highlists

Unelte ajutătoare pentru evaluarea suptului și a posibilelor probleme în alăptare

În unele zone este greu de ajuns la un consilier în alăptare. Puteți întotdeauna discuta cu cineva, dar vă copiez mai jos câteva trucuri ut...

marți, 16 martie 2010

O seară grea

Am trecut aseară prin toate chinurile iadului. Mi se întampla uneori să-mi scadă laptele fără un motiv aparent. Prima dată a fost în jur de şase luni şi am dat vina pe puseul de creştere aferent.




Dar s-a întţmplat apoi pe fiecare luna sa am unele zile mai sărace, independent de ce faceam sau nu făceam eu în perioada respectivă. În timp îmi dădeam seama de problemă şi o luam din scurt : mai multă atenţie la dietă, la lichide, mai multă grijă la posibilele diuretice (în cazul meu cafeaua), mai prestam un ceai de mărar (de restul mă cam săturasem).

Nu mereu sindromul ăsta (că nu ştiu cum să-i spun altfel) se manifesta la fel de acut. Luna asta m-a prins când eram la ai mei la odihnă  şi tratament şi n-am dat prea multă atenţie semnelor. Deşi sâmbătă mi-a facut mama 2 litri de ceai şi de mâncat am mâncat cam ca de obicei cred, adică destul de variat. Duminică însa n-am ciugulit mare lucru, apoi chiar n-am mai apucat că a venit maşina să ne ia, iar drumul a durat simţitor mai mult că se făceau lucrari.

Semne obisnute: senzaţia de puţin lapte iniţial mai spre dimineaţă, care pe măsura ce trec zilele se prelungete şi la alte mese până ajung ca aseară, să am sânii mooooi şi pic de lapte în ei (exagerez, un pic este chiar dacă nu iese imediat şi în niciun caz cu pompa). De ce am ales să scriu despre asta? Suspectez că de vină sunt nişte fluctuaţii hormonale. Laptele lipsă vine la pachet cu sindrom premenstrual. Nu-mi vine ciclul neaparat după un asemenea episod, după cum am spus prima dată s-a întâmplat la 6 luni de la naştere. Primul ciclu a fost la 8 luni. Eu am lat Cerazette de la 2 luni până în ianuarie şi este posibil ca de fapt sângerările să fi fost fără legătură cu CM. Din ianuarie nu m-a mai vizitat niciun rus :) Dar fluctuaţiile astea au rămas, se pare.

 ***

Soluţia este, normal, calmul şi ataşsarea copilului la sân. Contrar impresiilor marii mase de femei atoateştiutoare care n-au alăptat nici 3 luni, lapte tot se găseşte chiar şi într-o asemenea criză. Dar calmul nu se obţine prea uşor când mesele Zuzulinei sunt direct proportionale cu debitul si numarul meselor ei de lapte. Pe româneşte, ca să nu înnebunesc pe nimeni, cu cât suge mai bine, cu atât mănâncă  mai bine. Dacă "n-am lapte" refuză orice fel de mancare. Aseară i-am băgat totuşi pe gat un câmpina mic cu 4 lingurite de 7korn fără lapte dar asta abia pe la 11.Nu m-am putut abtine sa ma simt vinovată că fata nu are ce-i trebuie. Ieri nu mi-a refuzzat mâncarea dar nici mult n-a mâncat. Ştiu ca nu păţeşte nimic dar ştiţi sigur cum te simţi în cazuri dintr-astea şi cât de greu e să te menţii raţională şi pe linia de plutire. Eşecul de aseară m-a făcut un pachet de nervi şi nu pot spune că am avut 100% susţinere şi ajutor, dar un 70% să zicem că a fost.

Ştiu ca este un vârf negativ în toată afacerea asta şi sper ca a fost aseară. În orice caz, am luat măsuri: am cumpărat ceai, am grijă la ce mananc, neapărat ciorba si mâncare gătită (la mine chiar se cunoaşte diferenta), multe proteine (asta nu e greu) şi să beau măcar un litru de lichide. Nu ştiu de ce dar uneori mi-e geu să beau lichide. Nu-mi vine să cred ca spun asta, pentru că, dupa ce-am născut, mă gândeam să-mi schimb numele într-un derivat al lui Setilăv. Asta nu din cautzua senzaţiei crunte de sete din timpul alăptatului, ci pentru că în general simţeam nevoia să beau cea.

Azi am anulat orice proiecte, voi sta cu fata la sân. Şi chiar daca n-aş vrea eu, vrea ea şi mă supun :)

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu