highlists

Unelte ajutătoare pentru evaluarea suptului și a posibilelor probleme în alăptare

În unele zone este greu de ajuns la un consilier în alăptare. Puteți întotdeauna discuta cu cineva, dar vă copiez mai jos câteva trucuri ut...

vineri, 17 septembrie 2010

Povestea mea personalizata despre alaptatul des

De cateva zile o inteleg din ce in mai mult pe Maria, trec exactamente prin acelasi lucru despre care povsteste ea. Cand dorm iau pauza :D. In rest, luni si marti (cand scriu asta) alaptat non-stop, incat nici n-m reusit sa ma adun sa scot copila pe-afara la timp. Asta nu s-a intamplat neaparat din cauza suptului, dar la noi totul dureaza incert de mult: imbracatul, dezbracatul, mancatul atunci cand e.


Cumva insa, uneori reusesc sa iau pauze de supt si stiu ca va trece si asta. Incerc sa ma "bucur" de toate astea pentru ca atunci cand voi lucra imi va fi tare dor de mamicie full time. Desi, privind in urma, e cel mai obsoitor job pe care l-am primit pana acum.

Ieri s-a suparat pe "printul nostru consort" care, intarziat oricum la serviciu, si-a luat liber juma de zi si a vrut s-o imbrace s-o scoata pe-afara, chestiune foarte bine intentionata, de altfel. S-a lasat cu niste urlete cumplite pentru niste pantaloni fancy de bumbac galben, pe care la san, cum altfel, mi-a aratat ca-i vrea scosi printre suspine, tragand de ei. La vreo 5-10 minute de la interventia mea i-am scos pe Tom si jerry si am stat cu ea la san - supt activ - vreo 40 de minute cel putin.

Pe langa tulburarile astea de comportament, legate cumva de readaptarea la mediul de casa dar si de ceva nou in structura ei, de cateva zile chiar am din nou putin lapte. Am simtit eu, biata de ea trebuise sa stea din ce in ce mi mult la san inca de cand eram la tara,. Pentru ca scaderile mele se produc treptat si au mai multe cauze: lipsa ei temporara de interes pentru san, fluctuatii hormonale, schimbari in dieta, stresul sau oboseala fara de care n-as fi Ramona.

Din cauza asta, a laptelui plecat, Anda refuza intotdeauna si mancarea solida! Banuiesc ca, pentru ea prezenta nestingherita a laptelui e un semnal ca totul merge conform rutinei zilnice cand sunt eu langa ea (cand lipsesc nu pare s-o deranjeze). Fiind ceva in neregula, se straduieste instinctiv sa-si regleze productia. Astfel, eu nu apuc sa fac mai nimic in casa sau pentru mine, ea, fiind destul de stresata, imi refuza mancarea. Am observat ca mananca muuuult mai bine cand suge mult si la cerere. Pe scurt, suptul e direct proportional cu mancatul, nu invers, cum spune tot folclorul de gang legat de alaptarea unui toddler.

Singurele momente cand nu s-a aplicat regula supt mult=mancat mult s-au suprapus cu eruptia dentara (dar asta numai dupa 1 an, cand au dat masele si canini) si o raceala (insa aici partial, 2/3 din timp a avut pofta de mancare chiar sanatoasa).

Una peste alta, eu va recomand cu caldura celor care nu ati citit inca postarea cu pricina sa ii acordati un timp oarecare si o cafea pentru a savura comentariile, pentru ca sunt toate foarte interesante si instructive.

De asemenea, vedeti aici discutii interesante (jumate sunt ale mele, cum naiba) despre muscatul in timpul suptului, dar si despre alte "abuzuri" bebelusesti. Daca tot sunt la linkuri, salut articolele Roxanei despre relactare/relactatie. Sunt lucruri pe care multa lume le crede science-fiction dar sunt foate ... reale.  Rabdarea si vointa fac minuni din orice parinte. Mai vreau si eu rabdare pentru ca ajung la capatul sacului.

Dar vine eweek-endul si am sot acasa, care, dupa cum va voi povesti cu alta ocazie, chiar stie ce-am ndurat saptamana asta si am speranta ca vom lasa naibii curatenia de weekend ca sa ne "curatim" putin sufletele in aceste ultimele zile frumoase de toamna si, pentru mine, de libertate. Asa, chinuita cum e ea

7 comments :

  1. Sper sa coopereze si Anda si sa aveti parte de un w/e relaxant impreuna! Noi va tinem pumnii! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu am trecut cu Eva printr-o perioada de supt foarte des...noaptea. A fost o perioada lunga, de cateva luni, cam de la un an la un an jumate, media era de 5-6 treziri pe noapte, dar erau si nopti in care se trezea si de 10 ori. Ba ca sunt dintii, ba ca e mersul, ba ca e vorbitul, cert e ca nu stiu ce a fost, in perioada aia nu i-a aparut niciun dinte, cand a incetat i-au dat 3 masele in doua zile.
    De muscat nu m-a muscat decat de vreo doua ori, i-am zis Nu, nu si am oprit alaptatul.
    Cat despre imbracat, iti dau vesti proaste, nu trece, uite, nici la 3 ani:(

