Cheltuielile parlamentarilor versurs indemnizatie CIC

20:20

Nu mai sunt bani de indemnizaţii pentru creşterea copiilor, însă parlamentarii cheltuiesc milioane de euro pe deplasări în străinătate, pe chirii de lux sau achiziţii. În timp ce o mamă primeşte între 600 şi 4.000 de lei pe lună pentru creşterea copilului, un deputat primeşte 3.000 de lei doar pentru decontarea facturii la telefon, sau 10.000 de lei pentru biroul de parlamentar.

 

În luna martie, 193.004 de parinţi au beneficiat de indemnizaţii pentru creşterea copilului cu vârsta sub 2 sau 3 ani, valoarea acestora ridicându-se la aproape 190 de milioane de lei.  "Aceasta este o sumă care nu creşte sau scade foarte mult de la lună la lună", a declarat, pentru REALITATEA.NET, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale, Viorel Alexandru. Astfel, în medie, fiecare părinte a primit, în martie, 980 de lei lunar pentru creşterea copilului.

Indemnizaţia, care sărăceşte bugetul ţării atât de mult încât trebuie redusă (după cum au anunţat unele surse din Ministerul Muncii), păleşte însă în comparaţie cu bugetele de care beneficiază aleşii ţării.
Astfel, dacă mămicile primesc de la bugetul de stat în medie 980 de lei pentru creşterea copilului, deputaţii au la dispoziţie 10.000 de lei pe lună pentru materiale de întreţinere şi pentru salariile angajaţilor.

În luna martie, deputatul democrat-liberal Mihai Boldea a primit de la bugetul de stat 5.089 de lei pentru a-şi achita chiria la biroul de parlamentar din teritoriu. El a fost urmat de liberalii Ilie Morega, cu 4758 de lei, şi Cornel Pieptea, cu 3.896 de lei.

La aceste sume se adaugă şi cele destinate întreţinerii birourilor parlamentare. Astfel,  deputatul PSD  Cătălin-Ioan Nechifor a cheltuit  7.021 lei doar pentru întreţinerea biroului său, urmat de  Aurel Vlădoiu, cu 6.504 lei, şi Virgil Pop, cu 6.255 lei.

Indemnizaţia pentru mame - 600 de lei pe lună, factura la telefon a deputaţilor - 3.000 de lei
Există însă şi parlamentari care primesc de la buget mii de lei doar pentru că vorbesc mult la telefon. Astfel, în timp ce multe mămici îşi cresc copilul şi cu 600 de lei pe lună, deputatul PSD Nicu Bănicioiu decontează pentru factura la telefon şi 2.800 de de lei.  La fel de volubil pe banii publici era, în 2009,  şi liberalul Relu Fenechiu, care a vorbit de 2.312 lei pe lună, dar şi Ioan Oltean, de la PD-L, care a vorbit de 1.018 lei.

Parlamentarii nu au fost mai strânşi la pungă nici când a fost vorba de deplasări în străinătate. Numai senatorii au cheltuit, în 2009, trei milioane de euro pentru călătoriile externe. Practic, fiecare senator a primit, în medie, 20.000 de euro pentru călătoriile în străinătate.

În acelaşi registru al cheltuielilor de criză, instituţiile şi companiile guvernamentale au alocat pentru achiziţii, în primele patru luni ale acestui an, cât pentru tot anul 2009, adică 140 de milioane de euro.

Pe lista achiziţiilor din acest an se regăsesc autoturisme, laptopuri, computere, telefoane mobile, aparate de aer condiţionat, fotocopiatoare, imprimante laser color.

Cea mai diversificată gamă de achiziţii a fost făcută de Ministerul Apărării care a cumpărat mobilier, perne, sisteme de derulare a hârtiei igienice, televizoare, frigidere cu congelator, aparate de uz casnic pentru gătit, jaluzele, uscătoare pentru mâini, perii de toaletă, aspiratoare, distribuitoare automate de săpun şi îmbrăcăminte sportivă în valoare de aproape 930.000 de lei.

Surse din Ministerul Muncii au anunţat că se intenţionează reducerea indemnizaţiei pentru creşterea copilului.

Preluat de pe Realitatea.net


Acum serios, aia de ce au mai mult? In fond  ei AU COTIZAT vreodată la stat cum am făcut noi an de ani şi cum cred ca vom  mai face? Adică... au cotizat atât de mult încât sa se ducă pe banii mei şi-ai tai la Nisa şi să vorbească la telefon cât juma' de rata mea la banca? Sau a ta?

Mda, sigur, putem munci, şi muncim oricum şi când "stăm" acasă. Dar cum sa ma întorc acum la munca, ăştia ma vor tine 9 ore legata acolo şi fac aproape 3 ore dus-întors, deci as lipsi aproape 12 ore de lângă copilul meu mic, ceea ce mi se pare inadmisibil.

