Wish me luck, în seara asta mergem la dentist. Data trecută nu a vrut să adoarmă și am stat cu el pe scaun, îl deranja un scutec.

A fost o fază demnă de tot râsul, că eu abia îl schimbasem și nu înțelegeam ce-l deranjează. La îndemnul medicului, care vroia să vadă cum se mai prezintă lucrarea și era presat de timp, mă așezasem pe scaun. La un moment dat am zis că i-o fi somn, deja începea să plângă cu sughițuri :)) și i-am dat să sugă, mă tot trăgea. Am început să râd și i-am zis dentistului: pe asta sigur n-ați mai făcut-o până acum :)) și am râs toți din cabinet. Oricum copilul nu a vrut asta până la urmă, vroia să îl dezbrac, așa că nu mi-a lucrat în timp ce alăptam.

În plus, aveam o afurisită de nevralgie care nu avea nicio cauză aparentă (am repetat și radiografia) și am amânat orice interveție. Acum am aflat de unde era: preludiu pentru sinuzita mea care s-a reactivat, mama ei. Văd că de data asta am noroc, drenez cam tot și nu am dureri, deși nu am luat decât câteva antiinflamatore ușoare.

Oricum, sunt între ciocan și nicovală: cât merg la dentist e mai greu cu tratamentul homeopat iar dentistul nu se baga la tratament până nu elucidăm de unde vine durerea. Să te ții...