Mai ales în primele zile după naştere, copiii au tendinţa (naturală, aş adăuga) de a adormi la sânul mamei. Este o chestiune care ţine atat de managemnetul energiei incă scăzute a bebeluşului, cât şi una foarte importantă de confort personal.


Majoritatea femeilor renunţă sa alăpteze în momentul când copilul adoarme, crezând că masa lui s-a terminat. Nu este însă o regulă: copiii nu cad direct într-un somn profund şi pot fi dornici să mai sugă o vreme, chiar dacă par duşi pe tărâmul cine ştie căror vise.

Renunţând la masă doar atunci când bebe scuipă sânul şi nu mai este capabil să-l prindă la loc mama işi face un serviciu incredibil.

A pune copilul în pat privându-l de porţia de lapte din somn poate duce la reducerea simţitoare a cantităţii de lapte produse de mamă. Nu trbuie uitat că sânul produce cu atât mai mult lapte cu cât stă gol mai multă vreme si cu cât copilul suge mai mult timp la o masă, fie şi (aparent) în gol. Alăptarea în timpul somnului este de mare ajutor în timpul puseelor de creştere, când copiii işi reglează producţia de lapte la noile necesităţi, dar şi atunci câand mama a pierdut laptele ori are această impresia, sau când copilul face grevă de sân (o mai găsiți sub numele de greva suptului, nursing strike pe siturile în engleză).

Pentru a profita de suptul în timpul somnului e suficient sa aplicăm câteva trucuri. Spre exemplu:

• mama trage usor de sân cand vede că bebeluşul nu mai suge activ: această mişcare îl va determina să apuce sânul mai viguros şi să mai sugă de doua-trei ori puternic şi, eventual, să mai înghită puţin lapte. Repetă miscarea la cateva secunde: 15, 30, cum simte că-i trebuie şi îi vine bine. 

• mama se aşează într-o poziţie comodă şi acceptă ideea că pentru o vreme este în concediu de la toate "îndatoririle" casnice. Nu ar strica o mână de ajutor din partea soţului, a unui copil mai mare sau a altui membru al familiei (extinse) care să preia măcar o parte din treburi până se rezolvă ”problema” stocului de lapte, a puseului de creștere sau a grevei de sân. Mai ales dacă mama mai are un copilaş mai mare, va trebui să gestioneze timpul alocat fiecăruia în aşa fel încât sa fie cu toţii mulţumiţi. În momentele cu mult supt eu mă simțeam bine culcată pe o parte, în pat: în general citeam ceva în timp ce copilul dormea la sân. Cititul pe mobil mi s-a părut mereu convenabil, fiindcă merge și noaptea când n-am somn, nemaifiind nevoie să aprind lumina. Alte optiuni de petrecere a acestui timp sunt: vizionarea unui film, TV, internet pe mobil...

• când mama simte că are puţin lapte sau deloc este mai mult o impresie personală decât o problemă reală. Stând mai mult cu copilul la sân, mama descopră ca poate avea un let down și după 20 de minute de supt în gol. Chiar dacă pare slab - să zicem că este o situație când bebe apucă să înghită doar de treizeci de ori si asta numai odata la doua-trei supturi - cantitatea de lapte adunată într-o repriză de somn devine notabilă, copilașul se satură. Sunt însă multe cazuri când unii (mulţi) copii, indiferent de vârstă, acceptă greu să stea atata vreme lipit de sân dacă nu primesc recompensa în lapte. Acest lucru se întâmplă însă mai ales când sunt treji, pentru că, odată adormiţi, rămâne doar reflexul suptului să lucreze, iar atunci mama poate profita să îşi golească şi sânul care nu-i mai place copilului (când apare preferinţa pentru un sân), sau să-şi desfunde un canal - sau pur și simplu să hrănească un bebeluș care este ușor de distras de la masă.

Dormind ea însăşi foarte aproape de copil, mama poate profita de somnul mai puţin profund al acestuia ca să-i mai ”îndese” puţin sân în gură. Mai ales noaptea, suptul mai des ajută la reglarea şi stabilizarea producţiei de lapte, pentru că prolactina se secretă cu predilecţie în timpul suptului  de noapte. Citeam că prolactina este responsabilă cu producţia de lapte viitoare, deci orice stimulează prodcuţia acestui hormon este benefic. Personal, ma trezesc puţin de câte ori se foieşte copila în somn: pentru mine este semnul că e suficient de trează dar si suficient de adormită ca reflexul suptului să fie activ. Ea nu se trezeste complet aproape niciodată. Exceptie fac nopţile când eu chiar am adormit târziu şi la primele ei foieli nu mai pot nicium reacţiona, dar ma trezeste și atunci: are picioare, mânuţe cu care mă impinge şi, dacă nici aşa nu funcţioneză, scânceşte puţin. În atâtea luni, mi s-a întamplat foarte des să nu mai ştiu când sau de câte ori am alăptat peste noapte. Cunoscătoarele numesc asta "alăptare mecanică". Cred că e mult mai puţin obositor pentur mamă să alăpteze "mecanic" decât să dea cu capul de toate colţurile casei în drum spre biberonul sterilizat de cu seara...
Cineva vrea ţiţiiii...