Reţete în imagini

20:03

M-au omorât pozele astea şi felul în care se aranjează ele singure prin postarea mea. Mi-au mâncat zilele, nu alta, şi asta explica lipsa mea pe blog din ultimele 48 de ore.

Mi-am pierdut naibului toate ideile... dar acum, na, or mai veni şi altele,.Poate astea pierdute nu erau aşa de bune şi am o viaţă întreagă să tooot bloguiesc.

Aşadar, luaţi şi admiraţi blonda care arunca bucătăriile în aer. Nu fără motiv! Recunosc că mă pricep aşa, puţin, şi, când reuşesc să ma autodetermin să gătesc - de obicei din mare dragoste pentru soţul meu, că nu pot să-l las să-mi moară de foame pe la multinaţionala lui obosită care mi-l ţine la serviciu până la ore cu care nu sunt deloc de acord (mama lor de profitori sclavagişti terorişti afurisiţi!!!!!!!)...

Mă scuzaţi, încă mă doare spatele de acum două zile când am experimentat gătitul cu poze şi agăţată de fi-mea la mare propriu şi când mă doare ceva sunt nervoasă.

***

În ultima vreme am început să mănânc şi eu orez, mulţumită acestei reţete. Am făcut chiar o fixaţie pentru ea şi-mi propusesem să prestez ceva înainte de a pleca la ai me., Cum am primit mâncare, însă, n-a mai fost cazul.

Îmi oprisem o jumătate dintr-un piept de pui generos cu care meşterisem o ciorbă acră pentru bebelină, legumele china mix mă aşteptau ascultătoare în congelator, reţeta în sine nu e complicată deloc: ce mai, numai bună pentru un somn al bebelinei în care n-am voie să mă odihnesc.

Deşi în general nu mă abat de la regula de aur găteşte o dată la 3 zile, azi m-a năpădit inspiraţia după ce oricum, incredibil, bucătărisem ieri.

Am apucat să prăjesc orezul, omleta şi să pregătesc ingredientele pentru sosul thai. Dacă n-aţi mai făcut sos acru-dulce până acum niciodată şi vă tentează, jonglaţi cu cantităţile recomandate în reţeta de bază pentru început. Eu am cam învăţat ce aştept de la el şi am improvizat (o data am pus morcov în loc de ardei şi a ieşit bun). Când am făcut prima dată, am făcut baza dintr-o roşie şi un ardei... iese mai bun fără roşie). Azi am apucat un borcan cu legume de ciorbă (cred) din frigider (acrişor-sărate), deja deschis, am tăiat o felie zdravănă dintr-o sfeclă crudă, o căpăţână de usturoi (nu de-aia gigantică).

...Şi s-a trezit demoisella.
- Ţiiiii!
- Gata, mami, uite ţiţi. Aoleo, orezul meu e pe foc. Plec cu copila în braţe, încerc să amestec în timp ce ea stă la orizontală în braţele mele şi încă suge, vad că sfidez legile fizicii sau cel puţin încerc, apoi îmi dau seama că se impune o pauză. Opresc orezul asa cum fierbea el (da, se prăjeşte până devine maro apoi se toarnă 2 căni de apă). Nu-i problemă, o sa mai aveţi nevoie de încă două până se moaie... dar aşa zice regula de aur a pregătitului eficient de orez, parcă. De-aia m-am văzut obligată să menţionez şi eu asta, doar o dată face omu' reţete în imagini. (care ştie unde e apostroful pe tastatura română? mereu dau alt-shift când trebuie să apostrofez ceva; la mine combinaţia ctrl-alt nu merge dar, de cand am pus tastatura asta albă de urgenţă din cauza cafelei trase la sigur de către Zuzulinuţă.... hai c-o iau razna).

