De la început vă avertizez că, pe parcursul acestui articol, copiii vor fi numiți plozi. Plod e totuna cu avorton, sa fim înțeleși, dar mamele mai folosesc cuvântul când se simt agasate (nu musai de plozi).


De ce? Fiindcă la noi copiii deranjează. Trebuie să-l scoți în lume cu cât mai puțină bătaie de cap, eventual cu anestezie totală, apoi să-i primești înveliți, aseptici și gata îmbrăcati. Nu trebuie să deranjeze, eventual să nu li se audă vocea, prin urmare familia și personalul medical obosit vor pompa hrană și suzete până se rezolvă disconfortul (adulților). Poartă scutece de hârtie tratată ca să nu cumva să ne treazscă noaptea pentru vreun pișat nedorit și, dacă se întâmplă cumva să se opărească la cur, nu-i ținem goi ci le dăm cu o cremă cu anticeva și-i împachetăm, că murdăresc canapeaua pe care ne-am dat ultimul salariu.

Mă rog, toate astea nu contează, fiecare mamă știe ce e mai bine pentru plodul ei, nu? Până se apucă de homeschooling, dar asta e cu totul altă poveste, atunci e treaba tuturor și amenințarea asta la adresa siguranței naționale trebuie eliminată pe orice cale.

Ce contează e că în România (cel puțin), toată lumea tușește când aude de plozi. Cum să mergi cu plozi la mall, la restaurant, la cinema, la plajă, la o conferință sau doamne feri, la o cârciumă? Libertatea mea se termină unde începe a ta, nu?

Pe de altă parte, plozii trebuie segregați până pot fi consideați adulți responsabili, adică trimiși în instituții de învățământ și after care cât tu, ca eroina neamului, faci bani să plătești ultimele furtișaguri ale partidelor de toate direcțiile și culorile.

Între timp, în Parlamentul Europei copiii mici nu mai deranjează pe nimeni.

Plozii deranjează, normal. Ei trebuie trinmși la școală să socializeze cu alți plozi de vârsta lor, fiindcă daca adulții au plozi in preajmă trebuie să se comporte ca indivizi responsabili, capabili și empatici,. Și, mai rău, trebuie sa fie un exemplu pentru numiții plozi, deși 90% din adulți nu știu să-și recunoască și gestioneze propriile emoții (dar așteaptă de la copii s-o facă). Prin urmare, dacă ar fi plozii de față, adulții nu s-ar mai putea infantiliza, n-ar mai putea mânca dulciuri hlizindu-se și nu s-ar mai putea miorlăi că vai ce le e greu cu plozii care au intrat in vacanță. Nu ar mai putea rămâne liniștiți să fumeze în pace în orice loc disponibil, numărând zilele până când plozii dispar din nou în colțurile lor unde nu deranjează, ca ei să comenteze că Brad Pitt divorţează de Angelina.

Ar fi chiar culmea  ca vreo urmă de plod să ajungă în birouri unde oameni serioși semnează contracte de mii de euro și să îi intre de mic în sânge cum se fac banii, doar monopoly le e de-ajuns, nu? (asta dacă rămâne timp după teme, afterschool și ora de japoneză sau tenis) Sau să calce prin fabrici unde ar putea înțelege cum apar tot felul de lucruri utile în casa lor, în magazine, unde ar putea înțelege cash flow-ul și noțiuni elemntare de marketing si merchandizing. Ar fi chiar culmea să încerce să ducă o viață nomală, de ființă integră.

Și asta fiindcă:

1. sunt fizic mai mici, deci orice adult se simte dator să-i comande
2. au diverse limite - neurologice, cognitive, deci sunt greu de suportat.

Ar fi culmea ca societatea să ofere de la sine un setup unde copiii să se simtă acceptați și respectați ca ființe integre cu drepturi și responsabilități.

Un adult trebuie să facă totul în locul plozilor. Nu mințiți, vă rog eu mult. De câte ori ați încălțat copii perfect capabili s-o facă doar fiindcă vă grăbeați? De câte ori nu i-ați ferit de acțiuni potențial periculoase, dar pe care copiii sunt capabili să le îndeplinească?

Chill, și eu o fac. Și în plus și eu mă simt deranjată de copii din când în când,  Și le dau cu lingura să mănânce, le iau paharul să-l duc la masă ca să nu verse pe jos, etc etc.



Ideea e alta. Contează enorm punctul de unde privești lucrurile. Copiii sunt persoane competente dar nu mai capătă multe abilități de bun-simț chiar din cauza noastră. E adevărul. Este perfect viabil să lucrezi cu copii lângă tine, chiar chestii serioase și relativ periculoase (nu zice nimeni să-l duci în fabrica de sticlă, dar majoritatea lucrăm chestii destul de soft). E perfct viabil să fii atent la o conferință unde sunt și copii mici. Într-o lume ideală, toată asistența ar face câte ceva să-l linștească sau ar ajuta mama să ia măsuri (desigur, sunt momente când va și pleca, dar ele ar fi mult mai rare daca femeia nu s-ar mai teme că deranjează - fiindcă ar fi mult mai eficientă în a-și liniști copilul).



Nu în ultimul rând, școala în sine e artificială și nu oferă socializarea care poate face un om întreg la cap. La scoala puberii și-o trag prin wc-uri, la grădiniță copiii cad în latrine. Liceenii consumă etnobotanice sau, într-un caz fericit. beau și fumează. Școala e departe de a fi mediul steril care ne formează generația de mâine aptă de muncă și plină de succes. Școala actuală la noi e locul unde unul din patru copii nu mai merge la școală nu ca se cultive acasă, după ureche sau nu, ci fiindcă n-are ce mânca sau îmbrăca. E mediul din care au iesit demenții care pun cratime aiurea sau scriu partikip, care fac dezacorduri și cărora li se scoală pe manele.

Excuse me, totul e perfect, lumea vrea să iasă din casă și să nu vadă copii în preajmă. E incomod, e greu, ți se apasă butoane sensibile de când erai tu copil și ți se băga pumnul în gură. Oh well, noapte bună, acolo unde e mișto la școală și vă rog eu frumos, nu normați ce nu se poate norma - aka educația acasă. Stabiliți norme de intrare în sistem pentru doritori, examene finale ca să nu ne mai bazăm la final de liceu pe SAT sau bacalaureat internațional, dar in rest vedeți cum faceți cu copiii ăia mulți care ar vrea să meargă la școală dar n-au cu ce, care trebuie puși la punct, ghidați și tot ce mai vreți voi.

Între timp, câteva familii sunt ocupate să trăaiscă și să nu lucreze segregațe de genrația mai tânără. Nu, n-o să vă deranjeze, fiindcă știm că faceți alergie la plozi. Și vă rog să ne credeți că nu suntem toți religioși, mulți suntem atei / îmbrățisăm valori umaniste. Și nu, nu ocolim matematica. Doamne feri. Nici fizica, dar preferăm să le-o predăm cam așa:






Las și eu poza asta aici, am găsit-o azi pe un blog, nu știu cui să-i dau credit.