highlists

Unelte ajutătoare pentru evaluarea suptului și a posibilelor probleme în alăptare

În unele zone este greu de ajuns la un consilier în alăptare. Puteți întotdeauna discuta cu cineva, dar vă copiez mai jos câteva trucuri ut...

vineri, 21 februarie 2014

Guest post: Cand bebelusul nu vrea sa suga

De la Melisa. O poveste plina de invataminte pe care sper s-o cititi cu sufletul la gura.

Insarcinata in 38 de saptamani astept cu nerabdare sa-mi intalnesc bebelusul. F e cel de-al doilea copil si simt ca se va intampla in curand. Imi amintesc cu emotie intalnirea cu J, in urma cu doi ani : cum era bebelusul cel mai frumos pe care l-am vazut vreodata si cum a supt prima data, imediat dupa nastere, senzatia extraordinara pe care am avut-o atunci. Sunt nerabdatoare sa se intample din nou, desi banuiesc ca magia primului supt nu mai e aceeasi. O alaptez in continuare pe J si am prevazut sa le alaptez in tandem, asa ca suptul nu mai e ceva nou pentru noi.

F ne-a speriat la sfarsitul sarcinii cand am descoperit ca e in prezentare pelviana. Locuim in Olanda si aici o prezentare pelviana e sinonima in 40% din cazuri cu cezariana, ultimul lucru pe care mi-l doresc. J s-a nascut la spital ; nastere naturala dar lunga si cu sperieturi. De data asta speram intr-o nastere linistita, dar cu o prezentare pelviana nasterea nu poate fi linistita. Dupa un maraton de acupuncura, yoga si in final o versiune externa foarte simpla la spital, usurata de maratonul precedent de acupunctura si yoga, F e in sfarsit cu capul in jos si vom avea nasterea pe care o speram. Si intr-adevar la 38 de saptamani si 4 zile, F s-a hotarat sa iasa. Totul decurge rapid, F se naste acasa.... 

La scurt timp dupa nastere, F e la san. Nu m-am inselat, nu mai simt nimic din magia « primei dati ». De altfel, pot spune ca nu simt nimic, chiar ma intreb daca suge. Atasarea mi se pare moale, fara forta. Dar o aud inghitind, asa ca ma linistesc repede : sunt obisnuita sa am un copil de doi ani la san, sigur ca cea mica are mai putina forta. De altfel F ramane o ora la san, spre plictiseala infirmierei sculata in toiul noptii care nu e obisnuita sa vada un nou nascut sugand atat de mult. (Trebuie sa precizez ca in Olanda sa nasti acasa dupa o sarcina fara complicatii e foarte normal ; moasa care a supravegheat sarcina vine sa te ajute impreuna cu o infirmiera. Infirmiera revine in fiecare zi timp de o saptamana sa supravegheze recuperarea mamei, starea de sanatate a copilasului si se ocupa de corvoadele casnice zilnice. Ieftin pentru buget, prietenos pentru mama si bebelus.)

Dupa nastere suntem toti pe un norisor roz : totul a fost usor, eu sunt in forma, e ca si cum n-as fi nascut, stim deja sa ne ocupam de un copil, e mult mai usor decat prima data. Eu cobor putin de pe norisorul roz la trei zile dupa nastere : mi se pare ca F suge prost. Suge putin si adoarme repede, de altfel scutecele nu sunt prea ude. La J scutecele erau mult mai ude si acum am mai mult lapte, o am si pe J care suge asa ca productia e stimulata din plin, de ce nu suge mai mult ? Discut cu infirmiera si cu moasa : moasa ma linisteste explicandu-mi ca un nou nascut are stomacul mic, nu poate sa manance asa de mult, eu am lapte mult si aveam deja lapte la nastere, in plus nasterea a fost rapida, mai are probabil lichid amniotic in stomac deci probabil are greturi... Ok, o cantarim maine si vedem daca a luat in greutate. Luase in greutate, deci ne putem linisti. La sfarsitul primei saptamani nu isi recuperase greutatea de la nastere. Sunt putin dezamagita, creste in mod evident mai incet decat J. Dureaza doua saptamani sa isi recupereze greutatea de la nastere, mi se pare mult, dar e drept ca « legal » au doua saptamani, asa ca nu e nici o problema. Acum stiu ca un nou nascut sanatos isi recupereaza greutatea de la nastere in 7-10 zile, atunci nu stiam....