    RăspundețiȘtergere
  3. Bai Ramona, din ce povestesti tu aici, parca ai avea un bebelus, nu o fetita de doi ani. Stii, pana sa il nasc pe David, am privit-o pe Chiti mereu ca pe o bebelusa, mica si neajutorata. In momentul cand a venit David, am realizat brusc si dureros ca nu mi-am privit fetita cum ar fi trebuit, ci am proiectat asupra ei o eterna bebelusie. Si sa stii ca asta faci si tu aici. Gandeste-te o clipa la ce ti-am spus.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mama lu' Eva - ca nici nu stiu cum sa te mai apelez avand atatea acronime si nick-name-uri :D:D - cu imbracatul m-am resemnat demult, mai ramane sa ma adaptez. Dar, pe de alta parte, in curand vine buni: alte maini, alte metode si, probabiil, alte fitze, dar eu una ma spal pe mini si ma duc la odihna si tratament aka sa muncesc cu pauze si un drum dus-intors in care ma vor imbranci persoane adulte, nu copchii de doi ani.

    Sopt des: am avut mai multe perioade dupa un an, toate au avut cauze obiective, zic eu, deci si asta de mai sus e s amm inceput sa le gasesc. Asta nu ma impiedica sa o trimit sa mai stea si pe cpul lu' tac'su, chestie pe care evident micuta n-o vrea, dar eu incerc. Si nu ma impiedica nici sa urlua la luna din cand in cand. Imagineaza-ti ca Anda suge dor dintr-un san; macar de-ar lua si el o pauza de doua oreeee (de fapt mint, are perioade in care suge si mai rar in perioadele cu supt des). Da' stii tu.

    Bogdana, nu neg. Mie copiii pana la 4 ani mi se par bebelusi. Am studiu de caz si pe sora-mea. Bebelusi care stiu sa vorbeasca dar nu mereu reussc sa se exprime. Se exprima in schimb metaforic si abia atunci descoperi la ce ti-au folosit kilometrii de comentarii tocite intr-a 8-a :D.

    Preconizez o iesire din criza asta: o vacantaaaaa si o maaaana de ajutor. Ca problemele cred ca de-aici vin in primul rand. Altfel, eu ma port cu fi-mea de parc-ar fi copil de 5 ani. E singurul copchil din zoona care efectiv se joaca asa cum ii vine pe creieri cand mergem la tobogane. Ba unde mai pui ca alege cu ce se imbraca, ma ajuta la curatenie, ba chiar sa scriu postari de blog. Si suge ori de cate ori nu ii ofer atentie - mai ales cand stau la calculator. Asta se intampla destul de des, pentru ca este unicul loc in care nu vorbesc bebeluseste pentru moment. Se cheama ca am intrat intr-un cerc vicios si ma complac in el.

    Acum n-am apucat sa termin raspunsul asta fara ca ea sa-si alinte comorile, dar inainte de a face asta mi-a dat sa mananc, mi-a dat roata de cateva ori... in sfarsit, a facut tot felul de chestii sa-mi spuna ca ea ar vrea sa sta impreuna. Iar eu m-am facut ca nu vad.

    Ma conformez, desi as fi vrut sa bloguiesc bandu-mi cafeaua si-mi e si cam sete. Deh, eu am un singur copil, inca e trai pe vatrai. Pobabil mai tarziu o sa fiu spirt.

    RăspundețiȘtergere
  5. Bogdana, ma lungisem si n-am apucat sa scriu esentialul -anume ca apreciez trasul de maneca si-mi dau si eu seama c-a crescut. Nu vreau insa sa ma schimb dintr-o dat, o astept si pe ea, incerc o cale de mijloc. Pup.

    RăspundețiȘtergere
  6. Daaa, schimnarea tre sa vina treptat, ca atfel e tare greu. Stiu asta ca am testat-o pe pielea mea....

    RăspundețiȘtergere
  7. Bogdana, dar de ce spui ca ai realizat brusc si dureros? Simti ca daca te-ai fi purtat cu ea ca cu o fetita de 3 ani ar fi beneficiat ea sau tu? Ai fost prea protectoare, prea mamoasa, prea acolo si acum nu-i bine? Sau ai fi putut dezvolta altfel o relatie cu ea daca ai fi privit-o ca pe o fetita si nu ca pe un bebelus?

    RăspundețiȘtergere