În ultima vreme începe să-mi dea ghes unschooling-ul.




Îmi place mai ales maniera integrativă de studiu. De exemplu Anda de mică e fascinată de inimi. Inimile au fost pretext de învățare a culorilor, de exersare a mâinii, de inventat povești. Recent a aflat că inima bate, ca un ceas: tic-tac, tic-tac. Este ceva ce-o roade, un capitol neîncheiat aici, la care de-a lungul timpului s-au mai adăugat diverse noțiuni (de exemplu organogeneza la făt, lucru discutat si vizualizat de multe ori, pornind de la curiozitatea ei legată de naștere și cum au venit pe lume ea și frățiorul ei). Zic că nu s=a încheiat fiindcă metafora ceasului o intrigă peste poate.

Deunăzi mă întreabă:
- Mami, inima e ceas?
- Nu, dar bate ca unul. Și m-am apucat să-i spun unde este, vechea poveste cu pomparea sângelui... până când mi-am adus aminte că aveam la un braț distanță cea mai mare bibliotecîă din lume. Am căutat un model de inimă 3d, evident am găsit în engleză prima dată. Părea să n-o mulțumească explicațiile mele adiacente, așa încât am hgăsit un film în română.



I-am pus căștile pe urechi și am ascultat exclamațiile delicioase:
- Așa deci! Sânge! Aaaaaaa! Asta era!. Se vedea înțelegerea pe fețișoara ei. (sângele era cel care apare când face buce și care a intrat doar de curând în viața și în temerile și preocupările ei zilnice - deloc puține de altfel  :))) )

Pe urmă a vrut să vadă altă simulare 3d - cu formarea bebelușilor. Pe limba ei cu bebelușul care iese prin pică. S-a oprit la alt videoclip - cel cu nașterea în apă de aici și n-a mai vrut altul.

Și știți de la ce a pornit totul?

- Mami, de ce râzi de Denis? (a râde de nu e sesizat ca peiorativ ci mai degrabă ca te bucuri de/la...)
- Râd când e drăgălaș.
- De mine de ce nu râzi? Râzi acum de mine (și se strâmbă să fie și ea drăgălașă)
- Păi râd și de tine, ești și tu drăgălașă, îmi râde inima mereu când te văd fiindcă te iubesc. În momentul ăsta nu ești drăgălașă întrucât cauți să faci ceva intenționat (încerc să-i explic ce înseamnă teatral). Ești drăgălaș când îți vine să faci cev spontan - dintr-o dată, fără să te pregătești. Tu ești mereu drăgălașă - adaug. O iau, o pup, apoi îmi zice că inima ei mă iubește și sare de fericire. După care a urmat - unde e inima? Inima mea e ceas? :)

Și capitolul inimă este departe de a se termina. Cine știe spre ce interese o va conduce, poate ajunge la biochimie, fizica nucleară, nutriție, chimie organică, medicină holistică, psihologie socială - orice cale este deschisă fiindcă nu trebuie să facem nimic. Deja văd dorința de a ști și mă bucur ori de câte ori am ocazia să-i mai povestesc câte ceva. Deja știe să caute și singură informație și am observat că sedimentează noțiuni foarte eficient, fără să-mi aduc aminte măcar o dată când am încercat s-o învăț ceva. Anda a fost și în colectivitate o vreme și din când în când merge la o grădiniță normală cu program scurt. Nu sunt și nu trebuie să fiu eu singura sursă de informați și aș fi o mare meschină dacă aș veni cu asemenea pretenții. Copilul învață de peste tot, este un burete. Tot ce vreau este să nu fie constrânsă să meargă pe un drum anume ci îndemnată să continue ori de câte ori pare acea scânteie a interesului față de orice.

La prima grădiniță n-a prins multe activități fiindcă ajungeam târziu, cam la masa de prânz. Abia în anul următor a da de gustul lor dar intr-o lună a refuzat să mai meargă. Mai mergem la întâlniri, ateliere, călătorim limitat, vom ieși din ce în ce mai mult în locuri unde avem de văzut, interacționat, învățat, exersat. Văd cum și dacă vrea să lucreze ghidat la grădiniță (au niște caiete și alte instrumente)... și vedem ce iese.

Dacă va vrea la scoală (și e posibil să vrea) o dau dar dacă văd orice urmă de inconvenient schimb abordarea, nici măcar nu voi aștepta să treacă anul didactic. Nu am absolut niciun plan, îmi doresc însă să am răbdarea să le fiu alături până cresc, să avem viețile pline, să lucrăm împreună la bunăstarea noatră materială și spirituală. Și detest temele, pedepsele și recompensele, umilirea copiilor.


Câteva statistici despre home schooling aici