highlists

Unelte ajutătoare pentru evaluarea suptului și a posibilelor probleme în alăptare

În unele zone este greu de ajuns la un consilier în alăptare. Puteți întotdeauna discuta cu cineva, dar vă copiez mai jos câteva trucuri ut...

duminică, 26 februarie 2017

Hatere, moooori!!

Când a trebuit sa mă gândesc la hateri, nu mi-a venit in minte decât un episod pe care l-am provocat chiar eu, fără să-mi dau seama, complet neintenționat.


Un articol de-al meu a fost interpretat ca atac direct la adresa cuiva și a escaladat într-un adevărat atac la persoană la adresa mea, cu limbaj dur și linșaj public. Dar ăla nu mi-a afectat psihicul, ba mi-a făcut puțin plăcere, mai ales că am avut și destul de multă susținere (hahaha).



Nu despre asta vreau să povestesc însă, ci dspre un episod de pe Faceebook, o întâmplare care s-a intersectat razant cu formarea mea de consilier în alăptare.





Eram pe un grup restrâns de facebook unde lumea se cunoștea destul de bine și până la un punct împărtășea un set de valori. O viitoare mamă a cerut niște idei despre cum să gestioneze cu blândețe niște posibile situații după naștere. Am răspuns și eu printre alții. 

Vedeți voi, eu aveam pe vremea aia un automatism: să dau informație, să ajungă peste tot. Uaaaa, lumea trebuie să știe, etc.. Cred că toți trecem prin asta, dar la mine a fost de-a dreptul exacerbat. Din gura mea mare s-a născut și blogul ăsta și din cauza asta am consiliat câteva mii de mame până acum folosind toate mediile în care am avut acces - unu la unu, messenger, email, telefon, etc. În sfârșit, ajunsesem ca, dacă vedeam o întrebare de genul ăsta în feed dădeam și eu un răspuns, un link, ceva relevant, de multe roi nici nu știam cine întreabă. Ca la call center, deși îmi puteam folosi energia pentru cei care mă căutau pe mine direct. 


E, m-am trezit cu următoarea replică: ”nu mă interesează ce scrii tu”.


Moment in care ar fi trebuit să mă opresc și s-o trimit la mă-sa în gând, dar pe vremea aia nu prea  puteam face asta.


Am fost contrariată, am mai apucat să răspund la vreo două subtopicuri până să apuc să citesc replica de mai sus. În momentul ăla i-am zis că, indiferent de simpatiile și antipatiile ei, eu i-am răspuns din experiența mea în domeniu și complet neutru, sau cam așa ceva. Ba m-am și uitat din nou la restul răspunsurilor, erau pe aceeași lungime de undă cu ale mele!! Nu mai înțelegeam nimic.


Mi-a răspuns ”tu să nu scrii la topicul meu”.


I-am scris în privat, i-am zis ca îmi pare rău dacă am deranjat-o vreodată că n-a fost niciodată cu intenție, că ii doresc tot binele, blabla. Nu mi-a răspuns decât cu un block.


Eu sunt un om extravertit (până la un punct). M-am venitlat unei prietene care mi-a dat o temă pentru acasă. Nu puteam înțelege foarte multe din discursul ăsta din poziția în care mă aflam atunci, dar mi-a rămas în minte faptul că dacă m-a deranjat atât de mult înseamnă că mi-a apăsat niște puncte sensibile, niște ”butoane” cum spunem noi în argou. Mi-era imposibil să-mi dau seama ce butoane erau, așa că am sunat altă prietenă ca să mă plâng și mai mult, apoi am plâns în pernă vreo două ore. Am vrut să mă las de meserie, în sfârșit, tot tacâmul. Și acum am un nod în gât când îmi amintesc, dar restul ăsta de indignare e presărat cu un ușor amuzament.


Întâmplarea face că a doua zi aveam o programare la o terapie la care merg ocazional și acolo am deschis cutia Pandorei. Am redescoperit și aflat multe lucruri despre mine, blocaje. Ce vă pot spune acum este că în momentul în care M. a închis orice canal de comunicare cu mine ea mi-a lovit nevoia de validare din partea celorlalți (da, am și eu așa ceva)  și o parte subsdiară - aceea de a fi văzută ca o autoritate. Sau un brand, un expert, în limbajul nostru de comunicare.


Desigur, mai sunt și multe alte lucruri la mijloc, multe sunt intme și nu își au locul pe internet, dar acel episod mi-a deschis o adevărată comoară. După acea întâmplare și după ședința respectivă am avut curajul să îmi valorific munca mai bine. Am reușit într-o mai mare măsură detașarea, anume lucruri de felul:

  • e problema sa, nu a mea
  • e drumul său, nu al meu
  • fiecare are modul său de a percepe și rezolva probleme
  • eu nu trebuie să ușurez drumul nimănui
și altele. 

Pe lângă asta, am mai învățat că orice ofer eu are și un preț. Că lucrurile oferite în general gratuit sunt devalorizate. Informația nu e luată în serios fiindcă vine prea ușor, Și altele. 

Nu mă mai întind, revin la haterii mei. Doamna despre care povestesc a pus de fapt la sufet un comentariu de-al meu în doi peri, ceva de care eu nici măcar nu-mi amintesc. Se pare că eu am spus ceva sub un topic incendiar de pe wallul meu personal de pe Facebook și de acolo i se trage ura asta viscerală. Probabil am lovit-o rău într-un punct sensibil. 

Dar vin și eu acum, cu mintea mea mai bătrână cu un an: E DOAR PROBLEMA EI. Eu sunt fericită și nu regret nimic - și îi rămân datoare. 

Vă dați seama că n-o să-i plătesc datoria, o să dau doar mai departe ce m-a învățat. Iar cu ea nu vreau să mai am de-a face niciodată, fiindcă oamenii cu problemele lor nerezolvate mă obosesc. Am și eu destule de-astea :)

***

Toată povestea asta mi-a revenit în memorie ieri la workshopul ”Hateri și crize de imagine” organizat de Digital Parents Talk, inițiativa Mămicii Urbane și a partenerei ei Lavinia de la Parenting PR. Un workshop cu valoare de-a dreptul terapeutică, care a oferit insight-uri atât pe partea de dezvoltarea personală - vedeți, eu am ajuns instinctiv să trag de mine pe partea asta chiar de la o criză, dar mai sunt atâtea lucruri de învățat! dar și chestiuni mai tehnice legate de o posibilă criză de imagine. 

Am ascultat trei vorbitori - Ioana Agachi, psihoterapeut (Eu părinte ghemotoc), Ana Maria Diiceanu, care lucrează chiar în managementul crizelor (corporate - mulțumesc, foarte utilă discuție) și derulează un proiect despre cyber bulying în școli - o inițiativă foarte utilă și Bianca Severin, PR Coordinator la Philips Avent, cu o valoroasă lecție despre cumgestionăm relațiile cu.... activiștii :)

Worshopurile astea se țin o dată pe lună și vin cu multă informație de calitate, în ciuda faptului că sunt gratuite. Mie mi se potrivesc ca o mănușă. Voi încerca să structurez o parte din informația primită în articole separate. Pe lângă asta, organizarea este excelentă, se cunoaște experiența în domeniu. Eu le admir enorm pe organizatoare și le urmăresc cu drag ori de câte ori am ocazia.

Mulțumiri Immochan pentru găzduire. Multumiri și Mamapan si Prodfructa





Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu