Egoismul părintesc
14:17Descopăr că lumea din jur (posesoare de copii mici) are numai probleme existențiale si, deşi toată lumea spune că nimic nu egalează marea fericire de a avea copii, eu una n-o prea văd dacă dau vreun search pe google după anumite întrebări părinteşti.
E greu să ai grijă de urmaşi când vrei să ţii la obiceiurile tale, dar cine-a spus până la urmă că este nevoie să nu schimbi nimic? Cine devine părinte evoluează, îşi pierde vederea egocentrică, îşi planifică timpul şi-şi evaluează posibilităţile în funcţie de familie, fie ea chiar şi monoparentală. Sau aşa ar trebui să fie. E greu să înţelegi din afară cât de chinuitor poate fi pentru produsul societăţii noastre consumeriste să renunţi la sine în favoarea unui alt eu, care îţi copiază atât de uşor părţile negative şi atât de greu părţile pozitive. Poate acest lucru se întâmplă şi pentru că atât de mult încercăm să părem buni, încât noi înşine facem abstracţie de părţile noastre negative. Efectul este că eliminăm aceste trăsături (din nou, negative) prin toţi porii, le înglobăm în micile gesturi inconştiente. Noi, ca exponenţi ai umanităţii, întărim zicala care povesteşte despre paiul din ochiul vecinului muuult mai vizibil decât bârna din propriul ochi.
A fi părinte presupune şi evaluarea unor asemenea riscuri. Copilul devine oglinda ta. Nu de puţine ori mi-am descoperit tare foarte urate doar urmărind-o pe Anda. Am ajuns să mă simt vinovată de a fi încărcat-o fără voie cu trăsăturile mele negative. Mi-e greu să renunţ la inhibiţii şi tradiţie, dar şi dacă aş continua să mă concentrez pe această vinovăţie aş ajunge în pragul nebuniei nu mai târziu de câteva zile.
Atunci care e calea? Eu am ales să fie eu însămi, să-i spun când mă deranjează cate ceva la ea ca şi cum ar avea 10 ani mai mult, să ţin uneori la spaţiul meu intim, chiar dacă doar pentru 2 secunde, după care să pierd invariabil lupta, s-o iau în braţe apoi şi să-i spun că-mi pare rău, că, iată, aşa face o mămică obosită, dar că o iubesc mult. În timp am reuşit să accept că nu pot fi aşa cum citesc pe frumurile de attachment parenting, dar, comparându-mă cu ceea ce văd în jurul meu, îmi dau seama că sunt mult mai permisivă decât media părinţilor români îm mijlocul cărora mai mult nevrând decât vrând trăiesc acum. Şi, citind şi mărturii de prin străinătăţuri, îmi dau seama că pot oricând pica din lac în puţ din punctul ăsta de vedere.
Aşadar, am ajuns să accept că pot greşi şi nu e interzis să fac asta, însă faptul că am ajuns să conştientizez o greşeală e începutul eliberării mele. Vreau să mă dezbăr de prejudecăţile generaţiei mele, de limite, de inflexibilitate, vreau să nu fiu cicălitoare şi să nu impun copilului meu să facă un anumit lucru, ci să mă bucur de colaborarea şi de încântarea sa. E un drum anevoios, recunosc că uneori îmi vine să setez şi eu limite solide şi chiar încerc, iar copilul meu, surprins, se conformează pentru moment. Ce mă face însă să nu recurg des la asemenea practici mai des decat o fac (exasperata) e faptul că, atunci când eu pun o limită, ea descoperă o supapă diferită prin care poate elibera presiunea. Şi nu văd de ce-ar trebui să mă scarpin de-a curmezişul. Prefer să-i spun că am nevoie să fac un lucru sau că n-am chef să fac un altul, şi să-i aduc aminte cum nici ea nu are chef să facă ce-i cer eu, de exemplu să mănânce atunci când îi ofer ceva - atunci de ce trebuie să mănânc ce-mi îndeasă ea pe gât? :)). Urasc expresia "nu e voie", iar "e rusine" mi se pare cel mai mare generator de coşmaruri in viata zilnica a cuiva.
