A intarca brusc un copil mi se pare o adevarata tortura. Pentru un copil nepregatit sa se intarce, sanul e mult mai mult decat lapte cald la punga, e legatura lui cu lumea, mediatorul sau, locul unde scapa de marile lui probleme si frustrari, partenerul de joaca si cel mai bun prieten. Luindu-i brusc toate astea, copilul nu are timp sa gaseasca alte moduri de exprimare sau relationare cu lumea din jur!
Si oamenii mari se refac greu dupa despartiri. Incerc sa-mi imaginez ce-o fi in sufletul unui copil de un an sau doi cand e pus in ceea ce pentru el e o situatie limita.

Personal, mi-as taia mai bine o mana decat sa modelez psihicul copilului meu in felul asta agresiv. Sa-mi trimit copilul la mama, sau sa-mi dau otet pe sfarcuri si sa-i spun ca s-a stricat tzitzi, sau sa-i spun ca tzatza doarme... Cine naiba sunt eu sa hotarasc ca fetei mele nu-i e sete, ca nu are nevoie de confortul si caldura corpului meu, ca nu o dor dintii, ca nu o las sa... ma identifice? Spun sa ma identifice itnrucat mi s-a intamplat de mai multe ori, adormita fiind, sa creada ca m-am ridicat din pat cand de fapt se ridicase tatal ei sa plece la munca. Sanul a fost singura dovada pe care a primit-o in sensul ca langa ea sun EU. Nici vocea mea nu a linistit-o, nici atingerea. Doar tzitzi.

Poate unele zic ca fac faze de-astea din dragoste. O dragoste demiurgica,asa deci o dragoste cu putere de viata si de moarte. Iei (decizii) pentru ca poti. Pentru ca un om atat de mic e incapabil sa ti se impotriveasca si pentru ca oricum dragostea lui e neconditionata... Un copil iubeste si palma care il loveste daca este a mamei sau a celui ce are grija mereu de el. Imi ramane lipita de memorie o intamplare povestita de cineva cu luni in urma: o mama exasperata isi loveste fetita iar aceasta, plangand, ii spune ceva care suna cam asa: "Mami, eu vreau sa ma iubesti!". Cred ca in momentul ala fetita a iertat, a uitat, a vrut ca acel episod neplacut sa dispara, sa aiba dn nou mama ei. Poate femeia era exasperata, poate credea ca are motive... Eu nu cred ca existe motive sa abuzezi un copil. E greu uneori sa n-o faci dar ai atatea de castigat spunand NU bataii si violentei de orice fel. Intarcatul rapid este violenta, este tortura.



Nota bene: in lunile mici, cand mamele speriate dau formula in completare, trecerea se produce treptat, copilul la varsta aia oricum nu percepe atatea amanunte ca un copil de un an, de exemplu. Intarcarea din greseala este ceva diferit; nu bun, dar care are alte motive, alte mecanisme... Nu vreau sa mi se sara in cap ca acuz mame care "ar fi vrut sa alaptez dar nu au avut lapte".