Prima luna trece fara mari evenimente. Sunt cateva detalii nesemnificative... F scuipa lapte usor, si pe gura si pe nas. Scuipatul pe nas e ceva nou pentru mine, infimiera imi spune ca e normal. De altfel pare sa aiba tot timpul nasul infundat. Asta nu e asa de surprinzator, e primavara rece, copiii stau mult inauntru in loc sa se joace afara si isi transmit virusi asa ca J aduce tot ce vrei si ce nu vrei de la cresa. F pare sa aiba un somn foarte lejer. Nici vorba de somnul bustean al noului nascut. Orice zgomot o trezeste. De altfel pare foarte sensibila la zgomote, asa ca toata lumea face glume pe seama urechilor mari si auzului perfect pe care le-a mostenit de la mama ei. Pe J o hraneam mereu intinsa in pat, pozitia madonei nu mi-a reusit niciodata. Aveam dureri cand o incercam asa ca am trecut repede la pozitia intinsa in pat care mi s-a parut intotdeauna mai comoda si mai usor de realizat corect. Dar cu F lucrurile stau altfel, daca o hranesc culcata vomita tot ce a mancat, asa ca incep repede sa o hranesc asezata in poala mea. De altfel, indiferent de pozitie, cand simt ca a mancat bine vomita dupa ce a terminat de mancat. Pun totul pe seama imaturitatii sistemului digestiv la nou nascuti ; e normal si o sa treaca. Macar nu are crampe, cum avea J in primele luni. Si in plus pare sa fie mai eficienta, J statea toata ziua la san, F suge 5 min si e multumita. Ce usor e la al doilea bebelus !

La vizita de o luna, F a luat 700g. Mi se pare putin, medicul ma asigura ca e ok. Il cred. F pare multumita, lapte stiu ca am, am doi copii care sug (de altfel J capatase obraji de bebelus de cand aveam lapte din nou dupa cele cateva luni de colostru din timpul sarcinii) deci nu vad cum as putea sa nu am lapte, pana la urma fiecare copil creste in ritmul lui, trebuie sa incetez sa le compar tot timpul.
In a doua si a treia luna F ia in mod constant 500g pe luna. Mi se pare foarte putin, medicul continua sa ma asigure ca nu e nici o problema. De altfel pe graficele de greutate pe care le foloseste cresterea pare aproape normala. Lucrurile incep sa se strice si in viata de zi cu zi. F nu reuseste sa doarma pe spate. Ziua o culc pe burta, dar noaptea mi-e teama. Noptile devin lungi ; o culc pe burta, astept 20 min sa fie somnul mai profund si o intorc pe spate. Acelasi sistem dupa fiecare supt (care uneori nu imi reuseste si trebuie sa o iau de la inceput supt-culcat pe burta-intors pe spate) si se trezeste din doua in doua ore... Devine obositor. Nici plimbarile nu par sa ii placa, nu reuseste sa adoarma in carucior si oboseste repede, asa ca incep sa ies mai putin din casa, desi in mod normal imi place sa merg ore in sir, si de fiecare data sunt stresata pentru ca stiu ca plimbarea se va termina in plans. Imi cumpar un wrap, dar nici asta nu ne ajuta mult, e agitata, adoarme greu si se trezeste repede. Noroc ca am reusit sa imi iau trei luni de concediu fara plata si nu ma intorc la serviciu dupa trei luni cum e obiceiul in Olanda. Altfel nu as putea face fata oboselii. Caut simptomele pe internet si dau destul de repede peste reflux : e clar ca asta e problema. O sa treaca de la sine, trebuie doar rabdare.

