Au trecut 8 luni de cand va luminez viata si vreo 4 de cand ati invatat sa va protejati spatele folosing wrapul. Parerea mea este ca lui tati ii sta mai bine:


... dar pe mami stau mai bine:



Insa stiti cum se distreaza un bebelus de 8 luni? Pandind-o pe mami!


Mami are clar niste avantaje deosebite in afara usurintei cu care ma poate duce oriunde: pe langa mine o poate duce si pe prietena mea in brate fara sa stiu eu (v-am povestit cat sunt de geloasa?). Pentru ca, asa cum mami nu ma vede pe mine, asa nici eu nu vad exact ce face mami: dar vad lumea din perspectiva ei!

Inca nu m-am catarat in wrap in aceeasi pozitie, n-am avut curajul s-o las pe zoozie sa experimenteze pe funduletul meu pretios. Nu de-alta dar pe-josul doare! Am invatat eu pe 1 iunie cand am profitat de o scurta absenta a zoozilor si am vrut sa cobor singura din pat. In plus, spatiul dintre pat si calorfer dovedeste extrema parcimonie din partea cui a facut aranjamentul mobilei la noi in casa. Astfel am descoprit: sunt claustrofoba.

OK, pana la urma eu am fobii iar matusa Raluca, nebuna dupa tot felul de pastilute si siropele, este ipohondra. Fiecare cu calitatile ei (scuzati divagatia).

Revin la tema principala:
Asa ma simt ca un om mai mare. E deosebit de magulitor pentru cineva care nu e luat in serios niciodata. Imaginati-va numai ca la fiecare planset cineva imi indoapa o tzatza in gura, indiferent care sunt motivele pentru care vociferez!

As vrea ca zoozie sa aiba retrovizoare sa ma poata admira la fiecare pas. De asemenea, n-ar strica sa aiba si o bura extensibila, sa ma poata pupa la fel de des ca atunci cand ma leaga in gata... Si inca ceva: mami, nu te sprijini de peretele ala!

Mei-tai-ul din imagine este creatia si proprietatea Dianei, careia ii multumesc pentru posibilitatea indirecta de a-l proba. E un carrier foarte reusit, usor de folosit si comod si pentru mami si pentru bebe.