Film(ul rupt)
15:23Deocamdată am citit jumătate prin bunăvoința ei. Până când m-am înecat cu o gură de cafea, având lacrimi in ochi de atâta râs. Eram cu copilul care-mi dormea la sân pe fotoliu, copil care s-a trezit și a început să râdă și el la mine.
Acum Meșterilă - treaz bine - a vrut o baie și i-am mixat activitățile preferate. Că tot am obosit mai devreme dând cu aspiratorul cu el în brațe și acum nu mă pot îndepărta de baie, mi-am adus laptopul pe un taburet în ușă și-i țin compani....
A, cum așa, care fază? Păi aia binecunoscută, în care copilul o da înante cu un gen de comportamaent - în cazul alui meu joaca și nervișorii care apar ori de câte ori încerc să am o ocupație oarecare, intercalate cu încercări futile de adormiit - timp în care paharul meu se umple ca-n Tom și Jerry și la un moment dat răbufnesc și copilul pare să se conformeze ca prin minune. Dar eu rămân, nervoasă, nedumerită și nemulțumită că iar mi-am luat-o și nu reușesc să fac lucruri cu copilul lângă mine.
Copilul a văzut geamul și și-ar fi dorit să fie afară dar în același timp să-i fac dejunul. Copilul și-ar fi dorit să mă imite și să risc pierderea unor chestii care m-au costat timp, bani, efort. Copilul are de trăit între patru pereți colorați când pe el îl cheamă vântul, pănântul, pietrele, firescul pe care îl simt din ce în ce mai puțin în viața mea unde totul e complicat și pe ocolite. Copilul nu înțelge că dacă stau lucrez, în instinctele lui de copil mic și sălbatic încă nu s-a înscris viața statică. Trebuie să mă vadă în continuă mișcare, altfel crede că e ceva în neregulă cu noi.
Nici nu-i de mirare că uneori nu ne mai înțelegem... În Amazonia era mult mai simplu. Copil frumos, a adormit și după ce mă ridic de lângă el se va trezi iar, fiindcă el vrea la mama, vrea să nu piardă nimic din ce face mama...
0 comments