Unele seri inseamna pentru mine ca Zoozie imi da iaurt cu cereale Milupa, de-alea BIO. Deseori nu ma rezum la lingurita ca mijloc de a ingera ceva papica si recurg la diverse, mai ales la degetele. Azi am luat ataaaat de muuuult, incat o buna parte din ce caram pe maini a aterizat pe parchet. Cum e mare pacat sa arunci mancare, mi-am spus ca trebuie sa reciclez macar o parte asa incat am muiat degetul pe parchet, apoi am papat... apoi iar am muiat... si a papat si Zoozie vrand-nevrand. 

Masa a fost intrerupta de vizita unui pisoi albastru norvegian (iertati daca gresesc rasa, eu sunt mica si am vazut pisici mai mult in poze). L-am alergat insa de i-au sarit fulgii. Bun, nu vad fulgi ci doar o blanita gri zburlita, ca pisoiul a calatorit azi toata ziua si s-a sifonat. Zoozie tot incearca sa-mi care cate ceva de mancare. Mai ca m-a pacalit cu o banana direct in coaja, noroc ca mi-a soptit mie pisoiul ala ceva si am lasat-o pe parchet ca sa-l pot urmari linistita. Plus ca nu pot chiui cu gura plina, ha? Pisoiul ala oricum nu intelegea decat pe jumatate dialectul meu de bloc, daca mai si mananc in timp ce vorbesc, ceea ce o domnisoara nu face niciodata, va trebui sa apelam la un troubleshooter.

Insa Zoozie nu se lasa si, o data pisoiul plecat, a dat sa-mi bage pe gat mai mult iaurt (asta incearca sa ma intarce, trebuie sa ma tin tare!!!)

Ce e mult strica. Asa incat am inceput sa excavez din ce in ce mai mult iaurt ca sa fiu sigura ca mananc mai putin. Am creat adevarate insule pe parchet, apoi i-am colorat blugii lui Zoozie si am imprimat si haina de iarna a matusii mele, aruncata neglijent pe fotoliu. Zoozie a inceput sa urle si, vazand ca s-a ingrosat gluma, am cuules buretele meu preferat si am intins insulele de iaurt pe parchet. Pe urma am calcat in ele.

Am fugit pana sa se urneasca mami si am ajuns pe hol. Usa de la living imi statea usor in cale asa ca am zis ca trebuie si ea curatata. Acum din maro e alba, good job!

   

Gandesc despre mine ca am fost mereu o fiinta sociabila. Mai mult, m-am simtit bine in multimi de orice fel, in aglomeratii, am tins in mod natural catre cel mai mare oras care mi-a fost accesibil cand a trebuit sa-mi continuu umilele mele studii. 

Poate s-a schimbat ceva de 10 ani incoace, nu stiu, dar am avut azi o experienta atat de searbada incat nu pot sa nu v-o impartasesc si voua. Am fost la mall - o iesire cu familia extinsa, ma rog o mica parte din marea familie, ca sa zic asa. Totalmente ad-hoc. 

Nu stiu ce m-a deranjat acolo, aerul oarecum stralucitor-prafuit intesat de bannere cu reduceri, multimea aceea eterogena (la prima vedere cel putin, ca apoi am distins pitziponci si pitzipoance de mall, oameni ai muncii care s-au incumetat sa iasa din casele lor obisnuite cu mutrele lor blazate in hainele lor luate sau nu la reducere, persoane care-si cautau toale pentru la birou, localnici iesiti la scumparaturi in hypermarketul de la parter, etc). Ok, reiau ca m-am lungit: sa fie deci atmosfera aia de poleiala grabita, lumea care se plimbarisea pe holuri pentru ca afara era frig si inauntru ploua cu reduceri, sa fie muzica ce zumzaia neclar dar destul de tare in fundal, sa fie cafeneaua aia High heels unde-am asteptat o eternitate dupa o cafea pe care n-am putut-o bea (ce-i nou in faptul ca nu reusesc sa-mi beau cafeaua?) pentru ca Zuzulina s-a trezit in carutul de aur cu fata la parter de la etajul I si s-a surprins, a marait, plans, s-a certat cu lumea si ne-a plimbat pe mine si pe tac'su de vreo 4 ori pe o buna parte din esplanada etajului I... naiba stie ce dar nu cred ca vreau sa mai ies any time soon la o cafea ci doar la restaurant in interes de afaceri. 

Pe vremuri ieseam la o bere si conversam pana plecam in alta bodega cu dureri de maxilare de la atata vorba si ras, sau urcam cu gasca pe deal si-i acompaniau pe-aia care stiau sa zdrangane o chitara in timp ce posteam o sticla de vodca ieftina si niste tigari la bucata. Pe alte vremuri ne afumam si amteam in cluburi si faceam un seminar la o cafea. Ma simteam importanta. 

Citii deunazi un articolas despre cerceii ca obicei barbar au ba. Mi-e greu sa ma pronunt 100% pentru ca sunt purtatoare de cercei de cand ma stiu, mai putin in liceu si cativa ani dupa.

Insa mi-aduc aminte ca o pereche de gauri costau 30 de lei in maternitate la Elias si le faceau cu acul, ca pe vremea lu' Pazvante. Nu am auzit niciun urlet de bebelina ingaurita la urechi, dar Zuzulina a avut 2720 de grame la nastere si a iesit din spital cu 2650. Lobii ei erau ca desenati, nici nu aveau acea margine curbata din exterior. M-am gandit: unde naiba ii fac gaura pentru cercei? Gaura insasi ar fi aproape un sfert din partea de jos a lobului. Si era atat de mica... Atat de mica... o pierdeam intr-un body de 0-3 luni. Cerceii cei mai mici ar fi fost o povara incredibla pentru un cap atat de mic.

