Sunt frântă, am scris azi totă ziua. Rezlutatul sunt şase pagini de proiect. Acum nu mi se pare mult, dar se pare că ori este, ori mi-am pierdut antrenamentul. Am tot fost pe-afară zilele astea, încerc să recuperez cu Zuzulina mică toate zilele de iarnă în care am stat doar puţin pe-afară. A descoperit nisipul în par, în gură, pe şi în blugi, razele de soare care-i cad pe mainile goale şi grăsuţe în ciuda celor 9 kile 700 pe care le-am descoperit când am fost la medic, alături de 81 de centimetri.


A mai făcut un vaccin şi a refuzat altul. A stat la sânul meu şi când a văzut că i se pregăteşte ceva a început să urle cât putea de tare dar, comoară mică, nu s-a împotrivit pentru că nu ştie că e posibil să te împotriveşti părinţilor sau pentru că fiind la pieptul meu nu şi-a mai dat seama că are liber arbitru... sau liberul arbitru apare în viaţa fiecăruia doar ceva mai târziu. Şi-a încordat însă picioruşul şi are un nodul, mi se rupe sufletul când îl văd dar nu mai puteam amâna, deja are fata aproape un an şi jumătate iar vaccinul trebuia făcut în noiembrie conform schemei.

Asistenta, care are şi ea o fata cam cu un an mai mare, s-a mirat c mai am lapte. Doctorul care stătea cu mâinile sub bărbie la birou yoce, sicitirit (sau poate avea laringită): Păi, da, are!... Eu am înţeles că şi-a mâncat nişte cuvinte pe undeva pe-acolo. Poate doar mi s-a părut.