Ideea e că fiecare are casa lui de dus şi dacă unii stau la maica lor, nu toţi avem o mama sau mai avem nişte fraţi care stau tot la mama şi chiar trebuia sa stam si noi undeva nu?

Nu cred că e numai vina mea ca eu una am ajuns am ajuns aici, adică a mă baza pe banii de CIC. Am calculat îndelung ca sa ne luam casa (copilul a venit neplannificat şi, având în vedere nişte probleme de sănătate, e o minune ca a venit), iar plăţile mele mea erau cu mult mai mici când ne-am îndatorat cu 65% din veniturile câştigate ÎNAINTE sa nasc. Nu mi se pare un favor ca am ales sa-mi cresc copilul. Nu am ales soluţia asta din comoditate şi nu vreau să mă plâng. Ştiam că ne va fi greu din anumite puncte de vedere.

Ei bine scuze, dar noi, dacă eu iau indemnizaţie micşorată o sa murim de foame, literalmente. Şi nu putem face nimic decât sa ma întorc eu la serviciu, ceea ce ne va da oricum putini bani peste ce aveam de fapt acum, însă cu siguranţă  ne va priva de posibilitatea de a ne creste copilul cum ne-am fi dorit.

M-am strofocat să încep ceva pe cont propriu, am mai încercat acum doi ani, firma mea e suspendata, sunt în litigiu cu statul pentru ca la noi numai asa se poate, sa dam in cap micului întreprinzător... Eu ce fac, nu vreau sa fur dar nici nu vreau sa fiu una din spinările pe care se calcă în ţara asta ca să se îmbogăţească unii. Poate totuşi ma apuc sa fac afaceri cu statul, în cazul asta ar trebui sa înghit în gol, sa-mi zic şi eu ca oricum toată lumea fura, eu de ce n-as face-o, şi poate asa scap de creditul asta pe 40 de ani pe care l-am făcut de dragul pruncului meu, pentru ca altfel plăteam 400 de euro chirie pe un apartament care n-a mai fost zugrăvit din 96.

În sfârşit, eu o sa încerc să-mi caut un serviciu mai aproape de casa, de fapt scuze, mai departe de casa, la cel puţin câteva mii de kilometri depărtare de oamenii care spun că mamele vor pomană. Ca aia care lasa commenturi sub articole ca asta de mai sus. Pur şi simplu m-am saturat sa aflu ca un câine merita 600 de lei dar copilul meu trebuie sa stea singur acasă pentru că în Romania nu se poate câştiga decât cu greu 1800 de euro cum se câştiga în vest de-şi permit mamele sa stea acasă fără bani de la stat. Şi, după ce că la noi se câştiga în medie 3-400sute de euro şi dacă ai 700 deja ţi-a pus Dumnezeu mâna în cap,, mâncarea e cam la fel de scumpa ca in Franţa sa zicem, iar de haine nu te poţi atinge decât dacă iţi iei de la gura juma de luna (ma refer la haine de calitate - nu de marca totuşi, oricum, nu la tricourile care se destramă la guler la a doua purtare).

Nu-mi place sa ma plâng, am strâns din dinţi, mi-am spus că oricum ştiam ca primii 2 ani vor fi grei indiferent ca ma întorc la serviciu sau nu şi am ales ca respir şi eu după câţiva ani de muncă asiduă la o mica multinaţională, am descoperit ca sunt om, am fost omul căruia fiica mea i-a zâmbit pentru prima data iar acest lucru m-a făcut sa merg mai departe. Îmi pare râu ca sigur acum pare ca ma plâng, deşi eu sunt un om puternic. Şi, spre deosebire de alte mame, eu ma voi descurca într-un fel sau altul, dar nu toată lumea are aceleaşi posibilităţi sau un loc de muncă la care sa se întoarcă, asa cum am eu. E trist, trist ca am ajuns sa ne batem joc de copiii şi bătrânii noştri. Eu oricum nu stau nici acum, şi într-un fel munca la serviciu mi se pare muuult mai puţin solicitantă decât a "sta" cu un prunc. Acolo iţi iei pauza când vrei, dar explică-i copilului de câteva luni că nu mai poţi, ca te doare spatele sau ţi-e râu sau somn... Sau că trebuie sa bei apa sau ca n-ai apucat sa mănânci pana la 3 ca de câte ori il laşi din brate plânge ca vrea înapoi )lasă, ştiu că există sfântul sling dar totuşi) .

Eu mă apropii de cei doi ani dar solidarizez cu mamele mai "tinere" :)

You Might Also Like

0 comments

About Me