Miercuri m-am electrostimulat pentru prima dată. Dar nu asta vreau să povestesc, ci drumul până acolo. Salonul nefiind foarte aproape de casă, am luat o maşină câteva staţii. Era aproape de ora de somn a Zuzulinei; în plus, până la ora respectivă, nu a vrut să mănânce nimic: îi făcusem un amestec fantasmagoric de banană, pară, brânză de vaci, cereale şi germeni de grâu, o minunăţie care ei nu i-a plăcut niciodată dar are un gust demenţial. Oricum, ea n-a mâncat nici de data asta, ale naibii fructele din borcănel!

Sunt frântă, am scris azi totă ziua. Rezlutatul sunt şase pagini de proiect. Acum nu mi se pare mult, dar se pare că ori este, ori mi-am pierdut antrenamentul. Am tot fost pe-afară zilele astea, încerc să recuperez cu Zuzulina mică toate zilele de iarnă în care am stat doar puţin pe-afară. A descoperit nisipul în par, în gură, pe şi în blugi, razele de soare care-i cad pe mainile goale şi grăsuţe în ciuda celor 9 kile 700 pe care le-am descoperit când am fost la medic, alături de 81 de centimetri.

1.Conţine prea mult colesterol şi grăsimi saturate, care cresc riscul bolilor cardiovasculare. Un pahar de lapte conţine aceeaşi cantitate de colesterol ca o friptura de 100 g;

Nu înţeleg de ce lumea crede ca unui copil mic trebuie sa-i zduncini nervii făcând tot felul de zgomote tari când plânge. De exemplu sa apuci zdrancănică şi să i-o agiţi în faţă doar-doar n-o mai plange. Sau să ridici vocea la el (chiar pe soţul meu l-am văzut făcând aşa de faţă cu mine, cică-i distrăgea atenţia s nu mai plângă; i-am distras-o şi eu lui deşi nu plângea). Sau să te strâmbi la el şi să faci zgomote ciudate din buze sau limbă sau alte enhancementuri ale fiecăruia. Când de fapt e atât de simplu să mulţumeşti un copil mic. Trebuie să gânfeşti ca el. Să simţi ca şi el că orice motiv de tristeţe face ca lumea să se dărâme în jurul lui iar bucuria face totul să strălucească. Copiii trăiesc intens şi când ceva devine mult prea intens pentru inima lor mică işi cată sprijin, alinare şi leac universal în braţele mamei. Iar dacă tu, în faţa căruia un copil plânge, nu eşti mama lui, poţi face un efort să nu te simţi deranjat şi să oferi necondiţionat o clipă de afecţiune. La prima vedere nu-i ca a mamei, dar copilul va prinde puţină încredere şi în tine, deşi nu vei vedea cum tace instant.

Nimic nu se compară cu apa din găleata pentru spălat pe jos a lui Zoozie. Să bagi mâna până la cot apoi să-ţi lingi degetele, ahhh, ce deliciu. Şi nici nu-ţi trebuie afurisita aia de linguriţă. Să mai zică mama că nu mănânc nimic, na!

Mănânc şi repede, cum am văzut că iese Zoozie cu sacul de gunoi, cum harşt!

Cautand ceva pe net am dat peste o postare de-a mea de pe un forum de acum aproape un an. M-am topit toata, Ce de amintiri frumoase am deja alaturi de Bebelina! Si ce Internet mic avem!



Salut gagici, tocmai m-am intors din parc, am avut intalnire de gala cu P si G. Bebelina mea s-a plimbat in wrap a doua zi consecutiv, si pe-afara mananca incredibil de bine in wrap sau cand stam singure pe o banca.

In cafenea in schimb suge scurt, dar vad ca ii tine pana ajung spre casa, dar cum deja facem maraton servin 2-3 mese in aer liber [olala]. Cred ca voi cadea in nesimtire renuntand la orice fel de indatoriri casnice in favoarea cui o vrea sa le preia (sot, sora...) si-mi voi petrece timpul in mod extraboem p-afara. In parc e cald/ frig si bine, asta depinde de ce ora prinzi pe-acolo. Adio "depresie" cu asemenea program.

Micuţa Z a refuzat orice fel de hrană solidă până adineauri.

Stiu că într-un fel aşa e, dar mi se strânge sufletul când citesc despre alăptatul ca alegere personală.

Am trecut aseară prin toate chinurile iadului. Mi se întampla uneori să-mi scadă laptele fără un motiv aparent. Prima dată a fost în jur de şase luni şi am dat vina pe puseul de creştere aferent.

Zuzulina e fan infocat si declarat al aprinderii si singerii de lumini in umila noastra casa inca de cand avea 8 luni. Acum insa jocul a capatat dimensiuni nebanuite. Ea aprinde lumina apoi te ia de chica si te impinge spre intrerupator sa-l stingi tu cu nasul propriu si personal...

Alta chestie (fara legatura, de altfel) este delegarea autoritatii. Asta in termenii nostri, ai muritorilor de rand, inseamna cam asa: eu nu pot sau nu vreau sa pun mana pe ceva, te iau pe tine de mana si te ghidez spre respectivul obiect sau actiune. Exemplu: deschiderea unri usi prea grele sau cu clanta prea inalta. Tu esti in spatele ei. Se intoarce cu dublul vitezei luminii si iti foloseste mana pe post de parghie. Sau: i-a alunecat o soseta. Se duce prin casa, cauta una bucata bunica si-i ia mana sa-i aranjeze sosete. Si lista continua...

-N-am destul lapte asa ca a trebuit sa-i bag formula. Beau 4 litri de lichide, iau galactogil si gajafor, mananc sanatos si totusi n-am lapte.

- Pai cat ii dai?

- Pai dimineata la 6 suge putin cand se trezeste apoi primeste biberon.

Apoi adauga fericita:

- Si mai suge si seara dupa baie si-i dau biberon abia peste doua ore!

Undeva pe la 4 luni, fetiţa mea şi-a descoperit degeţelul magic. Am fost foarte fericită pentru că acest obicei i-a conferit o oarecare independenţă: chiar adormea singură în timpul zilei. Mă decongestionasem, am fost mai odihnită, poate din această cauză mai fericită. Nu mai ştiu însă daca pe la 5 sau 6 luni, bebe a luat in greutate doar 200 de grame. Am stat şi m-am gandit ca e normal, că bebelşiinu iau mereu la fel în greutate... apoi mi-am amintit de câte ori am suprimat câte o şedinţă de supt pentru că fetţa nu scâncea, ocupată fiind noua ei jucărie.

