Eșec crunt
18:02
Ca de obicei, mă apucasem de prestat un text și bebelina a făcut toate cele de mai sus, încât m-am și răstit la ea să mă mai slăbească; înțeleg, spuneam eu, că îi dau măselele alea dar am alăptat-o toată ziua și parcă vreau să mai respir și eu... singură. Deci să ma lase în pace. Nu trec 30 de secunde că iar îmi ia din nou mâna de pe mouse. Deja exasperată, mă încrunt cum numai o mamă știe s-o facă și, până s-o boscorodesc din nou, coada ochiului îmi vede un boț maro care arată oarecum familiar. Arată, dar nu miroase, vrea să mă liniștească dramul ăla de conștiință care nu s/a topit de căldură și oboseala mea cronică.
Pe-asta, care vasăzică pe oboseală n-o mai înțeleg deloc, am dormit binișor în ultimele nopţi. Asta la mine înseamna că nu am simtit că mă deranjează trezirile. Aaaaa, nu, de fapt mă îșel. Acum două nopți m-am uitat la Battlestar Galactica până la 5 sub efectul unei cafele buclucașe iar azi-noapte m-am trezit din nu știu ce vis de vreo doua ori și ca să adorm mi-am pus iar un episod buclucaș care m-a adormit la fel de bine ca o carte sau un site citit de pe telefon... Apoi m-a trezit alarma lui tati. De două ori.. Deci da, oboseală cronică. Scuzați paranteza?
Boțul s-a dovedit un caca pe care l-am cules foarte ușor și acum nu reușesc să mă hotărăsc dacă îi pun copilului scutec sau o las tot cu fundul la aer. Mai devreme mânca în picioare ca de obicei, și a dat un șușu nonșalant pe parchet... nici măcar n-a mai deranjat-o ca alte dăți, puteam s-o las în baltă până mâine dacă era după ea.
În consecință, eu nu sunt deloc croită pentru operațiunea Olița. Mă gândeam și eu că poate-mi dau seama s-o conving să faca ceva și în oliță sau, îmi plăcea mie să cred, direct la WC. E drept că n-am fost croită deloc să încep, dar acum vreo lună am cumpărat totuși una ca să avem (să nu mă înjure rudele că am copil mic și n-am și eu oliță ca orice om normal. Știu că abia pe la un an și 8 luni încep să simtă că îi trece câte ceva dar am considerat că merită și fundul fie-mii să mai respire pe căldurile astea și cu oczia asta învățăm din mers diferența dinre ud și uscat.
În realitate, Anda știe de mult ce înseamnă asta că înca de astă iarnă mi-a cerut expres să nu-i mai un scutec dimineața deci o vreme a tot experimentat cum vine treaba cu pișu pe parchet sau gresie, ba, la concurență strânsă cu spălatul pe jos, a aterizat și cu roțile în sus de câteva ori, ceea ce a convins-o că... nu, nu că ar putea face pișu în mod organizat și să zicem decent, ci că e mai rentabil să aibă un scutec lipit de cureț. A învățat, cum s-ar spune the art of compromise, nu a ales ce mi se părea mie logic. Doar am minte de adult, nu-i așa? Încorsetată, obosită, logică.
Cred că dacă mă apucam de elimmination communication dădeam faliment sau mă arestau sub acuzaţia de mamă iresponsabilă. Deh, nimeni nu-i perfect!
7 comments
he, he, am incercat si eu anul trecut. Eva la fundu gol, Eva la chilotei, cica sa simta disconfort. Am obtinut doar un covor imputit
RăspundețiȘtergere:D s-a nimerit să fie vară şi să vrea ea fără scutec de ceva vreme, că nici eu nu-mi imaginam alte rezultate până spre doi ani şi jumătate când îmi va spune că vrea la baie şi va binevoi să se poată şi ţine până acolo. Norocul nostru că nu avem covoare )adică este unul mic, pe care a prestat o dată mai demult dar de multe ori îl uit după fotoliu.
RăspundețiȘtergereAm ajusn la concluzia ca a fi parinte e cel mai greu: trebuie sa inveti de la yero pe cineva sacum sa manance, cum vorbeasca, cum sa-si faca nevoile... complicat rau.
N-am mai povestit ca acum 2 zile am ieşit cu Anda in chiloţei şi:
- ajuns afară din bloc - prima pereche udă; schimbat lângă vecinele de pe bancă. Demoisella era contrariată că de ce+o dezbrac în public?
- dat pe tobogan - perechea 2 udată de emoţieş schimbat pe băncuţă în parc după ce-am dat un copil la o parte.
