Mami spune "Te iubesc!" iar faţa mea e toată un rânjet. Pardon, zâmbet.

Ce-o fi spunând ea acolo numai ea ştie; mie-mi place mutra ei când vorbeşte aşa şi ma umflă un ras de mamă-mamă. Dar am grijă sa nu mă prindă cu camera, profit de delay-ul ala de care nicio camera foto care se respecta nu se lipseşte.
Damn! Tot m-a prins!
Nah, sunt eu un bebe deştept, dar cum toţi bebeii  pot fi şi traşi pe sfoara... . Ştiu sa scriu la PC de la 3 luni. Dovada:

Auziţi, dar dragostea aia cum e, are cumva vreo legătură cu felul în care mă lipesc eu de mami când dorm şi cum ma duc eu după ea când se mişcă de lângă mine? Mi-a zis că uneori, când se ridica din pat sa bea ceai, mă găsea în mijlocul patului, tot căutând.

Şi are cumva legătură cu faptul că nu suport, dar înnebunesc de-a dreptul domnule! când pleacă din cameră? (toate ca toate, ma laşi pe păturică, îmi pui cântecele, mai cânţi şi tu ... dar nu pleca!)

Să ştii însă că, dacă ai avut vreodată voce, acum  nu mai ai, dar încă nu plâng când te-aud pentru ca îţi simt bătăile inimii în timp ce-mi "cânţi" şi asta mi-aduce aminte de nişte vremuri întunecate şi umede, unde cu fiecare mişcare mai descopeream cate-un perete de care să mă sprijin. Ce vremuri! Pe-atunci nu trebuia sa îmi plimbi o ţâţa pe la nas când mi-era lumea mai dragă şi nu ştiam să strâng din buze a scârbă când credeai ca dacă ma mişc şi eu un pic gata, mi-e foame. Ei bine nu, nu mi-e foame.

Şi ce dacă n-am mâncat decât de două ori azi? Tu nu făceai la fel? Şi ce dacă pleacă lăpticul? O să bem împreună cafea. Bebe te iubeşte şi vrea sa împartă totul cu tine.  Să uiţi de vremurile alea când te bucurai ca ai un bebe fomist! De-acum va trebui sa ma rogi şi să plângi, ca ştii cum se simţea şi mămica ta când vedea ca într-o zi întreagă ai mâncat doar 2 linguri de piure.