Vocile care se intalnesc

20:02


Vei auzi voci care spun...
de Lu Hanessian
"Pune-l jos, ca se rasfata."
"Nu e obligatoriu sa implinesti chiar toate necesitatile copilului."
"Incearca doar sa-ti atraga atentia."
"Cere prea multa atentie!"
"E doar un bebelus, ce dumnezeu, nu poti vorbi despre sentimente precum tristete, insingurare sau frica. "
"Smecherul, deja stie sa capete ce vrea!"
"Plange aiurea. Tocmai ce i-am dat sa manance si l-am schimbat. E in regula"
"E greu sa lasi copilul sa planga cateva zile, dar ce rezultate bune da asta pe viitor!"
"Daca-l tii in brate sa de mult o sa devina un dependent"
"Nu-l mai lua in brate de cate ori plange, o sa ajunga sa planga doar pentru a fi luat in brate."
"Nu te mai duce noaptea la copil. Asa nu va dormi singur in veci."
"Niciodata sa nu-l iei cu tine in pat!"
"Alaptatul e o hartuiala continua."
"E o fandosita mica!"
"O sa te joace pe degete!"
"Uh oh! O sa ai mari necazuri cu el"
"Cat e de mic si deja face ce vrea din tine..."
"Stai sa vezi cand o face varsta teribila de doi ani..."
"Nu se poate sa sari la fiecare geamat!"
"Mai lasa si tu copilul cateva minute sa planga apoi du-te si ofera-i ajutor."
"N-o sa mai faci nimic pentru tine in ritmul asta. Stai sa vezi."
"Nici sa nu te mai gandesti sa dormi. Singura ti-o cauti cu lumanarea pentru anii care-o sa vina..."
"Prea mult atasament face rau. Trebuie sa stie de mic unde exista limite sau mai tarziu o sa profite de orice."
"Obisnuieste-ti copilul cat de timpuriu poti sa fie independent. Mai tarziu o sa-ti multumesti pentru asta. "
"Bebelusii sunt maleabili. Se va obisnui."
"Nu tin minte nimic..."


Dar propria voce ce-ti spune?

"Bebelusul meu trebuie sa stie ca vin la el ori de cate ori are nevoie de mine"
"Daca eu una n-as putea vorbi, dar as avea nevoie sa comunic totusi ceva, atunci si eu m-as face auzita. Inca as striga si mai tare, pana as fi in sfarsit bagata in seama. De ce trebuie sa creez copilului meu nevoia asta presanta de a se face auzit? De ce cred eu ca, daca raspund chemarii sale, se va rasfata, cand chiar pentru noi, ca adulti, faptul de a fi intelesi ajuta la crearea si mentinerea relatiilor dintre noi?"
"Exista dovezi stiintifice care atesta ca bebelusii au in mod clar sentimente si reactii emotionale la mediul la care sunt expusi inca din pantecul mamei. Studii uimitoare despre atasamentul dintre mama si copil, efectuate peste tot in lume, arata ca bebelusii simt foarte intens si pot chiar respinge parintele dupa ce sunt expusi stresului sau dupa ce sufera din cauza unei lungi separari de acesta. Bebelusii se pot inchide in ei, din punct de vedere emotional, dupa ce experimenteaza durere sufleteasca intensa si frica. Priviti din exterior, copilasii nu arata multe lucruri, dar se intampla mult mai mult decat putem vedea cu ochiul liber. "


Bebelusii au sentimente inca din pantecul mamei.