În loc să mă bucur de noua ei realizare şi de milestone-ul extraordinar în drumul ăla ciudat al începerii separării de mamă, mi-am dat seama că undeva am greşit şi eu. Poate şi cu şi fără greşeala mea, copilul se va fi îngrăşat la feld e puţin dar nu voi şti niciodată. Am început sa o ţin din nou mai mult în brate, sa îî ofer sânul profitâand de orice ocazie, cât de anemică. Dcă era ocupată cu degetul, i-l scoteam şi o puneam la sân. Luna urmatoare a luat 700 de grame. Total atipic unui copil de 5-7 luni, dar am auzit destul de des de acest fenomen al îngrăşarii în salturi. Nu e deloc un motiv ca mama să treacă pe lapte praf.

Pe scurt, trebuie să:

-verifici numărul de scutece pe care le schimbi zilnic (la un copil mic sunt 4-6 scutece, la unul peste 8 luni si 3 sunt de ajunsş copiii alăptaţi de peste două luni pot avea scaun şi la 7 zile. Câtă vreme consistenţa e normală, nu e cazul ca mama să-şi facă griji. Zuzulina a fost un astfel de copil şi nici acum nu se laudă cu prea mult.

- să goleşti sânul înainte de a trece la al doilea. Nu stiu dacă timpul e foarte important, cât anumite alte semnale. La sfarşit, copilul nu mai înghite la fiecare supt, dar nici foarte rar. Când am senzaţia că am puţin lapte, eu mai las fata să sugă câteva minute si în gol.

- să poziţionezi copilul la sân. Buza de jos trebuie neapărat sa apuce cat mai mult din areolă. O experienţă recentă mi-a arătat ca bebelina nu mai presa capătul canalelor galactofore (se simt la mână, sunt ceva mai tari decât restul ţesuturilor) şi începusem să simt că n-am lapte destul şi chiar stăteam mult cu copilul ataşat, parcă nascusem de 2 săptămani :). La noi soluţia este scosul sfârcului, cu protestele de rigoare, apoi bebe deschide larg gura si eu înfig obiectul muncii cu o miscare rapidă. Ştiu când am făcut bine pentru că ma masează cu buzele şi începe să înghită imediat chiar când am sânul ca un ciorap. Mie personal mi s-a întamplat pentru ca mi s-au muiat sânii asa pe româneşte. Unele mame paţesc asta mult mai devreme decât am păţit-o eu, asa că mi-am imaginat că pur şi simplu la mine nu e cazul. Mă rog. se muiaseră oricum cam de la 5-6 luni, cum păţeşte toată lumea, dar asta e o nouă treaptă (ca să liniştesc mamele cochete, aspectul e acelaşi, chiar nu s-au lăsat).

Iată câteva articole care pot ajuta când mama e îngrijorată de greutatea unui copil alăptat.

În sfârşit, simt nevoia unor explicaţii pentru ce a aprut pe-ici în decursul ultimelor zile. Câand am născut, m-ar fi ajutat mult nişte sintetizări cu un aer mai de sfaturi practice într-ale alăptării. Personal, am găsit un thread de forum cu femei chiar dezgheţate, de la care am avut ce învăţa şi care mi-au arătat primele situri cu informaţii despre alăptare. Însă forumurile sunt pline de postări total nefericite (am dat şi e pe-aici vrepo doua exeple şocante) şi nu cred ca toată lumea stă să decanteze informaţiile, mai degrabă alege varianta care i se potriveşte, desşi sunt unele care încalcă rău de tot bunul simţ. Dare uşor pentru oricine să aleagă ceva dacăă vede că au existat şi alţii care au urmat acelaşi raţionament.

Când m-am dumirit că şi altele aveau nevoie de aşa ceva, am încercat să sar cu explicaţii sintetizând ce am citit şi ce am simţit în experienţa mea de până atunci. hiar dacă folosul acestr posturi poate fi considerat oarecum îndoielnic, poate izul de experienţă ersonală va fi convingătorpentru unele mame şi vor încerca să insiste ceva mai mult cu alăptareapână să scoată prima sticlă de lapte praf.

Zoozoo şi-a scimbtat starea de agregare în ceva foarte lichid, de când a venit la noi îl strigă fetiţa: ta-tăăăă! ta-tăăăăă!!!

***
Azi-noapte Zuzulina a sfidat legile fizicii: s-a intors pe burtă, apoi a plecat în căutre de ţâţă în cele 4 labe din dotarea recentă, a mers cumva pe deasupra capului meu (ma aşezasem la acelasi nivel cu ea ca să n-o acopăr accidental cu pătura) si a plonjat prin alunecare direct pe jos, ocolind cumva măsuţa cu rotile de la capul patului, adică undeva în dreapta imaginii de mai jos. Nu s-a lovit, i-am dat repede ce căita şi a adormit la loc dar n-am crezut niciodată că o vezi pe urmă nu e aşa de repede!

***

Tot azi-noapte fetiţa a dormit prima dată pe burtă cel puţin o oră. Dar a trebuit s-o-ntorc eu că la următoarea şedinţă nocturnă nu înţelegea de ce stă aşa şi începuse să mă certe.





Una peste alta, aici e foarte cald şi alăptez noaptea la fel de des ca vara. Mintea mea blondă nu şi-a dat seama ca putea regla caloriferul: pe de altă parte, am putut dormi la scutecul gol, deci care-i pierderea până la urmă?

Chestie proaspătă. Încă în desfăşurare, daca stau bine să mă gândesc. Mi-a pasat mama o ditamai cană cu lapte si o felie de cozonac "pe măsura mea" şi am revenit la calculator sa mai citesc câte ceva despre merchandising, să mă dumiresc dacă reuşesc sa literalizez si eu ceva pe teme conexe zilele astea între un drum din provincie până la capitală şi câteva alăptări din picioare de-ale fie-mi. Când m-am aşezat, vine una bucată burtoasă lângă mine ... cu buricul gol. Îl rog pe tati s-o înveşmânteze, timp în care încep sa ma destrăbălez potrivit pentru o frumoasă seară de sâmbătă (ce făceam oare acum vreo 10 ani sâmbăta seara?).

Restul evenimentelor s-au succedat nebuneşte. Mi-amintesc doar cum stătea mama lângă mine, cum Zuzulina a vrut sa lingă nişte lapte, cum de la lins a ajuns la pipăit, apoi scufundat mâana in cană (am o cana adâncă răăăăuuuu). În frenezia ei ajungea cu grasuna aia de mâană până la cot. Depăşea aceasta cotă când o rugam să-mi dea şi mie voie sa gust măcar - ca niciodată leşinam de poftă şi de sete, era un lapte de ţară, nedegresat, nesimţit de parfumat şi înselator de alb... Diavolească ispită.

