Că tot scriam zilele trecute despre limite, Anda a declarat ziua de azi zi fără tehnologie.

Cică să facem germană. Mi-am dat seama că fără manualul profesorului nu fac nimic, că e carte numai cu poze iar vocabularul meu nemțesc e ruginit rău rău de tot. Pronunția e ok-ish, citesc frumos, dar la discuții libere sunt praf și zău că mi-ar fi folosit ceva cu numele obiectelor sub poze până mă dezmorțesc.

Așa că am deschis laptopul și de bine de rău am făcut prima lecție cu Wer bist du. Sper să mai vrea și altă dată, că am fost cam leșinată. După care am căutat și filmulețe în germană și am dat peste unul cu o pronunție care nu semăna deloc cu ce auzeam eu de la nativi, așa că va trebui să fac research serios înainte să-i dau copilului pe mână materiale educative. Ne-am mutat în bucătărie și am continuat lecția de germană cu numele de alimente și adjectivele corespunzătoare pe care mi le mai aminteam, că era ora micului dejun.

Din păcate eu a trebuit să trișez oricum de la pauza de tehnologie că aveam de scris un articol iar la un moment dat m-a întrebat dacă își poate lua pc-ul de coarne. I-am zis că ea decide. Am văzut că nu l-a aprins, dar mi-a luat telefonul și a butonat un joc cu care scrii litere de mână.

Totuși, nu vrea tehnologie, că l-a lăsat după câteva minute. A desenat și acum văd că meșterește ceva cu mâinile. Pe urmă dă târcoale telefonului din nou, ca să renunțe a doua oară și definitiv. Una peste alta, nici acum n-am închis laptopul, fiindcă ascultăm povești. Acum suntem la volumul 2 din Alice în țara minunilor, iar eu aștept să se facă ora mea de mâncat :)



Denis e cel mai ocupat. Cât scriam, mi-a făcut o surpriză cu markerul pe podea, a construit cu lego (sau deconstruit), plus că și-a plimbat puțin mașinile cu telecomandă, studiind undele electromagneztice. Da, vedeți bine, că a făcut omul și un puzzle.





Oricum, cea mai îndelungată ocupație a lui D. e să ordoneze dulapul cu medicamente. Ba a pus si acadelele sus - în siguranță, auzi. I-a luat toată dimineața dar acum, că i-am zis să facă poza, parcă nu mai era așa apetisant.


N-a trecut decât jumătate de zi. Să știți că nu ne plictisim. Ce-i drept, e mult mai bine decât acum câțiva ani.