Mărturisesc ca unul din visele mele recente este sa pot alăpta in tandem.

 
Și, mai recent dacă se poate spune așa, mă vad cu copii multi după mine de parcă aș fi o rață cu bobocii ei. Deocamdată, tandemul rămâne un vis, însă un lucru ştiu sigur: Zuzulina se va îndepărta pe sine de la sân, eu nu voi interveni cu absolut nimic. Și, cum deocamdată pârâie hainele pe mine când le trage sa se poată mufa, nu văd când se va produce evenimentul ăsta. Sper ca eu sa rămân împăcată cu mine însămi că deschid un nou capitol în viata copilului meu, că acea ultradependență şi ataşament de mine iau alte forme în viața ei. Dacă mâine s-ar înţărca, eu aș plânge...

Eh, dar nu se va întâmpla mâine, pentru că oricând o rog eu: "hai mami sa ne îmbrăcăm mai întâi, că ți-e frig", sau "stai să fac mai întâi patul"... ea găseşte un loc şi o poziţie vulnerabila (de-a mea) şi-mi arată practic cât de dispusă e ea să aştepte. Mi s-a întâmplat des în ultima vreme, de când e şi ea mai înaltă, iar văzul meu pupăzat ma forţează sa ma aplec peste taste, să îmi tragă maieul şi să se mufeze singurica in timp ce eu scriu sau depun alte eforturi calculatoricesti.

Dar nu despre sentimentele mele gâdilate sau rânite voiam sa scriu... așa se întâmplă când porneşti la drum fără un plan (ceea ce ma caracterizează în toate domeniile de altfel).

Azi am nimerit tam-nesam intr-o discuţie despre sarcina şi alăptare... de fapt e mult spus o discuţie, era vorba pur si simplu de dilemele uni viitoare mame al cărei prim copil suge încă si nu dă semne că s-ar opri.

M-au apucat tot felul de gânduri care goneau în toate direcţiile. O să prind din zbor câteva, totuşi, pentru ca vreau sa le vad confirmate sau infirmate; de mine, de altele... Cat am eu dreptate şi cât au  altele (vezi primele posturi de pe topicul ăsta de exemplu ca sa vezi la ce altele ma refer!). Finalul e unul glorios, îmi vine să plâng de fericire, tocmai am văzut ultimul post!...

A...iar discuţia la care făceam aluzie mai devreme e mai recenta.

Personal, m-am ajutat foarte mult de www.kellymom.com.  Tipa care l-a făcut este un consultant în lactaţie avizat şi tind să am încredere mai mult în părerile ei documentate decât în X-ii din România care pentru orice bubă sau roşu în gât interzic alăptatul. Ceva util despre alăptatul în tandem şi peste sarcina se găseşte aici.

Sunt tare multe mame care, când se gândesc să facă un alt copil sau au rămas deja însărcinate, se străduiesc să înţarce un copil în cele mai variate moduri. Dar pana la urma de ce?

Pana la urma, un copil nu vine atât de aproape de cel de dinaintea lui, primul copil este destul de mare, trecut bine de un an când se naște frăţiorul/surioara. E posibil ca el să se lase singur de sportul ăsta pentru ca:

1. se pare ca din lunile 5-6 laptele e mai spre colostru asa şi s-ar putea să nu-i mai placă sa sugă  (nu ştiu sigur, n-am apucat sa verific dar se vehiculează - o sa va spun sigur când o păţesc eu... dacă o păţesc)

2. e posibil ca, odată cu burta ta mare, lui să-i fie din ce în ce mai incomod să sugă și, iarăşi, va renunţa din proprie iniţiativă la sân.

Este iarasi posibil sa se intarce pentru ca i-a venit timpul, el este acum deja destul de mare si destul de aproape de perioada intarcarii naturale.

Daca nu si nu, oricum cred ca va suge din ce in ce mai rar, exceptie facand o perioada dupa ce nasti in care s-ar putea ca gelozia sa-l faca sa vrea mai des. Dar atunci e destul de simplu: pui bebe2 la san si abia dupa ce se satura el il pui pe bebe1 sau le schimbi sanii la fiecare supt (ex. bebe1 ia stangul bebe2 dreptul, la urmatorul supt bebe1 va lua dreptul). Cum legea cererii si a ofertei va functiona ca pana acum, te vei descurca de minune.

In plus, eu alaptez dintr-un singur san acum din motive de san preferat al Zuzulinei (stangul meu da cam 20 de guri de lapte in zilele lui bune de ceva vreme si mi-e cam lene sa repar problema), asa ca nu vad de ce 2 copii nu ar suge lejer din 2 sani.

Pe de alta parte, bebe din burtica e bine chiar cand mama nu poate manca nimic (vezi greturile de inceput), iar alaptatiul iti cere doar 500 de calorii zilnic si putina atentie la hidratare, deci e foarte probabil ca nici tu nici copiii nu va veti resimti dupa faza asta.

Daca ai ceva dubii cere niste analize de sange si vei vedea daca tu ai vreo carenta (de exemplu Ca, Fe...). Chiar in cazul in care ai vreo carenta tu, copiii nu vor fi privati de ce au nevoie, pentru ca organismul functioneaza dupa legea lui: adica daca alimentatia mamei are un deficit de ceva, copilul din burtica si cel alaptat nu vor fi afectati de acea lipsa, ci vor primi din ce are mama. Doar rezervele ei se imputineaza.

Asta e destul de usor de gestionat daca mananci normal si variat, deci... :) cred ca ai avea nevoie "doar" de putere si de incredere in tine.

Plus ca o sa slabesti frumos dupa ce nasti.