Încerc să conving odrasla să stea la colţar să se joace cu nişte fulgi de porumb, că tot e activitatea preferată în ultima vreme. Da de unde, la cea mai mică aplecare a mea se pune pe un orăcăit de parcă aş pleca la Honolulu nu la aragazul care se află la juma de metru în dreapta mea. Aveam compoziţia de sos pusă romantic în vasul de blender, aşa că mă risc sa văd ce iese la lucru manual cu mâna dreaptă (sunt stângace). Surprinzător, n-am împrăştiat deloc compoziţie primprejur, însă madamei nu-i plac obiectele care bârâie şi mârâie (madama). Mă dumiresc într-un final ca fata nu va vrea să stea jos, aşa că înhaţ slingul, pun zuza în picioare pe coşul de gunoi şi o pun la aparat. Reuşesc în felul ăsta să mă bucur de oarecare mobilitate şi pun drăcia la foc cu zaharul şi oţetul aferent. Numai că n-am calculat bine tangenta şi logaritmii şi cratiţa mea s-a dat pe-o parte. Consecinţele mai jos:

Deplâng bunătatea de sos irosit în asemenea mod barbar şi merg mai departe.

Scot ingredientele şi constat o lipsă acută de ciuperci. Norocul meu cu o amărâtă de conservă uitată prin frigider de la un proiect culinar abandonat în faşă acum cine ştie câtă vreme. Dau să desfac cutia cu ce-am la îndemână dar Z n-a mai văzut asemenea scheme până acum şi se răsuceşte în sling să nu cumva sa piardă ceva.

Ce poate face o blondă încercând să taie o cutie cu un copil în braţe şi vizibilitate zero? Are rost să vă explic că, deşi am învăţat târziu, chiar mă pricep la desfăcut conserve? Mă crede careva care vede asta?

Iată şi restul ingredientelor:

- omleta care ne priveşte galeş de pe fundul de lemn, aşteptându-şi rândul la fidelizare

- amărâtul ăla de piept de pui care, de data asta e deja fiert că l-am scos din supă (nu vreţi să ştiţi când însă :)) ), deci vom mutila bunătate de reţetă că nu mai rumenim carnea. Eh, noi să fim sănătoşi!

- legumele chinezeşti. Aş prepara eu însămi amestecul dar chiar nu ştiu unde să găsesc ciupercile, mugurii de bambus şi un alt ingredient. Merg şi legumele mexicane în lipsă de.

Bebelina mă tot hrăneşte cu scame imaginare de pe bluza mea. Mai târziu am remarcat că aveam un fluture vag strălucitor pe umărul ăla şi de-acolo le culegea. N-ar fi nicio problemă dacă nu s-ar roti atâta... îmi obturează vederea în cele mai delicate momente.

Şi acum schema finală, grandioasă, superbă. Turnăm ulei de măsline (n-am wok, v-aţi prins), adăugăm legumele şi ciupercile, cu chiu cu vai turnam o ceaşcă cu apă şi facem ce face orice bucătar: aşteptăm să se ardă. Că de fapt nu s-au ars ele ci a dat iar sosul pe foc cât m-am întors cu spatele la aragaz să iau legumele asta e altă mâncare de peşte, dar oricum aragazul era compromis aşa încât cui îi mai pasă?

Vine şi momentul magic în care mai am de condimentat legumele cu carne. Am scos cutia cu minuni din dulapul de sus şi Z a profitat să-mi şterpelească şi să agite isteric toate plicurile. De fapt nu toate, alea sigilate nu prezintă interes. Cel mai exotic produs din cuhnia mea era nucşoara. Mă tenta, de altfel şi pe Zuzulina o tenta, cum se dovedeşte în filmul şi imaginile ataşate.

Nu uitaţi la final de sosul de soia!

Acum amestecaţi orezul cu legumele cu carne, omletă şi ce-aţi mai pus pe-acolo. Ba move în cazul meu. Ca de obicei am gătit pentru 10 - sau e de vină lucrul sub presiune? Nu cred c+o să ştiu vreodată. Norocul meu că acum am şi o oală mai mare.