Ia ziceti-mi si mie ce credeti ca poate iesi din doi IT-isti. Un alt IT-ist, normal, doar nu va imaginati ca scriu poezii. Sa va explic cum decurge o zi de activitate asidua in dormitorul meu echipat cu calculator.

Intuitia masculina a lui Zoozoo i-a soptit usor intr-o zi de vara ca peste alte doua veri sau cam asa ceva va avea o Zuzulina care ii va restarta hardughia de 10 ori in 2 minute (da, se poate, booteaza repede). Aaaaa... si spre nedumerirea lui Zoozie, pe atunci tovarasa si prietena oficiala de foarte putina vreme, si-a achizitionat o carcasa de 12 kilograme dotata cu 'jdemii de coolere si doua cheite. 

Am implinit un an, am invatat sa deschid usita, au invatat sa incuie usita. 

Am pandit o saptamana intreaga pana am descoperit ascunzatoarea cheii dar i-am pacalit. 

Cum banuiesc ca banuiti deja eu banuiesc ca nu am inca 12 kilograme, asa ca l-am pandit intr-o seara pe Zoozoo cand isi pune RAM-ul primit de ziua lui de la toti prietenii si cunostintele din dotare. 

Am gustat putina placa video...

Aoleoo. e amara... Poate niste RAM era mai bun dar deja l-am pus la loc ca a zis tati ca ii trebuie toti giga aia multi iar eu sunt fetita intelegatoare deocamdata. 

In loc de post scriptum: articolul asta avea o forma mult mai simpla cand am intentionat sa-l publicam prima data dar mami nu m-a luat in brate cand i-am cerut, asa ca, drept rasplata, am ciupit-o strasnic de un san si i-am sters tot ce-a scris exact inainte sa dea send. Daca va imaginati ca nu se poate, nu stiti ce e ala bebe IT-st. 

Satisfactia e imensa, nu mai conteaza ca acum stau claustrata in bucutarie cu Zoozoo care presteaza niste clatite delicioase, pentru ca mama mai are putin si ma musca. Mwahahaha... Dar, mami, recunoaste ca forma asta e mult mai buna!