Se precipită lucrurile, vad o baltă alba la picioarele Zuzulinei, un deget care cumva se apleacă până jos, se înmoaie în grămada de lapte şi poposeşte cu o viteză tinzând spre infint tocmai în gura avidă a micuţei mele. Că e o guriţă avidă de produse lactate banuiam ca ştiţi, insa că laptele condimentat cu aromă discretă de podea şi vreo frimitura rătăcită de cozonac nu, asta nu cred că ştiaţi...

Îmi privesc din pantalonii uzi progenitura cu parul ud de lapte cum mişună speriindu-se de sonorul brusc crescut al tembelizoului - crescut de tata care vrea sa urmeze o deprimantă ediţie de ceva gen Procesul etapei, din care reţin carambol, partidă grea, mulţumesc domnule cu sufletul si nişte voci cu o dicţie îndoielnică, parca am înotat în timp la al ţâşpelea congres al partidului omunist rumân...

În momentele mai grele ale hrănirii exculsiv naturale a Zuzulinei pe mine m-a ajutat un fel de proba a suptului producţie proprie, cu atât mai mult cu cât simptomele de let down se atenuează odată cu vârsta bebeluşului, sânii se înmoaie şi uneori pur şi simplu ai senzaţia enervantă că "nu e destul".

Când copilul înghite se aude. Dacă nu se aude, atunci i se vede bărbia miscându-se sau se simte daca tii un deget sub barbie. Eu număram înghiţiturile copilului şi-mi puteam face o oarecare idee de cât suge activ asociind o înghitiura cu un mililitru de lapte. La 20-30 de înghiţituri este supt de sete sau de confort.La 60 de inghiţituri nu moare de foame, 80 e acceptabil, 90 e ok, peste 100 sunt megamulţumită.

Studiu de caz :D
Când adoarme seara, fata mea suge de mai multe ori (în general de trei ori minim în două ore de maximă agitaţie). E suficient ca la un moment dat să mi se pară ca nu mai are de unde trage.
Fetiţa are "prostul" obicei de a adormi tragând la sân şi, când nu e destul, se ridică şi merge iarăşi prin pat, cere desene, plânge etc. Un obicei destul de frustrant pentru că, indiferent de cât de lucidă sunt în general, apare sentimentul subversiv că nu e deloc. Şi-i numar înghiturile începând de la 10 seara să zicem. Până adoarme sunt peste 200 chiar şi în zilele cu producţie aparent scăzută.

Despre proba suptului clasică nu mă bag să scriu, cred că a inventat-o cineva care produce lapte praf pe bandă. E un instrument de tortură mai ceva decât picătura chinezească :D

Mai ales în primele zile după naştere, copiii au tendinţa (naturală, aş adăuga) de a adormi la sânul mamei. Este o chestiune care ţine atat de managemnetul energiei incă scăzute a bebeluşului, cât şi una foarte importantă de confort personal.

De aproape o săptămâană dormim impreuna cu mătuşa Zuzulinei, D. Aseară ne-am proptit de pat la fel de tâarziu ca întotdeauna, însa eu m-am străduit să nu adorm odata cu fetele, pentru că aveam câte ceva de finalizat la pachetele pentru parastasul de a doua zi. Pe 17 martie comemorăm un an de când s-a dus ultima bunică a clanului nostru.

Câand m-am intors, Zuzulina  dormea fara nicio grija lipita de D. D doarme, evident, in altă parte decât dorm eu faţă de micuţă. Dar pe Z n-a părut s-o deranjeze poziţia atipică a mamei surogat. Presupun ca sângele apă nu se face sau oricum, amâandoua dormeau adânc, dar D mai avea puţin dormea pe jos.  M-aş fi tăvălit de râs s-o gasesc pe fi-mea si mufată la sânul soră-mii.

Tocmai îi povesteam surorii mele (cea de-a doua cronologic) de unde vine Zoozie. A început sa râda în hohote. La care Raluca, din bratele ei:

- Mie nu-mi vine sa râd! 

***

Si-a pus o minge sub bluză (cred ca şi-a amintit de vremea cand eram eu aşa umflată). Dupa ce a defilat s-o vada toti ai casei vine şi mă întreabă:

- Vezi ce-am aici? (arată spre burta ei acum imensă). E doar o minge. Am pus-o aici ca să râzi tu de mine.

I-am aratat mamei ieri haioşenia asta: un cântec vechi în interpretarea Mambo Siria. Tata povestea ca l-a cântat Irina Loghin la tembeliziune şi drept urmare au "interzis-o" ăia pe post.



Asta a fost ieri seara. Azi, în timp ce-mi scoteam balsamul din păr, am rugat-o pe Raluca să-mi povestească cum nu-i e ei foame si dintr-una-tr-alta o aud "iaaaa şurubuuu, iaaaaa şurubuuu"...

Mama si tata au facut cumparaturi independent. La care vine mama cu constatarea:

- Iata ce inseamna sa stai 30 de ani langa un om: am luat eu varza, si el a luat varza. Am luat eu branza, si el a luat branza. :))))

Multe femei active descopera cu uimire ca sarcina le afecteaza rutina de exercitii. Acest lucru insa e o consecinta pe termen scurt. 

Citeste mai departe...Gravidele, la sala!

Nu stiu cum se intampla dar, cand asteapta un copil, multe doamne se cam lasa de exercitii fizice. Asta se intampla cu precadere in primul trimestru, cand se simt ametite, ingretosate si slabite si asa continua pe tot parcursul sarcnii.

... Citeste mai departe

Cele 12 kilograme care trebuie luate in sarcina constituie ntr-adevar o imposibilitate pentru anumite femei insarcinate? Pana unde trebuie sa ducem obsesia asta a kilogramelor in plus?

Citeste mai mult... Dieta in timpul sarcinii

Mă pregăteam să văd câteva poze direct de pe telefon şi afurisitul iar nu se mai conecta deşi tocmai avusesem o sesiune de trimis poze pe YM lu' tati al nostru de departe. Am crezut că i s-a miscat iaar mufa de alimentare sau s-a oxidat (Zuzulina are ceva cu telefonul ala, e unul din felurile ei preferate de mancare). Nu vă spun de câte ori am deconectat-reconectat telefonul ca, atunci când m-am ridicat de pe scaun, să văd ca ori micuţa Z ori pisica alor mei (Sheba sau Toshiba in functie de starea ăluia de-o apelează) mi-au scos cablul de date din USB. 'Cică făceam suport tehnic pe vremuri.

A, şi să stâng gâtul alui care a mutat cratima tocmai pe rândul de jos pe tastatura română. Accept orice, dar ştiţi câte plusuri a trebuit să şterg?

... zic femeile pe care le cunosc.

Bărbaţii spun că "şi ziua bărbatului e, pe 9 martie e!". Ba mi-am auzit şi: "da, voi femeile aveţi tot felul de zile".

