Stilul meu de parenting e cam smuls, în sensul că n-am mers pe cine știe ce reguli ori limite, dar am fost autentică.



Când m-am supărat am arătat-o, când eram obosită nu m-am ascuns, ba am îndrăznit să am și niște mici plăceri, printre picături sau cum o fi fost. Nu a fost nu, deși foarte negocabil și a mai fost și arbitrar - fiindcă e foarte greu să nu arăți mereu că ești tu ăl mai tare. Glumesc... pe jumătate.

Ah, dar voiam să ajung undeva. Nu prea am pus copiii să facă sau să mențină curățenie. Am făcut eu/noi și au văzut că e bine să fie curat. Asta nu-i împiedică să facă mizerie (și prin mizerie nu înțeleg ce postaați voi pe facebook ca fiind mizerie), de asemenea nu i-a împiedicat niciodată să obosească în doi timpi și trei mișcări când își ridicau o rufă de pe jos. Le-am zis de câteva ori că iau mătura și arunc jucăriile la gunoi dacă le mai găsesc pe jos apoi am strâns împreună = ceea ce nu a fost nici diplomatic nici un exemplu prea fumos, dar atât am putut eu atunci. În plus, mă amuza semineîncrederea lor. Sau când mi se părea că am  prea mult bodogăneam o grămadă.

Și totuși, fiiică-mea de șapte ani a dat azi BINE cu mopul într-o cameră și pe hol și a pus singură și aspiratorul. La șapte nai nu cred că-mi duceam nici chiloții la baie. Ea, de asemenea, nu reușește să desfacă sticle, nu se leagă la șireturi, încheie greu nasturi și de multe ori insistă pe lângă mine s-o îmbrac. Dar văd întotdeauna progres și o dorință de independență care se manifestă gradual, exact ca modul în care s-a lăsat de supt: are perioade de regres când caută confortul in mâinile mele alternate cu periode de ”vreau să fac singură”. De cele mai multe ori astea alternează haotic. E năuctor să vezi că traversează în siguranță dar trebuie s-o închei la blugi.


Ce-mi dau seama e că în mod natural învățarea și desprinderea de părinți se fac complet diferit față de cum se cere în instituiile sociale sau de înățământ din zilele noastre. Sunt salturi, sunt dansuri, sunt rotocoale punctate cu tatonări, tantrumuri și momente de sensibilitate. Mă fascinează modul natural de învățare al copiilor și încerc să le poluez cât mai puțin conștiința cu tiparele mele de adult. E o linie atât de fină între a le arăta cum se face un lucru și a-i lăsa să descopere singuri...

E nevoie de timp petrecut în mod autentic cu copiii. Adică nu făcând cu ei jocuri și planificând activități pentru dezvoltarea diverselor abilități la care ne gândim la un moment dat, cât trăit autentic ci de urmat ceea ce facem noi în mod nprmal să trăim: treburile casei sau din afara casei, cumpărăturile, ședințele sau întâlnirile cu alți oameni (chiar clienți), munca... Eu aș impune munca printre copii (acum na, nu la topitorie, dar sunt atâtea activități unde s-ar putea efectiv face utili! ...și câte ar mai învăța astfel...).

Eu am observat că acei copii care beneficiază de atenția neostoită a părinților sunt cei mai revoltați. plângăcioși, fiindcă de fapt sunt privați de autenticitate. Părintele ăla simte mereu nevoia să se termine cu statul ăsta, cu timpul dedicat, copilul să fie și el odată în viață mulțumit sau să doarmă ca să se poată ocupa de lucruri serioase. Or copilul așteaptă exact același lucru!

E mai greu să faci lucrurile normale alături de copii, mai ales la început. Cred ca n-ar fi așa greu dacă noi înșine n-am fi crescut ăn segregarea asta. Acum mulți dintre noi trebuie să încălcăm niște zone de confort și să apăsăm niște butoane al naibii de dureroase. E adevărat că făcând asta nu mai cedezi responsabilitatea școlii sau grădiniței, ceea ce vine ca un bonus tot pe spinarea ta muncită, dar dar dacă faci lucrile cum trebuie nu ar trebui să te simți prea încărcată, fiindcă copiii ăși găsesc locul lor absolut singuri, iar unele ritualuri ale zilei, precum mâncatul sau spălatul pe dinți, se fac oricum laolaltă. Asta e teoria, sunt curioasă cui îi iese practica :)))).


**** Legat de modul în care învață copiii mi se pare edificator John Holt. Sunt mai multe cărți faine, dar mă limitez la How children learn, How children fail și Escape from childhood. Fragmente traduse găsiți pe blogul Un alt fel de educație Chestiile astea la mine s-au sedimentat pe fondul Conceptului Continuum.