Cresterea bebelusilor se incetineste in general dupa trei luni : e si cazul lui F, care a luat doar 300g la vizita de 4 luni. Si surpriza, surpriza, a iesit din zona verde a curbei. Medicul incepe sa se agite, eu sa ma enervez : ii spun de 4 luni ca nu creste suficient si abia acum isi da seama ?! Normal ca daca a crescut intotdeauna prea putin urma sa iasa la un moment dat din grafice, la ce se astepta ? Ma sfatuieste sa vad o consiliera in alaptare. Ajunsa acasa, incep prin a rezolva misterul curbelor de greutate. Ma duc pe site-ul de referinta in alaptare in Olanda, unde poti face curba personalizata de greutate a copilasului alaptat exclusiv bazat pe curbele Organizatiei Mondiale a Sanatatii. Intru masuratorile, aflu ce banuiam deja, ca F a crescut de la inceput prea putin ! Curbele folosite de medic sunt bazate pe bebelusi hraniti cu lapte praf, care cresc mai putin la inceput si mai mult mai tarziu. Folosind curbe gresite de greutate, problemele raman ascunse pana cand e prea tarziu. Si acum ce e de facut ?

Consilierele in alaptare nu m-au inspirat niciodata si in plus daca vad una va trebui sa ii spun ca alaptez in tandem, ceea ce nu indraznesc sa le spun doctorilor pentru ca stiu care va fi raspunsul si nu am de gand sa o intarc pe J (Disclaimer : acest articol reflecta opinii personale si povesteste lucrurile cum s-au petrecut si cum mi le amintesc. Nu vreau sa arunc pietre, desi s-ar putea sa-mi scape cate una, scopul e sa ajut familiile care pot avea aceleasi probleme si stiu ca sunt multe familii care au aceleasi probleme). Fusesem o data la o intalnire LLL, animatoarele mi-au placut ; sunt competente, empatice si au un bagaj foarte vast de cunostinte in ale alaptarii.
Incerc o persoana din Olanda cu experienta de tandem, dar e in vacanta inca o luna. Din cand in cand citeam blogul Ramonei, de care am dat cautand informatii despre alaptarea in timpul sarcinii si in tandem. Ii trimit un mail, imi raspunde imediat, sugerandu-mi sa verific frenul lingual si labial si atasarea la san. Ma uit rapid la lista de simptome pentru frenul lingual, se potrivesc perfect. Nu are sens sa caut eu frenul, moasa se va pricepe mai bine decat mine. Ma uit un pic la buza si mi se pare ca vad un fren masiv pana intre dintii din fata. Intre timp moasa noastra s-a asociat cu o colega care are experienta in taierea frenului lingual. Se uita amandoua rapid, nu e nici un fren. Nici la buza ? Nici la buza. Intre timp, suptul lui F s-a stricat de tot. Numai noaptea o mai pot hrani asezata, ziua sunt obligata sa ma plimb in timp ce suge, altfel nu vrea sa stea la san. E agitata si plange mult. Pe de alta parte are 4 luni si grevele suptului sunt frecvente la varsta asta. O sa treaca... Ramane problema greutatii, asa ca, in ciuda reticentei initiale, sun consiliera in alaptare (am ales una batrana, cu multa experienta) care ramane mult timp cu noi.

Concluzia : F s-a invatat lenesa, asteapta let-downuri in loc sa suga, in plus are reflux, ceea ce o jeneza cand suge. Si in plus ii place mai mult sa-si suga degetul decat sa stea la san. E foarte bine ca merg cu ea in timp ce suge, atasarea e buna, trebuie sa o pun mai des la san (stau deja toata ziua cu ea la san, deci nu sunt sigura cum o pot pune mai des), sa o hranesc vertical ca sa nu o supere refluxul si sa ii dau ambii sani la fiecare supt. Incerc sa fac tot ce mi-a spus si F ia din nou 300g in luna care urmeaza...
Intre timp F are aproape 6 luni si urmeaza sa mearga la cresa, iar eu sa ma intorc la serviciu. Mai am doua saptamani in care trebuie sa o invat sa bea din biberon. Ma astept la ce e mai rau : J incepea sa urle cum vedea un biberon apropiindu-se si a durat cam 5 luni pana a inceput sa le accepte. F e mult mai calma, ia biberonul in gura si asteapta. Asteapta un let-down presupun, dar biberoanele nu au let-down. Cateva zile la rand repet experienta : muls, stat cu biberonul in gura, nu se intampla nimic. Incerc cu un pahar normal. Nu se intampla nimic. Nici cand are lapte in gura nu il inghite. 



