Soţul i-a dat mai demult Zuzulinei o borsetă cu bijuterii de-ale mele (printre altele) pe care n-am desfăcut-o de când ne-am mutat aici. . De atunci, ma tot împiedic de brăţărele, lănţişoare, cruciuliţe şi alte ornamente când mi-e lumea mai dragă.


Iată un alt semn de cochetărie bebelicească, dacă mai era nevoie să povestesc: fără să mă fi văzut cu medalionul negru cu floare roşie la gât mademoiselle umbla de colo-colo cu el bine fixat sub bărbie şi avea mare grija să nu-i scape! Nu vă imaginaţi câtă mândrie pe metru pătrat la noi în casă :).

Oare de unde le învaţă, că eu rar mă mai aranjez şi port eternele biju-uri din aur primite cadou de la familion şi nu mai zic ca am un singur lanţ la gat şi mi-am ostracizat brăţări şi inele pentru că îmi răneam demoisella la fiecare mişcare.