Si mi se facea pielea de gaina la gandul ca as putea-o face sa sufere pentru niste inele de metal.

Matusii Raluca i-au facut gauri pe la 7 luni. La o baita i-a iesit cercelul medicinal si i-au pus cerceii de aur, iar in nici 2 saptamani dupa aceea i se infectase urechea si o deranja vizibil. Chiar si asa, ai mei ezitau sa-i scoata, desi nu as sari sa-i caracterizez ca ingropati in prejudecati, ci din contra. S-a intamplat sa-i scutur destul de tare sa ia masuri. Acum copilul nu poarta cercei si i s-au inchis gaurile.

Atat Zuzulina cat si mica ei matusa vor alege constient ce fel de bijuterii vor purta, asa cum vor aege tot ce li se va potrivi sau nu si o fac deja cu anumite rezerve si acum.

Obiceiul cerceilor este adanc inradacinat in cultura noastra. Nu se poate scapa de el prea usor fiindca acesti cercei la varsta frageda nu sunt ceva impus neaparat in mod constient. Suntem modele pentru copiii nostri. Ca purtatoare de cercei, sunt un model pentru fata mea in sensul ca i se pare absolutnormal si dezirabil sa poarte si ea cercei ca mai toate femeile cochete pe care le vede in jurul ei odaa cu varsta. Cred ca mi devreme sau mai tarziu isi va dori si ea cercei. Si stiu ce vorbesc, pentru ca astazi i-a vazut pe-ai mei pornind de la un jc nevinovat. Cantam "aseara ti-am luat cercei" si mi-am dus mainile la urechi. Cerceii mei au fost acolo intodeauna, fac parte din peisaj ca sa zic asa si sunt mereu aceiasi, un cadou frumos de la parintii mei. Dar pana azi nu contau in ochii Zuzulinei. Zuzulina are 1 an si 3 luni si cel mai bine stie sa imite.

Acu' eu ce sa fac, sa ma duc maine sa-i pun cercei? De la jocul cu globuletele n-au mai interesat-o dar initiativa ii apartine in intregime.

Naiba stie. Sau, de fapt, cred ca toata lumea a cam uitat cum se fac de fapt. In zilele noastre se calculeaza, se programeaza si, cand se greseste o linie de cod, zic ca au fost bug-uri si ca incearca luna viitoare.

Probabil ai nascut acum doua saptamani si te uiti la tine si la burtica ta care parca are inca un bebe ascuns pe undeva si te intrebi cand si daca te vei mai recunoaste in oglinda. Probabil ai inceput sa accepti ca schimbarile nu se vor petrece peste noapte si tot probabil iti dai seama ca incepi sa nu mai ai timp sa te gandesti la cum arati.
Citeste mai departe...

Ca mamica proaspat intrata in comunitate, trebuie sa fi auzit ca diverse alimente pe care le consumi pot provoca gaze bebelusilor, prin urmare acei colici de care se sperie toata lumea si care ne incanta noptile pana la 3 luni.
Citeste mai departe....

Dupa venirea unui copil, cand te felicita lumea pentru noul membru al familiei, ai tendinta sa te gandesti la burta aia care pare ca inca mai ascunde un copil, nu-i asa?
Citeste mai departe Fitnessul si alaptarea

Ca sa scurtam, va spun de la inceput ca asa ceva nu exista. Adica exista cercetari care sustin sus si tare: ce mananci tu nu influenteaza absolut deloc calitatea laptelui.


Citeste mai departe Dieta pentru mamele care alapteaza

In timpul sarcinii si dupa nastere femeile incearca sa ia cat mai putine medicamente, in ideea in care mare parte din substantele chimice din diverse tratamente pot dauna copilului.
Citeste mai departe.... Ce bei cand alaptezi

Cred ca unul din cele mai populare mituri despre maternitate este: daca esti mama de copil mic si ai ales sa “stai” doi ani acasa, nu mai ai timp de nimic. Nu-ti faci manichiura, nu te vopsesti la timp, te imbraci sleampat si – mai ales – nu ai timp de exercitii.

Citeste mai departe...

In folclor, sarcina este vazuta cumva ca un inamic al sportului. Cu ceva ani in urma, o sportiva de performanta, de exemplu, aproape se lasa de sport daca astepta un copil, sau pur si simplu evita sa aiba copii. Restrictiile medicale in fitness din zilele noastre, insa, sunt mult mai relaxate dect cele de pe vremuri (pe vremuri se facea fitness?).
Citeste mai departe... 

Tinutul in brate al unul sugar timp de ore intregi este de-a dreptul o tortura pentru bratele si spatele deja incercate ale unei proaspete mame. Macar pentru linistea proprie a acesteia daca nu pentru altceva, copilul trebuie purtat cat mai aproape.

citeste mai departe... Fitness adormind copilul 

Mami a inceput o colaborare cu un site in sensul ca, din cand in cand, trimite cate un articolas si cei de-acolo il posteaza pe situl cu pricina. Vreau sa vi le arat si voua in principiu pe-alea care se ocupa de alaptare pentru ca dezbat unele chestiuni dureroase pentru noi doua (pe restul le gsiti browsand putin). Cum treburile cu drepturile de autor sunt serioase, avem acordul celor care administreaza situl sa reproducem primul paragraf, dupa care va putem trimite la locul orginal si o vom face. 

Va dorim lectura placuta si, daca vreti sa scriem articole pe anumite subiecte care va intereseaza, nu ezitati sa lasati un comentariu.