Doamna E.B nastea, pe 1 martie, acum 59 de ani, in propria casa, un baietel. 


Doamna E.B. nastea, pe 1 martie dupa 59 de ani, in propria casa, un baietel. 

Este vorba de bunica mea dinspre tata al carei nume il port, care l-a nascut atunci pe cel mai mic baiat al ei (era uimitor sa fi fost chiar vorba de tata, nu?)

Pana nu am nascut in casa mea nu am inteles ce-mi povestea bunica-mea inainte sa moara, ca o nastere te umple de energie, simti ca poti muta si muntii din loc. Cand aveam 16 ani ai mei s-au hotarat sa faca o renovare la sange si ne-au expediat pe toti la bunica-mea la tara (mai putin pe sora-mea care avea de dat un examen). Atunci am stat devorba multe ore, cand am plecat am simtit ca am luat o viata intreaga cu mine. O viata cam greu de digerat pentru o fata de 16 ani care nu demult fugise dupa ce incercase s-o sarute un baiat :) Imi spunea ca ea nu apuca iarna, c sa mai trec pe la ea. Nu m-am tinut de cuvant, a murit in prima jumatate a toamnei cum si-a dorit, fulgerator. Am ajuns la ea fata si am plecat femeie.


Dupa prima nastere m-am simtit bine dar timp de o luna a trebuit sa dorm destul de des cand dormea fata, ramaneam fara energie. In plus nu ma puteam aseza in nicio pozitie, am multe amintiri legate de suferinta fizica de atunci. AM prietene care au nascut prin cezariana si si-au revenit mult mai repede. Am ramas destul de plinuta timp de multe luni, ca un butoias pe doua picioare subtiri.

Acum arat aproape ca inainte de nastere. Sunt aproape plata, ma simt puternica, somn imi vine destul de rar sdesi ma trezesc noaptea destul de des, mai ales spre dimineata (la ore nesimtite).