8 Martie a devenit ziua femeii celebrată de femei. Oriunde mă uit: în jurul meu: plecând fără să vreau urechea la ce vorbeşte mama cu te miri cine ("şi dumneavoastră, doamnă, la mulţi ani şi tot binele din lume!"), pe Internet (forumuri, commenturi, messenger), pe propriul mobil, văd urări de la femei pentru femei. Urările de la berbanţi ocupă mult mai puţin spaţiu real sau byţi virtuali. Mie-mi stă în gât sa urez de 8 martie. Credeam că e ziua când sunt primită cu flori, răsfaţată şi iubită la fel de mult ca în restul zilelor dar... mai special. Ma rog, persoana asta I e mai degrabă o generalizare, un preambul, mwahahaaa!

S-a dus povestea aia cu femeile care au şi ele 8 martie şi bărbaţii care au tot restul anului. Eu zic să facem invers: luăm noi doamnelor tot restul anului, că şi-aşa plata facturilor, deciziile legate de casă, masă, sex (femeia ia iniţiativa, masculul comod stă pe scaunul din bar - e imposibil, dar imposibil sa nu fi observat tendinţa asta la din ce în ce mai multi masculi feroce) şi în general munca executivă e lăsată pe seama muierimii mai mult sau mai puţin studioase si le dăm lor, bărbaţilor, pe 8 martie. Şi, personal, as dori o funcţie care să nu se limiteze la executiv, aş prelua ceva legislativ, măcar puţin pe-colo să simt ca impun mai mult respect şi că emit reguli demne de a fi respectate.

A propos de funcţiile executive, priviţi modelul partidului politic. Fuste peste tot, suntem mai egali (sic!) decât acum juma de secol, insă cea mai înaltă funcţie deţinută de femei (grup, la greu, in totalitate, etc) e secretar executiv. Puii mei, poate o fustă şi-o fi pus o pereche de pantaloni mai stranşi pe fund şi-o fi răzbit mai sus, dar aceste excepţii sunt atât de puţine... Ma intreb uneori dacă pur şi simplu femeile nu vor mai mult sau doar nu sunt luate in serios. Cum ar reacţiona o sedinţă de masculi feroce dacă m-as prezenta cu ultimul plod turnat acum două luni legat în jurul mijlocului intr-un wrap confortabil... cum ar reactiona dacă as veni acolo în calitate de sefă să le prezidez amărâta aia de şedinţă?

Haha, eu ma gândesc la plozi pe bandă rulantă şi iată că abia primul e gata făcut, nici unul pe rol deocamdată şi cariera mea s-a rupt in bucăţi şi s-a împrăştiat în cele patru vânturi. Sau poate nu, întotdeauna e loc pentru un nou început. Femeile sunt incurajate să spere în asemenea noi începuturi la fel de fervent cum se încurajau pe vremuri creştinii care trăiau sub limita subzistenţei să creadă în viaţa de apoi şi să accepte fără crâcnire taxele, impozitele, copiii luaţi la război şi restul datoriilor cetăţeneşti. Când femeia devine o mamă bună, se vorbeşte de femeia mamă, care are tot timpul copiii îmbrăcaţi la 16 ace cu haine potrivite la culoare şi mărime, fără pete, care stă zilnic cu ei să deseneze, să facă teme si seara poate şi e megadornica de sex de categorie grea cu consortul ăla care vine şi el obosit de amantă şi ar vrea şi el un masaj la tălpi.

Hai la mulţi ani, duamnelor. De ziua bărbatului.

Ne indreptăm vertiginos - ca să zic aşa â către o nouă etapă din viaţa de cupil mic: am mancat sufleu! Cred că şi-a dat seama ca mă specializam in sufleuri si n-a vrut să rişte până nu am primit magna cum laudae de la toti consumatorii de sufleu a la Zoozie ca să prindă curaj. Bine şi aşa dragii moşului.

Încerc s-o conving pe Ralu sa mearga la grădi.

- Păi întâi mergi la grădi, apoi la şcoală, la liceu, la acultate, pe urmă mergi la serviciu si apoi te măriti!
- Nu vreau sa mă mărit!

***

Am mers cu R să-i aprind lumina la baie.
- Si acum fac pişu singură.
- Normal că singură faci, doar n-o să facă nimeni pişu pentru tine.
- Şi caca tot singură. Apoi adauga: Singură: adică FĂRĂ TINR.

***

Am uitat să vă povestim că am plecat din oraş tocmai fără geanta bebelinei. :). Am recuperat-o ca-n filme: una din surorile mele nu plecase incă spre ai noștri, deși plecase de-acasă de vineri tocmai cu scopul ăsta. Acum plec sa joc volei cu fetele.

Având o stare usor depresionabila, m-am gandit sa impresionez o pagină cu un titlu impresionist. Nu mai contează ca nu trimite la o pictura facuta din puncte mici-mici şi că nu va impresiona pe nimeni, asta e o pagină special pentru mine, mămica blondă năpădită de idei in timp ce manâncă, inghitindu-le odata cu izvorul laptelui de mamă, în aşa fel încât, odată aşezată la orice masă de scris, voi fi uitat ce voiam sa elucubrez, mai puţin ideea de început, care a prins rădăcini in creierul meu astazi atat de leneş. (A)viva)t!





PS nu inchei asigurări, nu fac reclamă, n-am treabă cu ei, dacă prin absurd ar folosi ideea asta îi rog sa-mi trimită un comment sa le spun unde sa verse drepturile de autor...

 
Modulul 1 : (curs obligatoriu)
1.        Să învăț sa trăiesc fără mama mea (2000 ore)
2.        Soția mea nu este mama mea  (350 ore)
3.        Să înțeleg ca fotbalul nu este altceva decât un sport (350 ore)
 
Modulul 2 : Viata în doi
1.        Sa am copii fără sa devin gelos pe ei  (50 ore)
2.        Sa nu zic prostii atunci când nevasta își primește prietenele  (500 ore)
3.        Sa depășesc sindromul controlului telecomenzii  (550 ore)
4.        Sa înțeleg ca pantalonii nu se duc niciodată singuri pana la dulap  (800 ore)
5.        Cum sa ajung pana la coșul cu rufe murdare fără sa ma rătăcesc  (500 ore)
6.        Cum sa supraviețuiesc unei răceli fără să agonizez (350 ore)
 
Modulul 3 : Timpul liber
1.        Sa calc în doua etape o cămașă in mai puțin de 2 ore  (exerciţiu practic)
 
Modulul 4 : Curs de bucătărie
     1. nivelul 1  (începători)   Electrocasnicele : ON = deschis,  OFF = inchis
     2. nivelul 2  (avansați)    
Prima mea supa instant fără sa ard cratița
  Exercițiu practic : fierbe apa înainte de a adăuga pastele
 