Vazusem imagini pe Youtube cu un nou nascut care lipaie laptele dintr-o cescuta speciala, F nu lipaie de loc. Incep sa imi dau seama ca ceva nu e in regula cu gura ei. Imi amintesc de mail-ul Ramonei si de data asta citesc cu mai multa atentie articolul pe care mi l-a trimis despre frenul lingual. Frenul lingual e de doua tipuri : anterior sau posterior. Cel posterior nu se vede, e sub mucoasa linguala, deci moasele nu aveau cum sa il gaseasca, doar s-au uitat sub limba. Dar se poate simti plimband un deget sub limba bebelusului. Plimb un deget sub limba ei si simt ceva ce seamana cu o coarda puternica ce ii fixeaza limba.
Incerc si in gura mea, nu e nimic. Seara verific in gura sotului, nimic, in gura lui J o coarda. Lucrurile devin dintr-o data mai clare: avem doi copii cu fren lingual prea scurt. Iar strungareata dragalasa dintre dintii lui J e un fren labial prea scurt. J a fost intotdeauna mancacioasa asa ca frenul ei nu ma deranjeaza, dar pe F o impiedica sa manance. Frenul e in general mostenit ; acum imi amintesc ca sora sotului meu a fost operata cand era micuta pentru ca avea o strungareata uriasa. Nu a fost niciodata alaptata, asa ca m-am gandit intodeauna la asta ca la o problema de ortodontie. Cand i-am spus mamei mele de problemele de fren ale lui F am aflat ca si varul meu are « ata la limba », ata care si la 45 de ani il impiedica sa manance mancaruri cu anumite structuri. Deci gene proaste din ambele parti. Oricum , noi nu o sa asteptam 45 de ani, frenul trebuie taiat.

Ii trimit un mail consilierei in alaptare pe care o vazusem explicandu-i ce am descoperit. Imi raspunde, vizibil jenata (mai tarziu m-a sunat sa isi ceara scuze pentru ca nu a recunoscut problema, a invatat lectia si acum se uita sistematic in gura copilasilor sa vada daca problemele nu vin de la fren ; era ingrijorata gandindu-se cate cazuri a ratat in 20 de ani de activitate), cu multe informatii despre frenul lingual posterior si dandu-mi coordonatele unei alte consiliere, specializata in frenuri, care locuieste in alt oras. Am rapid confirmarea problemei, fren labial si lingual si o trimitere la ORL intr-un spital din alt oras unde e una din putinele persoane din Olanda care stie sa taie un fren labial si un fren lingual posterior cu foarfeca pana la varsta de un an fara anestezie generala. Taierea frenului e una rapida, copilul nu tipa mai mult decat pentru un vaccin si sangerarea e putin importanta. Frenul labial poate sangera ceva mai mult cand e foarte gros, la noi nu era.

Dupa « operatie » F a devenit alt bebelus : tot timpul vesela, dupa o zi a invatat sa se intorca pe burta, suptul s-a ameliorat considerabil. Refluxul a disparut instantaneu. A doua zi mi-am dat seama pentru prima data de cand s-a nascut ca seamana cu surioara mai mare. Fantezia nu imi joaca feste, alte mame vorbesc despre schimbarea fizionomiei dupa ce s-a taiat frenul lingual. A trebuit sa ne mai intoarcem o data la ORL, pentru ca mai erau probleme si ramasese o bucata de fren. Dupa a doua oara, am auzit-o pe F pt prima data facand zgomote de bebelus. A inceput cu RRRR, imediat ce i s-a taiat frenul ; dupa cateva zile putea sa spuna dada, baba. Pana atunci tot ce iesea din gura ei era un fel de haraiala nearticulata, care mi-a dat intotdeauna un sentiment ciudat, de teama, aveam impresia ca bebelusul meu seamana cu un sarpe. Acum inteleg de ce ; frenul prea scurt da limbii un aspect de separare in doua de care nu-mi dadusem seama constient pana atunci.

