Chestie proaspătă. Încă în desfăşurare, daca stau bine să mă gândesc. Mi-a pasat mama o ditamai cană cu lapte si o felie de cozonac "pe măsura mea" şi am revenit la calculator sa mai citesc câte ceva despre merchandising, să mă dumiresc dacă reuşesc sa literalizez si eu ceva pe teme conexe zilele astea între un drum din provincie până la capitală şi câteva alăptări din picioare de-ale fie-mi. Când m-am aşezat, vine una bucată burtoasă lângă mine ... cu buricul gol. Îl rog pe tati s-o înveşmânteze, timp în care încep sa ma destrăbălez potrivit pentru o frumoasă seară de sâmbătă (ce făceam oare acum vreo 10 ani sâmbăta seara?).

Restul evenimentelor s-au succedat nebuneşte. Mi-amintesc doar cum stătea mama lângă mine, cum Zuzulina a vrut sa lingă nişte lapte, cum de la lins a ajuns la pipăit, apoi scufundat mâana in cană (am o cana adâncă răăăăuuuu). În frenezia ei ajungea cu grasuna aia de mâană până la cot. Depăşea aceasta cotă când o rugam să-mi dea şi mie voie sa gust măcar - ca niciodată leşinam de poftă şi de sete, era un lapte de ţară, nedegresat, nesimţit de parfumat şi înselator de alb... Diavolească ispită.

Se precipită lucrurile, vad o baltă alba la picioarele Zuzulinei, un deget care cumva se apleacă până jos, se înmoaie în grămada de lapte şi poposeşte cu o viteză tinzând spre infint tocmai în gura avidă a micuţei mele. Că e o guriţă avidă de produse lactate banuiam ca ştiţi, insa că laptele condimentat cu aromă discretă de podea şi vreo frimitura rătăcită de cozonac nu, asta nu cred că ştiaţi...

Îmi privesc din pantalonii uzi progenitura cu parul ud de lapte cum mişună speriindu-se de sonorul brusc crescut al tembelizoului - crescut de tata care vrea sa urmeze o deprimantă ediţie de ceva gen Procesul etapei, din care reţin carambol, partidă grea, mulţumesc domnule cu sufletul si nişte voci cu o dicţie îndoielnică, parca am înotat în timp la al ţâşpelea congres al partidului omunist rumân...