CURS INTENSIV
Din rațiuni de dificultate si întindere a temelor, cursurile vor avea maxim 8 înscriși.
Tema 1  Călcatul-acest proces misterios; de la mașina de spălat, pana la dulapul de haine
Tema 2  Riscurile umplerii tăvii pentru cuburi de gheata (demonstrație susținută de diapozitive)
Tema 3  Tu și electricitatea. Avantajele economice in urma angajării personalului calificat pentru reparații (chiar și cele elementare)
Tema 4  Ultima descoperire științifică : A găti si a duce gunoiul nu provoacă impotenta și nici tetraplagie  (practica laborator)
Tema 5  De ce nu este un delict să-i oferi flori, chiar dacă te-ai căsătorit cu ea.
Tema 6  Sulul de hârtie igienică. Hârtia igienica nu creste lânga WC.  
Tema 7  Cum sa coborâm capacul de la wc pas cu pas  (teleconferinta cu Univ. Harvard)
Tema 8  Bărbaţii la volan. Dacă se rătăcesc, pot cere informații fără riscul de a părea impotenți?              (Mărturisiri)
Tema 9   Mașina de spălat - acest mare mister din casa.
Tema 10 Diferențe fundamentale - coșul pentru rufe si podeaua ( exerciții în laboratoarele cu terapie muzicala)
Tema 11 Bărbatul în scaunul pasagerului > Este posibil sa nu vorbească sau sa nu se agite în timp ce ea parchează ?  
Tema 12  Ceașca de la micul dejun nu levitează singura pana la chiuveta.

Ne-am retras în sufrageria-birou să vizionăm puţin tom şi jerry pe yotube. Taăl meu intră peste vreo jumătate de oră:

- Puteam să jur că dormiţi, altfel nu-mi explicam ce e cu uşa asta inchisă. Între timp am fost şi la Alimentara sa-i iau cremwurşti Ralucăi, iar pe ea am rugat-o să facă linişte că doarme bebelina. De mine nu mai spun, am mers numai pe vârfuri până acum!

***

A trebuit să ies 30 de secunde din cameră. Zuzulina nu acceptă defel să stea fără mine. Normal că a început sa mârâie. Când m-am întors, Raluuca o învârtea foarte grijulie cu scaunul ca să nu mai plângă. M-am topit ca îngheţata pe care a mâncat-o Ralu mai devreme!

Duminică a fost o zi incredibil de frumoasă, asa că am profitat de ocazie şi am scos comorile la păscut prin Centru.




Pe Zuzulina a pocnit-o somnul in centrul oraşului când ne întoceam de la joacă. Voia jos din sling... Tati, ia-o tu! Ba nu, nu la tati. Inapoi la mami. Făcea nişte gesturi atâat de discrete incat nu mi-am dat seama ca voia să sugă. Noroc cu tati.

Ok, dar cum, era un loc unde nu gaseam macar o singură treaptă să ma aşez. Din mers, in picioare? Parcă n-aveam chiar asa chef. Am intrat cu puţin noroc si urletele de rigoare ale madamei careia nu-i era servită masa la timp uite-aici.




Am convins-o ca nu mai e mult până acasă şi am plecat. În cinci munte dormea dusă şi a ţinut-o tot asa vreo două ore.

Ne-am suit in autocar. În faţa noastră stătea o doamnă cu două fetiţe, una de 4-5 ani, cealaltă de 8 luni. Eu am pus Zuzulina la sân si mi-a dormit linistită până relativ aproape de destinaţie. Cand s-a trezit a fost foarte veselă şi veselă s-a menţinut până a văzut toată ceata lu` papuc pe scară ovaţionând in faţa Alteţei sale Prinţesa de caca-n ţol. Moment când numita Prinţesă s-a speriat ca o căprioară şi speriată a ramas toata ziua de sâmbătă.

Fata din faţa noastra nu a primit sân. Nu a reuşit deloc sa adoarmă. A plâns, s-a agitat. S-a mutat cu mama ei in spate. Nu ştiu cum a adormit până la urma. În momentul ala chiar m-am bucurat ca am la îndemâană o metodă sigură de liniştire. Nu spun că ar fi infailibila dar in acest an aproape si jumătate am reuşit să-mi liniştesc copilul in orice situaţie in maxim 5 minute. Cine nu alăptează are tot respectul meu că reuşeste sa se descurce fără asta, un copil atât de mic cere resurse inimaginabile de energie si imaginaţie. Eu recunosc că nu fac faţă prea bine plânsetelor copilului meu, ămi ies din fire, mă autoînvinovăţesc, devin o catastrofă de părinte. Se spune ca Dumnezeu dă fiecăruia cât poate să ducă. Pe mine m-a menajat si m-a lăsat să alăptez.

- Vrei să te învăţ o poezie?
- Nu, că n-am timp!

- Hai să-ţi arăt machiajele mele! spune Raluca.
- Dar tu eşti foarte frumoasă nemachiata! încerc eu.
- N-am spus că vreau sa mă machez, vreau doar să ţi le arăt!

R primeşte foarte des cadouri. Îi aduce cineva mai demult o ciocolată.
- Mie nu-mi place asta, îmi place Xxxxxx....

O zi plină pentru noi această sâmbătă iar pentru Zoozie de-a dreptul epuizantă. M-au trezit de dimineaţă şi m-au imbrăcat în ursuleţ roz şi m-au suit intr-un tramvai. Pretextul lor a fost ca un taxi ar fi mers greu pana la autogară pentru ca ningea destul de urât. Cu asta nu-s de acord, pot spune doar că ningea repede, n-am reuşit sa prind si eu un singur fulg din slingul unde ma suise Zoozie.

M-au urcat intr-un loc aglomerat. Am crezut ca vor sa o ia pe mami de la mine din braţe si am început să plâng până ne-a lăsat cineva să stam jos. Drumul cu tramvaiul a durat cam mult, mie mi s-a facut somnel si mami nu mi-a dat ţiţi că a spus că ne suim intr-o masină mare şi păpăm acolo. Am alergat dupa tati intr-o sală cu plante mari, am păpat nişte pâinici lungi şi tari si pe urmă ne-am suit intr-o încăpere lungă cu scaune care aveau niste ecrane pe lateral unde imaginile se schimbau mai repede decat in Star Trek. Acolo m-am cuibărit la ţiţi şi am adormit. Păcat ca a trebuit sa coborâm, am ajuns undeva unde nu mai ningea atâat de frumos. Nu ne-am plimbat nici cinci minute că am intrat intr-o scară unde ne-au laut în primire mulţi oameni, erau si copii pe-acolo. Mami, mami, te-am rugat sa nu mă duci la creşă! Am crezut ca mi se rupe sufletul, nu alta! Nici ţiţi nu mai era buna! Unde e camera mea, unde e patul meu, cine e tanti asta cu copilul in braţe? Eu vreu la noi acasă!