Si problema s-a rezolvat ? Nu inca. Un fren posterior se poate reatasa. Se mai poate ca pe masura ce limba se elibereaza o bucata mai importanta de fren sa devina vizibila. Nu stiu care a fost motivul, dar F avea in continuare un fren care nu o mai impiedica sa suga, dar o impiedica sa manance solide. I se lipeau de limba, declansand un reflex vomitiv. Asa ca am mai incercat o data, de data asta am luat avionul si am dus-o la un dentist cu multa experienta din Londra care foloseste laserul. A taiat mult mai profund decat ORL-ul din Olanda si mi-a explicat in detaliu exercitiile ce trebuie facut ca se minimizam riscul de reatasare. Acum F poate sa suga si mananca cu placere solidele, fara reflex vomitiv. Suntem in continuare ingrijorati, pentru ca nu stim daca se va reatasa si pentru ca toata experienta a adus-o la limita inferioara a curbelor de greutate. Cand e bolnava coboara sub linia de jos. Biberonul nu l-a acceptat niciodata (dupa prima operatie a inceput sa il foloseasca si l-a refuzat definitiv dupa cateva saptamani cand a inceput sa suga mai bine), deci la cresa trebuie sa se descurce cu un pahar normal si cu solide.

Imi dau acum seama ca de cand am stiut ca F e in prezentare pelviana am avut sentimentul ca ceva nu e in regula, sentiment ce m-a urmarit in primele luni si de care am scapat abia cand am aflat care era problema. Au fost luni grele, lungi, obositoare, stressante pentru intreaga familie. Cand nu iti intelegi bebelusul nu te atasezi cu adevarat, parca n-ar fi al tau si te simti vinovata fiindca nu te atasezi. De ce era F atat de agitata ? Tensiunea din limba creeaza tensiune in ceilalti muschi, ai fetei dar si ai sistemului digestiv care incearca sa compenseze. In plus, bebelusilor le e foame tot timpul pentru ca nu pot face vidul in jurul sanului si nu il pot goli. Refluxul si nasul infundat? Ca sa putem inghiti ne folosim limba care trebuie sa se poate ridica. Daca nu se ridica, inghitim cum putem si cu mult aer, de unde problemele de reflux, nas infundat, sforait. Refluxul si agitatia sunt inrautatite si de faptul ca, negolind sanul, nu ajung niciodata la « laptele gras », ci beau multa lactoza care le irita stomacul.  F e acum fetita mea la care tin la fel de mult ca la sora ei cea mare.

Si J ? Cand spuneam ca frenul nu i-a creat nici o problema nu era chiar adevarat, doar ca am pus problemele ei pe seama bebelusiei, dat fiind ca crestea foarte bine: laptele care ii curgea mereu din gura, faptul ca in primele luni nu o puteam alapta decat intr-o singura pozitie, crampele din primele luni, vomitatul frecvent din primele luni, faptul ca avea nevoie de o ora ca sa goleasca un san, felul in care inghite uneori mancarea fara sa o mestece. Si mai recent, dintii de jos care incep sa ia o forma de v, trasi spre exterior de fren. Frenul labial e responsabil pentru urmele de dinti pe care le am pe san la sfarsitul fiecarui supt.

Estimarile spun ca 10% din copii se nasc cu un fren prea scurt ; jumatate vor avea probleme cu suptul. Cand vad cate cazuri sunt in jurul meu ma intreb daca nu sunt mai multi (in grupul meu la serviciu suntem 3 in acelasi an). In Olanda si multe alte tari, verificarea limibii nu face parte din controalele de rutina la noul nascut si nici macar la bebelusul cu probleme de hranire. Multi medici pot recunoaste un fren anterior, dar majoritatea covarsitoare nu stiu ca frenul posterior exista. Majoritatea medicilor vor afirma ca frenul labial nu creeaza probleme in alaptare. . Unii copii se nasc cu o combinatie de fren anterior, care e de obicei depistat si taiat, si de fren posterior, care ramane si continua sa creeze probleme. Problemele provocate de un fren prea scurt nu dispar intotdeauna odata cu intarcarea si pot fi diverse : probleme de deglutitie, carii dentare, migrene, sforait, dificultati de pronuntare. Inainte de introducerea laptelui praf, moasele taiau un fren prea scurt cu o unghie pe care o pastrau ascutita sau in unele sate din Romania cu o sfoara....

Dragi mamici, daca citind (unele dintre) problemele lui F v-ati recunoscut bebelusul, nu stati pe ganduri, verificati limba ! Cu cat frenul e taiat mai devreme, cu atat copilul va invata sa manance mai repede cu « noua limba »  si va recupera in greutate. Noi am avut multe peripetii (si stiu ca nu toata lumea poate lua avionul sa mearga la Londra), dar in majoritatea cazurilor o vizita la ORL sau la dentist pot rezolva problema. Si nu uitati sa le spuneti, cand vor fi mai mari, ca au avut fren prea scurt si ca il vor transmite, poate, copiilor lor. Un om informat face cat doi...

