Mickey si Piloții de curse - episodul 1
17:34
Urmează să aflați cum m-am uitat eu la desene animate cu fiică-mea (că fiu-meu a vrut să facă gălăgie și pe urmă baie). Dar nu voi vorbivorbi doar despre asta.
Cum am scris în articolul anterior, am aflat că a apărut și în română serialul Mickey and the Roadster Racers (Mickey și piloții de curse). Premiera a fost weekendul trecut. În caz că l-ați ratat și vă întreabă copiii cu ce era primul episod, vă povestesc eu mai jos.
Fiecare episod vine în două părți: una cu piloții de curse (nouă ne-a plăcut cum mașinuțele lor obișnuite s-au schimbat în bolizi de curse înt-o fracțiune de secundă) și una cu Minnie și Minnie - Ajutoarele abile. (în engleză parcă sună mai simpatic - Happy helpers).
În prima parte Mickey și compania primesc vizita unui pilot de curse veteran - Jiminy, căruia vor să-i facă cadou un caciuc de la prima lui mașină de curse, păstrat la loc de cinste în atelier. Aici intervine Pete - care rămâne personajul malițios pe care-l știam din Clubul lui Mickey Mouse. Pete le fură cauciucul fiindcă are impresia că va fi apreciat de Jiminy dacă i-l face el cadou, în ciuda faptului că avea o replică a mașinii de curse făcută chiar de el.
Partea asta este interesantă și are un substrat educativ. Pentru copii a fost evident că Pete nu avusese încredere în el. Un gest aparent urât - a furat roata - a venit din lipsa de încredere în sine a personajului, care își dorea să fie remarcat și apreciat. Pete copiază comportamentul multor copii în colectivitate și la joacă, prin urmare poate avea rol terapeutic. Am mai remarcat situații asemănătoare și în alte episoade Disney. Cu unele am rezonat, cu altele nu, dar overall îmi place intenția și măiestria lor de a cuprinde asemenea dimensiuni în niște desene nevinovate.
Ca o paranteză, e unul din motivele pentru care nu mă deranjează că piticii mei se uită la desene animate.
Revenind, gașca trece prin mai multe faze amuzante și potrivri de evenimnte și până la urmă lucrurile se termină cu bine: Pete este împins în față de Mickey iar Jiminy îi apreciază munca. Toți ajung la ceremonia primarului, iar Donald sfârșește udat pe cap și coafat :)
Ajutoarele abile au alergat după o mâță buclucașă, pe care au crezut c-au pierdut-o într-o mașină de spălat, timp în care au fost învârtite, pictate și au căutat butoane imense pe care nu le vedeau din cauză că... se stresau (sună cunoscut, nu?). Asta în condițiile în care fuseseră angajate de o doamnă hipopotam mov să aibă grijă de un cîine alb și somnoros, care la sfârșitul episodului a întors casa cu fundul în sus alergând după pisică, pe care o ura din tot sufletul.
Ilustrațiile de mai jos nu sunt musai din episoadele astea, dar vă vor ajuta să vă faceți o idee despre ce urmează. Cică în episoadele următoare vor vizita diverse părți ale lumii.
PS: noi n-avem televizor :)))) A trebuit să instalez niște pluginuri și să "prindem" tv online.
Aşa. Iar acum o să trec la partea dureroasă. Ah, acest demon care este tehnologia. Ecranele plate ne omoară copiii cu zile. Radiații electromagnetice, the horror
Lumina albastră. Dumnezeule, vom fi o nație purtătoare de ochelari de la atâta televizorul de calculatorit! Se autizează copiii sau, mai rău, sunt îndemnați la distrugeri fiindcă fac ăia haos în parc şi o atârnă penuna d efrânghia de rufe. Asta cu îndemnul la violență mi se pare vecină cu spaima aia că învață copilul practici sexuale rafinate, de car en-a auzit bunica, doar fiindcă i se face educație sexuală.
Ca o paranteză, că tot ajunsei aici: fiică-mea plângea zilele trecute că ea nu vrea să îşi bage ceva în zonele intime când se face mare.
- De unde ştii tu de asta? întreb.
- Tu mi-ai spus! Se rasteşte ea nedumerită
A, da. I-am zis în treacăt şi uite că n-are vise erotice la 8 ani. Cu, ca orice copil.normal, găseşte sexul dezgustător. (mai puțin autoexplorarea care nu are dimensiuni sexuale în mintea lor). Semnal de alarmă: dacă aveți în anturaj un copil care găseste incitante anumite mângâieri sau sărută lasciv să ştiți că a fost antrenat în practici cu tentă sexuală de un adult sau adolescent. Dig in şi fuga la psiholog. Gata paranteza.
Eu nu cred că desenele animate încurajează distrugerea cum nici capra cu trei iezi nu o face, cel mult sublimează violența sau diverse gânduri negative sau frici. Nu încurajează distrugerea. Vă contur să spuneți câtă vesele ați spart după ce văzut tin si jerry când erați mici.
Uite un exemplu paralel: cand apare un frate nou in familie, cel mare zice că vrea sa-l omoare sau să-l arunce la gunoi. Tu ca părinte perfect ai doua optiuni: fie faci pe maica tereza a eticii si ii explici unui copil.de 2-3 ani ce răăăăuuuu e să gândească aşa (bonus il mai faci să se simtă şi vinovat şi o să te miri de ce urmă zilele următoare din orice), fie verbalizezi frustrarea si il întrebi cum ar vrea sa fie aruncat bebeluşul la gunoi, de bratlțe sau de picoare. Şi el zice de picioare. Apoi ce se întâmplă, il întrebi. Cade in gunoi urât mirositor si in caca? (musua caca şi cât nmai scârbis accesorizat). Daaaaaa, zice copilul. Îl aruncăm acum şi va sta singur acolo fără tine şi fără mami? (abandonul e.pedeapsa supremă pentru un copil mic).
- Nuuuuu, zice copilul, eventual trage o tură de plâns la tine în brațe. Şi îl mângâie. Mission accomplished.
Fiindcă copilul nu vrea sa faca rău, vrea doar să înțeleagă ce simte şi să simtă ca e iubit chiar şi când nu simte ce "trebuie" (mama lui de trebuie).
Mizeria asta în desene e amuzantă. E lucrul ăla pe care nu îl facem în viața reală. Dar, o dată şi doar în joacă e permis. Le dă putere. Scoate negativul la suprafață şi îi permite să fie văzut la lumina zilei. Şi nu mai e nici interesant nici aşa negativ.
Copilul nu face ce vede in desene ci ce te vede pe tine făcând. Ai mei baga mâinile in gunoiul de lângă coş ca să îl bage înăuntru fiindcă eu am mai aruncat gunoi care nu era al meu.
Copiii înțeleg diferenta idntre poveste, gluma si realitate si sunt studii care arată că la UN AN discern binele de rău. Asta în ciuda prezentului magic în care trăiesc până la 6-8 ani.
Dacă vă vedeți copilul reacționând distorsionat uitați-vă puțin la comportamentul adulților din jurul lor, nu mai dați vina pe tehnologie, că tehnologia nu e brainwashing pentru un om.întreg la minte.
1 comments
Chiar daca nu am copii, sincer, mereu am doua optiuni: fie caut un film bun pe care sa-l vizionez impreuna cu familia (sau singura dupa caz), fie prefer desenele animate. Totusi am impresia ca tot cele de acum 10 ani au fost cele mai reusite animatii. Si cele de astazi par interesante si sunt tot mai adaptate pentru a fi cat mai receptive de micutii exploratori, dar parca totusi...
RăspundețiȘtergere