Acest articol îşi propune să dea la o parte puţin din folclorul colectiv numit generic colici. Colicile nou-născutului sunt cel mai mare bau-bau din viaţa de părinte şi mulţi fac bani buni de pe urma acestora, uitând cu totul de simplitatea şi precizia aproape matematică cu care nou-născuţii îşi fac loc în această lume.


Majoritatea disconfortului resimţit de nou-născuţi are nişte cauze absolut banale. Ca să putem evita aceste disconforturi, însă, trebuie să ne încredem în instinctele noastre nealterate dar şi în ale copilului. Înţeles corect, copilul ghidează adaptarea la lumea extrauterină, care se face în ritmul său unic, dar fără plânsete şi chinuri.

Instinctul îi cere să simtă căldură umană. Nou-născuţii dorm lângă mamă şi de multe ori pe aceasta, nu este nimic greşit sau rău în asta. Sunt multe dăţi când preferă să doarmă chiar la sân. Chiar dacă nu sug activ, mamele lor au la fiecare câteva minute câte un reflex de ejecţie a laptelui. Astfel copilul realizează două lucruri: ajunge la laptele de final, acela mai gras, care iese când sânul este gol, dar în acelaşi timp reglează producţia mamei la nivelul optim pentru el. Când copilul mic vrea acest lucru, mama are două soluţii: o poziţie comodă şi o carte plus hrană consistentă, sănătoasă, din surse sigure la îndemână sau o poziţie comodă plus hrană şi un film la alegere. Daca familia are mai mulţi copii, aceasta ar putea găsi soluţii active care să permită mamei o perioadă generoasă de bonding cu nou-născutul - cineva să stea cu ceilalţi copii, să gătească, etc.

Câteva tehnici utile şi foarte concrete pentru evitarea colicilor:

• Întotdeauna copilul trebuie ataşat corect la sân. 
• Cum verifici ataşarea la sân? Câteva filmuleţe demonstrative aici iar mai jos este o simulare 3D utilă. 
• Dacă bebeluşul pare mereu nemulţumit, deşi stă mult la sân, este bine să verificaţi împreună cu un (în România chiar mai mulţi) medic ORL sau stomatolog pediatru dacă bebeluşul are fren lingual scurt. Exista diverse grade de fren scurt. Un fren scurt de gradul II, deci nu prea vizibil ori grav, se ataşează corect la prima vedere dar copilul nu reuşeşte vidarea cu ajutorul limbii. Acest lucru nu este aşadar mereu vizibil sau catalogat drept o problemă, dar bebeluşii sunt plângăcioşi, iau lent în gretate, având simptome precum cele descrise mai jos întrucât primesc doar ce le oferă reflexul de ejecţie a laptelui. Unul din zece copii are frenul scurt; înainte-vreme se verifica şi tăia la naştere. Acum protocolul nescris este oferirea de supliment cu biberonul. La sucţiunea prin biberon frenul scurt este irelevant. Operaţia - în primele luni - este foarte uşoară, nu presupune anestezie şi copilul poate fi alăptat imediat.
• Fără a reuşi să stimuleze sânul eficient, mama va produce din ce în ce mai puţin lapte şi se intră într-un cerc vicios. De aceea ataşarea la sân este extrem de importantă pentru evitarea oricăror probleme în alăptare.

• Poţi încerca să îi dai să sugă înainte de a avea semnale foarte pronunţate de foame. În acest fel, şansele unei ataşări corecte la sân cresc, iar copilul nu mai este irascibil încă înainte de a-l alăpta. 
• Cum ştii că îi este foame uni nou-născut? În general îşi duce pumnii la gură, iar dacă îi aşeyi un deget la colţul gurii se va întoarce după el. Mulţi bebeluşi se foiesc şi devin mai alerţi, dar acest lucru poate fi semnul unei eliminări. 
• Sunt mame care respectă următorul protocol: sân - dacă nu-l vrea atunci verifică scutecul, iar dacă şi scutecul este în regulă încearcă somn sau liniştire/plimbare. Aici aş adăuga şi faptul că toţi copiii au mare nevoie de aer curat. Un copil poate fi scos din casă şi a doua-a treia zi după naştere - câteva minute sunt suficiente, de multe ori nici mama nu poate sta mai mult, fiindcă oboseşte repede. Lipsa ieşitului pe afară îi dereglează fiindcă - nu-i aşa?- oamenii au evoluat în aer liber.

• De asemenea, mulţi copii devin "colicioşi" când de fapt au mâncat prea mult lapte de început. O "supradoză" de lapte de început este destul de probabilă în primele săptămâni, când mama poate avea o uşoară supraproducţie iar folclorul - chiar şi cel medical din maternităţi şi cabinete de pediatrie - învaţă mamele să se mulgă după ce suge copilul pentru a stimula producţia de lapte.
• Pentru a evita acest lucru este util să înţelegi cum funcţionează corpul tău, care este mecanismul real de producere a laptelui.  
• Pentru a preveni excesul de lactoză multe persoane oferă un singur sân la o masă după ce lactaţia începe să se instaleze, deci cam în a doua-a treia zi de la naştere. 
• Dacă sânii sunt chiar plini (şi mama are şi reflex puternic de ejecţie a laptelui în multe asemenea cazuri), la următoarea masa se poate oferi acelaşi san, cu grijă ca al odoilea să fie detensionat usor, manual, fără însă a se goli. În timp producţia de lapte se reglează după cerere şi ofertă.
• Cum îţi dai seama că bebeluşul a primit prea mult lapte de început? Dacă ti se pare că are gaze ori flatulenţă, dă semne de reflux (fără ca neapărat să regurgiteze, există şi reflux mut, acea aciditate pe care uneori o simţim şi noi pe esofag) şi/sau scaune verzi acestea pot fi semne că a primit mai multă lactoză. Aceasta se datorează faptului că laptele de început este mai apos şi conţine majoritar lactoză. Un copil care îşi umple burtica cu lapte de început pare că s-a săturat dar va reveni repede la sân fiindcă i se face foame destul de repede. De asemenea va fi mârâit din cauza foamei aproape continue. În timp, el poate să ia lent în greutate. Revedeţi secţiunea de mai sus despre ataşarea corectă la sân. 
• Nu în ultimul rând, copiii mici au o perioadă de 3 luni de acomodare cu viaţa extrauterină în care au nevoie să stea în braţe, să doarmă pe tine şi alte lucruri pe care în general majoritatea le crede acum inutile. Perioada se mai numeşte şi "al patrulea trimestru".