"In America de Nord [n.t. si o spun cu mana pe suflet ca si Romania], a lasa un copil sa planga este o practica foarte des intalnita, desi exista cercetari care arata ca plansul excesiv poate schimba chiar echilibrul chimic al creierului bebelusului. Si, doar pentru ca un bebelus arata la fel dupa o criza de plans, asta nu inseamna ca acest plans din toti rarunchii nu a sadit semintele insecuritatii, care vor incepe sa dea roade mai tarziu. S-a dovedit stiintific, un copil expus acestui tip de stres atat de devreme are toate sansele sa devina mai tarziu o persoana stresata si anxioasa. "

"Bebelusii nu manipuleaza. Nu fac nimic cu intentie"

"Un bebelus nu plange doar dupa hrana, sa fie schimbat si sa fie tinut la eructat. Ca orice om la orice varsta, si bebelusii au o varietate de sentimente. Dar, pentru ca ei nu inteleg conceptul abstract de singuratate, anxietate sau frica si pentru ca nu sunt in stare de vorbirea articulata, tipa dupa noi. Cum oare isi pot exprima altfel aeasta nevoie? Si cum ar trebui noi sa raspunem acestei nevoi altfel decat venind la ei?
Bebelusii nu manipuleaza. Nu fac nimic cu intentii ascunse. "Bebelusii invata sa doarma atunci cand se simt confortabil si in siguranta, nu cand s-au lasat pagubasi sa ne tot arate ca ii deranjeaza si pe ei ceva. "
"Bebele meu nu va dormi in pat cu mine la 14 ani. Dar acum are nevoie de mine. Il dor maselele. Sau burtica. Sau a visat urat. Iar faptul de a-i raspunde prompt nu genereaza tulburari ale somnului mai tarziu. Le previne. "
"A-mi alapta copilul este cel mai natural lucru pe care mi-l pot imagina.  Este un limbaj al inimii, mancarea perfecta oferita de natura si un balsam pentru suflet."
De ce suntem atat de defensivi cand ajungem in postura de parinte, de ce ne ghemuim in vizuina asteptand primul semn de revolta?  Copiii nostri nu ne intampina cu intentii ascunse. La fel cum nici noi nu ne-am purtat astfel cu parintii nostri. In momentul in care plecam urechea la folclorul care spune ca trebuie sa imblanzim bestia din copilul nostru, atunci vom renunta la a ne mai asculta propria voce interioara - si pe copilasul nostru - si incepem ciclul dureros, secatuitor si haotic al parenting-ului fricii, rusinii, indoielii, urii si regretelor.

Cand punem pe primul plan relatia cu propriul copil, vedem totul cu alti ochi. Cu ochii inimii.Asta face ca a fi parinte sa fie un drum care merita toate caznele la care ne supunem si cu ajutorul caruia ne castigam lectiile cele mai pretioase.

Calatorie sprancenata!
Lu Hanessian is the author of Let the Baby Drive: Navigating the Road of New Motherhood, an award-winning journalist, former NBC television anchor, national speaker, and founder of a unique online parent growth webinar series called Parent2Parent U . Her upcoming books Joyride and Raising the Future are due out in early and late 2011 respectively. Her special areas of extensive study are the neurobiology of attachment and the ways that lost connection can be repaired in parent-child relationships to create optimal health and resilience. She is the grateful mother of two boys, 8 and 11. Visit her websites Let the Baby Drive and Parent2Parent U . Lu is also the founder of WYSH: Wear Your Spirit for Humanity. Copyright 2009, Lu Hanessian All rights reserved.

Share This Story

Tags: , , , ,

You Might Also Like

5 comments

  1. g.cojocaru23 septembrie 2010 la 04:33

    ce dulce le zici tu!! :D
    Imi place.

    RăspundețiȘtergere
  2. Unknown23 septembrie 2010 la 12:23

    Eu am tradus dulce!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mimi Walter24 septembrie 2010 la 14:48

    Minunat articol, multumesc mult, mi-a mers la inima!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Unknown24 septembrie 2010 la 14:55

    Bine te-am gasit pe la noi, ma bucura mult vizita. O imbratisare.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mimi Walter24 septembrie 2010 la 17:26

    Sa stii ca o sa revin cu mare placere, ai asa de multe lucruri interesante! Felicitarile mele pentru blogul tau nemaipomenit, in care pui asa de mult suflet!

    RăspundețiȘtergere

About Me