Dacă vi se pare cumva că Alfie Kohn vine prea des în România, dați-mi voie să vă contrazic. Numai câteva sute de părinți și educatori îl pot asculta odată. Dacă ar fi după mine, l-aș plimba în cel putin 10 școli pe județ și tot nu mi s-ar părea îndeajuns.


Într-adevăr, când vestea că pe 22 noiembrie va reveni Alfie am văzut câte o ridicare de sprâncene: Iaaaar?

Oare de ce? Am devenit atât de obosiți de sfaturi și metode. Nu-i așa? Unde te uiți mai vezi un anunț pentru un atelier, o conferință, o prelegere, la un moment dat te cauți prin buzunare și nu-ți rămân bani de vacanță dac-ar fi să te abonezi la toate la care ai vrea au ba să te duci (uneori nici fără ele nu ne rămân bani de vacanțe :D). Am devenit apatici.

Și mai știu una. Că la asemenea evenimente se învârte mereu același și același public, care oricum știe cu ce se mănâncă aceste abordări. Asta e cam adevărat. Ne tot întâlnim. Deja suntem la a, salut colega! Și dacă ne-ar permite timpul și dragostea necondiționată pe care o tot purtăm plozilor care ni se urcă în cap, ne-am planifica și ieșirile la bere împreună.

Parcă toate aceste ședințe cu public vor să ne arate de fiecare dată ce loseri suntem când greșim, nu-i așa? Suntem obosiți să ni se spună că trebuie să iubești, să nu țipi, să nu lovești (chiar și la figurat) - ne spunem că degeaba, oricine ajunge să ”greșească” așa și ne punem masca suficienței și a toleranței, zbârlindu-ne la oricine pomenește de dresaj, acuzându-i de extremism și prozelitism. Oh, e mai simplu așa. E simplu să continui cu un comportament care nici ție poate nu-ți place ș să nu vrei să mai vezi ce anume ai putea îndrepta - dar știți ceva? Asta nu-i va face pe copiii noștri nici mai fericiți, nici mai independenți și nici noi nu vom fi mai liniștiți.

Alfie nu ne spune că el e dumnezeul și gurul parentingului de orice fel. Nu desființează alte stiluri de parenting (cum sună!). Doar că el are o valoare terapeutică. Îți arată ce anume din comportamentul tău este balast din propria copilărie și te face să-ți aduci aminte ce ți-ai fi dorit și tu să vezi și să auzi. A, mă scuzați, eu chiar am auzit și văzut mare parte din ce spune el acolo. Am impresia că părinții mei s-au achitat mai onorabil de sprijinul și educația mea decât o fac eu acum cu copiii mei. Ei sunt cam de vârsta lui Alfie, nu aveau nici acces la cărți socotite, nici slinguri și pe parte din noi cei mulți frați nici nu ne-au alăptat așa mult. Dar au avut întotdeauna două brațe și o vorbă bună pentru noi, chiar și când dădeam la propriu foc la casă.

Nu știu de unde aveau atâtea resurse. Dar alți părinți - mulți alții nu aveau. O parte din prietenii mei erau bătuți cu furtunul sau cu cordonul de la fierul de călcat. Multe prietene de-ale mele își amintesc de criticile și presiunile părinților și se simt la ani-lumină de ai lor acum, că sunt mari și au și ele copii. Și mai văd cum privesc neputincioase cum perpetuează tiparele cu care au crescut, deși le urăsc din tot sufletul.

Nu scrie o sfântă aici, am și eu pe-ale mele, le duc cu greu și mă tooot vindec. Parenting necondiționat e o lectură terapeutică. Anda, când e indignată  ori supărată pe mine și se simte certată, mă trimite să citesc cartea "despre cum să nu urli la copii". Și mă fac mică și-mi spun că iar are copilul, minunea, dreptate...



Pe 22 noiembrie vine iar Alfie. Înscriere și detalii la http://www.totuldespremame.ro/evenimente. Pentru cei care cred că n-au nevoie să li se dea idei despre cum să-și crească copilul :) Și ca să vedeți ce tot bate câmpii cu laudele și recompensele, "că doar cum altfel să știe copilul că e apreciat și că te bucuri?" (Asta multora le pare aberația secolului, am văzut eu discuții...).




***
Conferințele – organizate de TOTUL DESPRE MAME și Monica Reu, trainer de comunicare non-violentă – cuprind două module: “Dincolo de disciplina  convențională (partea 1): Ce e în neregulă cu pedepsele sau recompensele” și “Dincolo de disciplina convențională (partea a 2-a): De la condiționări și amenințări la cooperare și înțelegere.”