- urcat la toboganul de copii mari şi prestat o baltă cât toate zilele de nu mai ştiam pe unde să intru şi cu ce să mai şterg... Noroc că n+a ajuns pe jgheab ci doar unde stau copiii în picioare (şi se scurgea pe la încheieturi...)
- decid să îi pun scutec după care descopăr cu regret perechea nr. 4 de chilotei de bumbac despre care nu ştiam că există.
- aseară, după o zi de cureţ aerisit, ne-am chinuit amândoi s-o convingem să primească scutec că mergem în magazin şi sigur o să vrea să urce scările de 10 ori deci ieşea cu alt pişu. Azi are scutec dar îmi venea să i-l dau jos, sunt peste 30 de grade afarăşi în casă e destul de cald...
suntem si noi la aceeasi etapa, desi R spune cand face kk si face la olita...
RăspundețiȘtergereieri era inpanatlonis curti, fara pampers si mi-a zis ca face kk, i-amd at pantalonii jos si a facut...
la el este ceva nou sa stea fara pampers si nici sa nu-l mai vada! dar mai avem pana la a spune ca face si pipi, inainte de a face...
si nu-s de acord cu ceva: nu-i invatam deloc de la zero, nu-i invatam orice. ei au toate premisele de a invata si invata si singuri, se adapteaza, ne ghideaza, iar de multe ori ne uimesc cu marea lor capacitatea de a se descurca cu niste adulti ca noi!
Claudette foarte frumos spus. Bafta in continuare la operatiunea olita, voi sunteti oricum avansati.
RăspundețiȘtergereZici de cum ne invata ei pe noi? Iaca exemple: mi-aduce cana cu pai si spune: apa! Pe urma: paaaa? paaaa? Draga de ea stie ca ii pun apa intotdeauna inainte sa plecam. Nu mai spun cum se incalta, cum imi aduce sandalele si cate de-astea, lucruri care denota ca face asocieri din ce in ce mai complexe. Ayi a mai facut o chestie care m+a uitit teribil si mi s+a parut de copil mai mare dar acum am uitat ce era :)) Urasc lapsusurile astea!
Eu chiar spuneam in postare ca nu sdunt in stare s-o ascult de multe ori. Cat espre a-i invata de la 0, e mai mult un aforism, cu siguranta ai dreptate in ce priveste resursele uimitoare ale copiilor. Povestea cu invataul asta de la zero vine dintr-o dupa-amiaza cand cugetam eu obosita la conditia de parinte si cate responsabilitati trebuie sa ai daca tu esti cel care ii arata care sunt normele elementare in societate, mai cu seama alea care implica automatismele de mai tarziu: cum mananci, cum te porti pe strada, sa te speli pe maini dupa ce mergi la baie :). Nu stiu cum sa explic, ma gandeam la consecintele acelor gesturi marunte de care poate nici nu ne dam seama in momentul prezent, prinsi cum suntem in a face tot felul de lucruri importante sau contra-cronometru. Iar copiii deprind aceste obiceiuri nevorbite si ajung sa-i defineasca - mici gesturi, mici ticuri, uneori chestii amuzante alteori nesuferite.
Una peste alta ma bucura tare ca ne citesti.
da, asa, spre doi ani jumate, dar eu am incercat in speranta ca poate-poate si chiar stiam doi copilasi de pana-n doi ani ce foloseau olita cu succes.
RăspundețiȘtergereIn schimb, anul asta a decurs excelent cu rezultate maxime:) Am citit undeva ca un copil este pregatit sa foloseasca toaleta cand poate urca o scara de zidar (nu-s ce-i aia) fara ajutor
Vai dar cum sa stam noi fara covor? domnisoara mea nu vrea sa calce pe parchet, fitza la care s-a mai adaugat una noua, nu poarta sandale decat cu ciorapi pe motiv ca se lipeste:D
scara de zidar e ca scara aia care statea la bunici la pod. Pai la noi la tobogane e o versiune asemanatoare de scarita si ne antrenam la greu, poate ne cresc sansele de prestat si in alta parte decat pe parchet cu olita langa noi.
RăspundețiȘtergereEu am avut niste sandale care ma enrvau ca aluneca si am rezolvat cu pudra de talc. Poae are impresia ca-i submineaza echilibrul. Pudra la copii e cam controversata dar poate ti-am dat idei. Aaaaa... e naspa ca daca te prinde ploaia aluneci rau :))
ma gandeam eu ca-i vorba de scara obisnuita cu fustei. Ei, e pe jumatate adevarat atunci, Eva nici acum nu reuseste sa o urce
RăspundețiȘtergere