doar diferită. Oricum, în viaţa asta e timp pentru orice, inclusiv pentru crescut un copil, pentru maturizarea pe care simţi numai când devii părinte,pentru încercarea de lucruri noi, pentru downshifting, fie şi numai o perioadă, pentru educarea unui optimism contagios. Pentru slăbit după naştere.

editat 10. Februarie 2016