Seara m-au alintat cu Chucky păpuşa ucigaşă. Până la urma nici televizorul n-a mai suportat si s-a sin din proprie iniţiativă. Păcat, mie imi plăcea. Norocul alor mei a fost că imi place mai mult să dorm  cu picioarele pe mami şi cu nasul la ţiţi, că altfel o încurca mama.

Nu ştiu de ce, dar, când vine vorba de făcut si crescut copii, îmi vine să fiu cât mai primtivă. În ciuda faptului că primitiv nu admite termen de comparaţie in gramatica lmbii în care scriu astăzi. Şi probabil în nicio gramatică. Primitiv e... primitiv.
Ah, cum adică, domnule, primitiv? Fără gadgeturi, fără ustensile ajutătoare? Hai că în materie de făcut copii probabil că multi adoptă încă acelaşi stil basic, dar când vine vorba de crescut copii nimeni, dar nimeni, nu cred că se dezice de cel puţin unui din gadgeturile si produsele ajutătoare de mai jos (voi exclude cârpele - in zilele noastre hainele si carrier-ele textile -  şi scutecele din motivul foarte pertinent că se folosea ceva aseamator chiar si în epoca de piatră din motive măcar funcţionale, dacă nu estetice):

• biberon
• lapte praf
• suzetă
• marsupiu cât mai elaborat
• pătuţ cât mai bine adaptat nevoilor copilului, cu gratii, apăratori, saltele din miez de cocos sau alge sau vreun tip de ierburi cât mai exotice. 
• bouncer, leagăn, carusel, CD-uri cu muzică pentru copii si  jucării cu vocea mamei inregistrată, precum si baby phone; in sfarsit, toate chestiile astea ultra-mega tehnologizate pe care marketingul agresiv al secolului trecut ni le-a băgat pe gât ca indispensabile pentru copilul nostru independent si inregimentat din prima zi. 

Copilul modern trebuie să ştie cât mai devreme să se uşureze la oliţa care cântă  şi bate din palme în semn de recompensă pentru marea realizare. Are toate alimentele pasate, măsurate si îmbuteliate in condiţii cat mai sterile (altă stupizenie; steril e steril, steril e superlativ prin însăşi esenţa sensului său si vin eu repede să bag un comparativ obosit in postul meu mediocru). Face anumite gesturi pe categorii de vârstă,  ia în greutate conform graficelor şi ştie foarte bine ce vrea. Nu-şi enervează niciodată părinţii perfecţi şi care sunt la curent cu ultimele teorii puericulturale şi arată (ei, părinţii) cu degetul pe oricine îndrăzneşte sa fie altfel: de exemplu să-şi permită sa fie bună in IT şi blondă şi să facă troubleshooting cu calculatoarele prietenelor cu copilul de un an jumate sau doi la sân in timp ce cu mana stanga scrie oarcum anagramat pe messenger.  :)


Multumesc stiu eu cui pentru discuţiile constructive atât de reconfortante. 

Părinţii mei sunt foarte iubitori. Dovada supremă este că s-au încumetat să iubească nu mai puţin de şase copii. Copiii au venit in viaţa lor încă de la începuturile cuplului si s-au împrăştiat pe toata durata căsniciei lor, adevărate scântei de dragoste şi balonaşe pline cu gângureli. 

Ultimul eveniment de aceste fel, de care m-am putut şi eu bucura cu ochi de om mare, s-a produs acum patru ani. Pe 6 martie 2006 s-a născut fetiţa cea mai mică a parinţilor mei, motiv de reunire săaptămânală a familiei timp de multă vreme şi de mare bucurie, cu atât mai mult cu cât, până să devină o burtică cu ochi, mama crezuse ca e bolnavă. Îmi aduc aminte emoţiile pe care le-am avut în ziua când s-a dus la doctor iar eu eram în alt oraş, la serviciu, şi-mi făceam scenarii legate de cum va decurge o operaţie. E atât de greu sa accepţi limitele fizice ale propriilor părinţi, mai ales când au fost toată viaţa atât de robuşti ca ai mei!

Poate pentru că e concurs, mă tot gândesc de azi-dimineaţă de ce ai mei nu au si ei măcar un sling. Cam de la un an si jumătate, surioara mea (R) a renunţat la căruţ nu neapărat ca să meargă pe jos, ci ca să schimbe unghiul din care observă lumea. Probabil a avut o revelaţie ca de sus totul se vede mai bine. Nu din orice "sus" ci din braţele tatălui ei. Drept urmare, tata, la cei peste 50 de ani ai săi, umblă şi acum cu "bebeluşa" in braţe când aceasta oboseşte sau se alintă. Pe el nu-l deranjează, e literalmente înnebunit după ea şi are şi experienţa parca mult mai grea a purtării in braţe a doi copii simultan - e vorba de mine si de sora mea, relativ apropiate ca vârstă şi care oboseam sau cădeam de fiecare data când ieşeam la plimbare si voiam "baţe-biţi". 

Mă gândesc iarăşi la mama care dormea cu R si se trezea noaptea să-i facă laptele şi, pentru a evita plânsetele ei neconsolate, o lua pe un umar si făceau biberonul împreună la bucătarie. Astfel, lui R i s-a părut firesc sa fie de faţă la tot ce făcea mama (şi nu oricum, ci din braţele ei) de câte ori aceasta umbla în frigider. Nu accepta ajutorul nimănui nici când avea spre doi ani si când din frigider nu trebuia scoasa nu cratiţa cu lapte ci oala cu ciorbă (nu tocmai mică la noi acasă). 

Acum, la patru ani, e o fată foarte frumoasa si lipicioasă şi încă îi place forte mult în braţele mamei, ale tatei şi ale surorii despre care vorbeam mai sus. Eu şi Zuzulina ne facem bagajele sa mergem mâine s-o sărbătorim (cu tot cu tati al nostru, desigur... şi cu slingul nostru).

Nu ma pot abtine. Daca tu esti anonim, eu prefer sa ma exprim in mod public, iar blogul asta e vocea mea; cam ragusita ce-i drept dar am avertizat din titlu ca e vorba de un blog mediocru. Nu-l bag nimanui pe gat. Nu poti sa vii sa-mi spui ca mananc prea mult rahat si apoi sa dispari asa ca magaru-n ceata. Inteleg ca esti suparat ca impartim rahatul asta dar stai linistit, calmeaza-te adicatelea. Uite, ti-l dau tie pe tot. Multumit, Anonim? 

Cand ma mai vizitezi si-mi lasi ceva scris de dulce (sau nu) semneaza-te si poate te public. Internetul nu e chiar atat de mic pentru cineva care stie cum functioneaza, sa stii. Oricum am aflat cine esti. 