Resurse :

-        O prezentare facuta de specialistul mondial in probleme de fren posterior, in care se explica simptomele, consecintele pe termen lung si, cel mai important, cum se detecteaza un fren posterior : http://kiddsteeth.com/articles/breastfeedingdrkotlowtx.pdf

-        Un blog recent, al unui tatic de copii cu fren prea scurt, medic ORL : http://www.drghaheri.com/

-        Si pe facebook, un grup de sprijin cu multi parinti, medici si consiliere in alaptare specializate in probleme de fren : Tongue Tie Babies Support Group. 

6 comments :

  1. of.
    Ramona, nici nu stiu ce sa fac.
    m-am prins abia la 2 ani. el crestea ca ursul(a luat 1350 g doua luni la rand) insa statea peste o ora la un san, mereu a stat mult, sus are carii deja si i s-a spart un dinte...
    are si sus si jos fren scurt. mai e cazul sa il tai?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit undeva, nu ma intreba unde - poate la mommypotamus dar nu bag manana-n foc - ca lip tye ar avea incidenta asupra cariilor dentare.

      Dar nu stiu sa-ti spun mai mult. Stiu ca sunt cpii care in ciuda frenului scurt sug bine, iau in greutate, la ei medicii nu recomanda interventia. De la ORL stiu ca unii nu reusesc sa vorbeasca bine si vin sa li-l sectioneze atunci, pe la 4-6 ani... Discuta cu un ORL-ist sau stomatolog fiindca deja cred ca ii fac anestezie pentru interventie la doi ani.

      Eu prin prisma activitatii mele am vazut frenurile care chiar au fost responsabile cu probleme (mari) in alaptare.

      Ștergere
    2. Lip tie poate intr-adevar avea incidenta asupra cariilor: buza e apropiata de gingie si mancarea ramane lipita intre buza si dinti, in plus in jurul frenului uneori nu se poate curata bine cu periuta de dinti. Dar si din cauza frenului lingual pot aparea carii: in mod normal limba curata dintii, daca nu se poate misca mancarea ramane lipita de ei si hraneste cariile. Doi ani e o varsta dificila: prea mare ca sa il tii usor si prea mic ca sa ii explici. In caz de probleme mari, eu tot as taia, dar m-as duce la cineva care foloseste laserul si are experienta. Cauta pe grupul facebook, sunt si mamici cu copii mai mari, intre unul si trei ani, macar iti poti face o idee....

      Ștergere
  2. buna....fetita mea are spatiu intre dintii de sus...initial credeam cand vor iesi ceilalti ii vor impinge...nu stiam ca exista fren labial....:(cat a fost mica a avut reflux nopti de plinset si suzetare la san maxima;bineinteles ca nimeni nu mia spus de asa ceva ....din contra daca copilul ia bine in greutate nu sunt probleme...si acum la varsta de 1an2luni nu dormim noaptea si vrem titi noaptea,,,de maine astept si eu raspunsuri sa vedem unde ma trimit....nu stiu sigur daca are fren dar trebuie sa o vada cineva...si din ce poze am vazut pare ca ar avea....sper sa iesim cu bine din situatia asta...sunt atit de dezamagita ca au ignorat o asa problema...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar te rog sa scrii si rezultatul vizitei medicale. Sunt dentisti care asteapta sa apara strugareata ca sa puna un aparat dentar si dupa ani de purtare dintii sunt despartiti din nou.

      Avand in vedere ca operatia de fren labial este mai complicata si refacerea mai grea, nu vor fi multe persoane care s-o recomande cand copilul este mic.


      Totusi, 90% din frenurile labiale vin cu unfren lingual, de multe roi e vorba de unul posterior. Din povestea ta se pare ca ai tras ceva din cauza frenurilor.

      Sunt cazuri cand se poate realiza o atasare buna si cu frenuri, dar sunt si cazuri cand nu. Fiecare situatie ar trebui evaluata individual.

      Ștergere
  3. Unde ai fost pentru operatie? la ce doctor? oras?

    RăspundețiȘtergere