Stiu de Alexandru Mina de la o apropiata de-a mea, acum proaspata mamica de doi. Este un baietel adevarat, in carne si oase, diagnosticat cu cancer la numai un an.

Așteptam mașina și soferul, om mai în varsta, a oprit cu ușa din față exact în dreptul meu. În mașină mirosea frumos, a cafea proaspăt râșnită. Păcat că la a doua stație au intrat unii care nu-și prea spălau hainele, mașina s-a aglomerat și impresia aia de curat și middle-class s-a dus dracului.

Trebuie să vedeți asta:

Posibil spre enervarea unora care urmăresc uneori ce apare pe aici, continuu cu una din sesiunile mele de autopregătire prentru naștere, odată pentru că am nevoie să păstrez aceste gânduri și descoperiri undeva, dar și pentru că sunt cu siguranță și alți viitori părinți interesați de o abordare ceva mai liberă a startului vieții copiilor lor. Fiecare culege din așa ceva ce simte că i se potrivește și lasă restul să treacă drept balast informațional, un fenomen cu care în era Internetului suntem atât de obișnuiți.