In sfarsit, a priceput si mama cum sta cu mancarea asta. Mai sa nu-mi creasca parul de atata stres. De la 6 luni tot incerc sa-i explic: mananc cum, cand, cat si ce am chef! Apoi dorm cu tzitzi la bot; daca ma trezesc si nu-i acolo e jale mareeee!

Nu, nu ciorba cu lingurita, ca ma pacalesti si-mi bagi bucatele si eu vreau doar zeama! Ii dau mamei mana la o parte si - minuneee! evrikaaa! nu insista!

Vad farfuria ei cu ou prajit, tofu si branza de vaci. Ou prajit in care moi painea cu mana mea - 3 frimituri - ahhh... declicios. Apoi o vad pe mama ca mananca din ciorba mea. Mmmm? Imi daaaaaai si mieeee? Cateva linguri sorbite cu zgomot... miam! Ma intorc la ou. Dar ce vad, mama mananca cu furculita. Pai nu-i drept! O vreau eu! Da, e buna o dumicatura microscopica de paine cu ou in varful furculitei dar a doua are tepi, mai cu seama ca n-o iau eu ci mi-o da mama. Nu e nimic mai frustrant decat sa-mi bage cineva in gura o lingurita cu de toate... 

Imi pune mama o felie de rosie in furculita. Nuuu! Hm, ba da.. putin. O scot de-acolo si mananc cam o treime in timp ce sorb alte linguri de ciorba. Apoi vine un polonic ... bleah, are tot ciorba, credeam ca-mi da ceva mai bun. Pfiuuu! 

Cred ca m-a fraierit cu vreun polonic de ciorba pana la urma dar ma razbun cand vine ora de somn. N-o las sa plece dupa ce adorm, uite-asa. Pana una-alta profit de faptul ca am lingura si lingurita in mana si ciorbaresc linistita cel putin doua minute. Bluza, eu si mama suntem toate o ciorba. Hm, si pe jos e la fel, dar lasa ca mama se plictiseste daca n-are ce face. 

Pe langa asta, Zuzulina a mai mancat la micul dejun mar cu afine - cam doua linguri si a baut niste suc de portocala indoit cu apa. SI da, a dormit lipita de san. Eu am citit in timpul ala, deci acum sunt cam ametita :) 

-Mama, uite fata aia fuge de mine de parca sunt babau. Dar u \nu sunt babau, mama, eu sunt Ionut! 

-Mama, uite fata aia fuge de mine de parca sunt babau. Dar u \nu sunt babau, mama, eu sunt Ionut! 

Si copilul rade si repeta asta in timp ce sare si se leagana in spatiul de joaca unde copiii urca sa se dea in tobogan. Ionut este foarte brunet si are 3 ani. Spre deosebire de alti copii mai blonzi a fost alaptat la cerere si a ales singur momentuul cand nu a mai vrut sa suga, desi si acum adoarme cu manuta pe sanul mamei. Zuzulina s-a dovedit prea mica sa poata sar alaturi de Ionut; ea inca incvata sa sara in pat :)

Lumea e nedreapta, vreau blugii lui Zoozie, sunt mult mai faini decat chestiile mele roz... Ii vreau, vreau sa ies pe-afara cu blugii lui Zoozie!

Azi am pus mana pe WC si a trebuit sa ma cert singura ca Zoozie nu mi-a mai zis nimic. Am trantit si colacul, am pus mana si in apa care curgea - niciun rezultat. 

Pai si distractia mea unde mai e? Ma duc sa ma imbrac, iesim la cumparaturi... 

Edit: afurisenia nu-mi da nici macar sosetele ei cu bulinele roz sa mi le trag peste adidasii mei rosii :(

S-a ingrosat gluma cu sctecele puse pe cap. Acum, cand vin cu al doilea, si-l da jos pe primul si-l cere si pe-al doilea in cap. Face asa de cateva zile :). 

Zuzulina isi imbunateste echilibrul. Acel prim scutec care i-a stat in cap are voie in sfarsit sa acoperele locurile carora le-a fost destinat sa stea sub scutec. Sta in picioare, sprijnita de parul meu, si ridica un picior. Eu ii bag scutecul. Apoi procedam cu piciorulsul nr. 2 in aceeasi maniera. Si da, inca e alaptata. :) (nu mi-a trecut). 

:) Inseamna ca m-am trezit suficient la viata sa incep si altceva... dar ce? Poate sa fiu un militant activ pro-alaptare? Voi avea timpul si eergia necesara sa ma lupt cu morile de vant? Sa ma intorc la serviciu? Sa pornesc o afacere? Sa redevin studioasa? 

Eu m-am morcovit pentru o intamplare nesemnificaticva de aseara; daca asa reactionez in fata unui obstacolo, cum voi trece un munte?

Sa va povestesc. Am ajuns intr-un final sa-mi interpreteze analizele. Le vazusem dinainte, iti dau marje de normalitate pe coloana dreapta, deci nu trebuie sa fii diplomat in medicina sa interpretezi analizele de la clinica asta. Insa nu aveam exudatul si pe mine asta ma durea, asa incat am purces la doctorita care mi-a analizele - de fapt le cerusem eu dar, cum trebuia recomandare medicala, am ajuns la dumneaei. 

La prima vedere o impresie impecabila. Am ajuns cu bebelina dormind, m-a felicitat surprinsa ca alalptez la un an si 4 luni. Am crezut ca surprinderea se datoreaza mai mult surprinderii placute, dar la a doua intrevedere, asta de aseara, am aflat ca nu e indicat sa alaptez peste un an, ca laptele nu mai e consistent, ca "asa scrie in carti".  Ca pana la un an e foarte hranitor dar dupa, brusc, nu mai e. (Si de-ar fi asa ce l-ar impiedica pe copilul meu sa-l bea in loc de apa). Bine dar, ii spun, copilul asta a avut toamna trecuta un puseu de crestere fantastic. S-a expandat vizibil si era in plina eruptie a primelor sale masele. Asta in mod practic (spre deosebire de ala ideal in care copilul meu se indoapa cu lapte praf sau lapte de vaca si mananca munti de piureuri de toate neamurile si culorile) - asta inseamna ca NU A MANCAT NIMIC CU ZILELE. Deci a crescut cu laptele asta apos si vai de el. Nu e nici apos, sa stiti. Serios, e cum trebuie sa fie. Da, zice, copilul arata foarte bine pentru un an si 5 luni. Intamplator chiar arata, mai ales ca se pare ca a facut o pauza de crestere in lungime/largime/inaltime si s-a invelit cu grasime. Cine are copii stie ca la un moment dat se "desira", apoi parca se rotunjesc si asta se intampla ciclic. Uneori se desira mai mult, alteori mai putin vizibil, dar fazele astea de crestere observate de mine atat de pueril exista. In decembrie eu una chiar ma speriasem ca mi-a slabit copilul. La cateva zile de acel punct in care arata slaba insa a inceput sa sse inveleasca din nou. Si am ramas brusc fara body-uri, mai aveam 4 cumparat pentru 16-24 luni. Chiar daca nu-mi cantaresc decat ocazional copilul, prin faptul ca trebuie sa ii schimb constant hainele si incaltarile vad ca se dezvolta normal si... continuu. Aflu ca si o ruda de-a dr a fost alaptata pana peste 2 ani si nu voia sa renunte la san si plabgea sau cam asa ceva. Urma probabil sa aflu ca n-o sa vrea sa renunte singura nici fi-mea ? 

M-a iintrebat daca merge Z. Pai da, de mult, chiar alearga bine. (Z a pornit singura la un an si o saptamana). S-o fi asteptat sa fie o gelatina lipsita ce calciu? Si daca ii spuneam ca in ultima luna am tot uitat sa-i cumpar vigantol? 

Nu am putut pune multe din toate astea si multe altele pe tapet, Zuzulina a fost foarte nemultumita si necooperanta, nici n-am apucat s-o ntreb pe dr. de ce m-ar putea durea atat de rau partea dreapta cand stau mult intoarsa si sa-mi contnuu investigatiile incepute. Pun durerea pe seama oboselii si merg mai departe. Si daca o sa plang din cauza ei voi merge inca o data, posibil tot acolo, sa-mi continuu discutia si sa aflu motivul dezintegrarii mele. 

A, Z mananca mese solide cam de 100-150 de grame si mananca si bucati, ciorbe cu legume taiate marunt si carnea cubulete (in ciorba), roare singura diverse chestii. Dar n-ar supravietui cu mancarea asta, oricat de diversificata ar fi. Si inca e refractara la nou, mult chestii pe care le gatesc si sunt child pproof sfatsesc in stomacurile noastre si ea cere tzitziii sau accepta cate un borcanel. 

N-am scris asta sa caut intelegere ci ca sa scap de o frustrare, simteam deja ca explodez. 

Mi-am amintit ce uitasem ieri :)

Zuzulina si-a descoperit propria umbra cand ne plimbam ieri sub lumina felinarelor si incerca sa o joace in picioare. Normal ca era contrariata ca nu-i pooate niciodata calca celalalt capat.

*** De dimineata m-am trezit cu un canal infundat la sanul care nu-i place ei si am pus-o sa presteze. Sugea in gol (cum e si normal in astfel de cazuri) si la un moment dat si-a impreunat mainile si le plimba asa prin fata. Se opreste din supt: Bijiii, Bijiiii apoi se intoarce la san ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

*** Intotdeauna cand sta la san si eu la calculator se opreste din supt sa apese space cand intra screen-saverul, apoi se intoarce la ce facea cu un aer de depanator satisfacut. Dar asta cred c-am mai spus...

*** Mergeam tralala pe alee cu Zuzulina in/de mana stanga, cand numita ma trage mult spre partea ei. Vad ca venea o masina din spate... Multumesc, Z!

*** Ajunse acasa impreuna cu tati cules de pe drum Z nu a vrut sa intre in casa. A buchisit yala cu cheia cateva minute, pe urma a batut la usa pana ne-a deschis tati. Cioc-cioc!

*** Dezbracatul a fost mai degraba imbracat in seara asta. Si-a pus caciula, apoi mi-a spus sa-mi pun si eu fesul lui Zoozoo. Pe urma mi l-a scos, si-a dat seama ca nu sta pe capul cui trebuie. Mi-a gasit o manusa, m-a pus sa mi-o pun pe mana, apoi mi-a luat-o sa o poarte ea. Cata suparare ca nu i se vad degetele la fel ca mie!. A scos-o nervos, mi-am pus-o eu din nou si m-a certat; niicodata no inteleg! Am reusit sa-i fac degetul mare sa intre fara aratator in degetul mare al manusii si s-a declarat multumita de rezultat. Cu caciula ccea rosie in mana cealalta, s-a dus la Zoozoo si l-a pus sa o poarte 10 minute.

Mai era o chestie care m-a entuziasmat de-a dreptul si am uitat-o cand am vrut sa-i povestesc lui Zoozoo ce lucruri extraordinare a facut fi-sa azi. Mooor de necaz dar editez daca-mi amintesc. De-acum incolo voi folosi sound recorder. Am senzatia ca am pierdut o bucatica din ceva tare frumos.

Ii ador, stiu fiecare sunet, fiecare gag, inteleg relatiile de cauza-efect si foarte multe lucruri care-i fac sa rad pe mami si pe tati ma fac si pe mine sa rad. Nu m-as plictisi niciodata de ei, la 1.30 dimineata inca stau in picioare in fata monitorului si nu m-as mai dezlipi de-acolo desi crap de somn. Nici tzitzi nu mai e la fel de buna, la fiecare sunet nou ma ridic si vreau sa vad cum il urmareste Tom pe Jeey, cum ii da Jerry lui Tom cate un sut in fund...

Insa calculatorului i s-a facu somn si s-a stins. Cata tristete, pentru ce sa mai traiesti, oare? M-am infundat plangand in tzitzi si am adormit cu o manutza pe ochi.

E dimineata. Unde-s Tom si Jerry?

Nu ma pot abtineeeee!!! Am dopat-o pe ZUzulina cu tom si jerry contrar tuturor principiilor mele din capitolul "televizorul tampeste poporul" iar acum stau si-mi storc creierii despre "10 pasi pentru ... (nevermind)" cand primesc un mesaj din plin eter:

Husband YM: uite ce zice C :
Husband YM: pai...sa fiu sincer l-am atacat o data pe V fara sa vad ca este dintr-un oras aliat...

Si continuarea ca poate saliveaza cineva daca ma opresc aici:
Io: aha
Io: bun asa
Io: ataca-i pe toti si stege-ti contul
Husband YM: V; asta e muncitor in aradon
Husband YM: ce maceta ai pe moon
Husband YM: tare
Last message received on 01.03.2010 at 14:23
Io: ce?
Husband YM: nu era pt tine
Husband YM: :)
Husband YM :*

Unii chiar se spetesc muncind numai io stau degeaba zilnic si mi-ajung la urechi doar cuvinte de dragoste pe messenger in fiecare ora si primesc numai cadouri de bun-gust insa nu pot intelege ca husband seara vine si el obosit de la serviciu si i-o pasez pe Zuzulina fara mila.

Astept sugestii, comentariile sunt free and fun. :D (ca sa fiu in ton de YM)