Am ajuns, ca de obicei, să divaghez. În dimineaţa asta, de fapt, am descoperit că o mămică din anturajul meu virtual are o mare problemă existenţială (fără urmă de peiorativ): s-a săturat să doarmă cu copilul ei. A dat şi un link pe care drept să spun încă nu l-am citit şi mărturisesc că încă n-am curajul c-o fac, mi-e teamă de ce-aş putea găsi acolo. Nu vreau să citesc despre cum să-mi dresez copilul să devină mai frustrat decât aş putea să-l fac eu prin micile mele ieşiri inconştiente de care povesteam mai sus.
De când e lumea şi pământul, până şi feţele regale îşi comandau paturi pentru întreaga familie. O cinstită familie regală din Anglia feudală se mândrea cu un pat de...36 de persoane! Şi nu găseau nimic indecent, ci era un mare motiv de mândrie, de ce nu, naţională, şi un semn al bunăstării. A trebuit să apară perioada victoriană, care a inventat motivul femeii frigide, înger al căminului şi castă crescătoare de copii, nu mai mult de doi, ca să se inventeze conceptul de dormit separat. Ca orice rău, acesta îşi are originile - unde altfel - tot in Europa. Dacă stai bine să te gândeşti, pe lângă comoditatea unui asemenea aranjament pentru un soţ din acea epocă patriarhală, avea şi semnificative beneficii de ordin economic. Cum să se mai fi dezvoltat o industrie a mobilei dacă nu era nevoie de un pat pentru fiecare cameră?
Cum să nu încurajezi tendinţa de a hrăni copilul cu un surogat pentru a-l învăţa cât mai repede independent de părinţi, adică cu mult înainte de a merge pe propriile picioare şi vedea bine în spaţiu? S-a bătut apa-n piuă de multe ori şi pe tone de hârtie despre beneficiile locului steril de dormit, a hranei sterile şi atent controlate, încât nici nu e de mirare că în zilele noastre părinţii cred că e de-a dreptul deplasat să-şi primească copiii între ei. În plus, patul a devenit locul universal de făcut sex, adică tocmai chestia aia ruşinoasă de se face în fundul gol (alt tabu). Cum să pui un copil pur într-un asemenea tablou murdar?
Lumea face abstracţie de faptul că singura hrană cât mai apropiată de noţiunea de steril este laptele matern, că un copil este colonizat de catralioane de bacterii şi alte microorganisme de-ale mamei tocmai in timpul naşterii naturale şi a contactului de imediat de după naştere, iar faptul de a trăi în acelaşi loc cu părinţii, în loc de a supune copilul unui mediu viciat, îi oferă şansa de a nu face loc unor microrganisme contra cărora mama nu îi oferă apărare, pentru simplul fapt că e mult mai puţin probabil de a fi fost expusă germenului respectiv şi de a fi secretat anticorpii necesari care trec in laptele ei? Câte infecţii cu stafilococul auriu ar fi putut fi evitate în primele zile din spital ale nou-născutului dacă acesta ar fi fost încredinţat mamei imediat după naştere (cu ajutorul de rigoare, dat pe vremuri de moaşă, de naşă, de mamă sau de socra plus partea masculină).
În multe spitale copiii încă sunt întemniţaţi în medii pseudo-sterile, făcând cunoştinţă cu germeni mult mai rezistenţi decât ar fi primit stând în patul mamei lor, pentru că e vorba de germeni trataţi şi răs-trataţi cu rezistenţă la dezinfectanţi şi la antibiotice.
Un alt lucru pe care nu-l inteleg este spiritul de a face economie pe copilul tau. Ai nevoie de un lapte praf si te uiti sau te gandesti si la pret printre altele. Pai daca te gandeai la pret ar fi trebuit sa tragi cu dintii sa alaptezi, pentru ca asta e cea mai ieftina varianta, nu? Dar daca nu s-a putut ;i nu s-a putut (si cum de multe ori scriam asta nu-i un capat de tara), atunci macar cantareste variantele mai sanatoase din punct de vedere nutritional, nu financiar. Cineva scria despre lapte formula preparat in casa. Desi reteta in sine nu mi se pare ca este printre cele mai sanatoase alternative, cred ca bate la fund multe retete de lapte formula de pe piata şi merita incercata.
La fel cu scutecele, sau cu incaltamintea de calitate, alternativele cele mai ieftine nu sunt neaparat cele mai bune. Nu se face rabat la propriul copil. Se poate face insa economie la micile capricii ale parintilor - se strang mult mai multi bani daca mama renunta la fumat decat daca economiseste la niste scutece, alegand in schimb sa dea un munte de bani pe creme de scutec ca sa repare problemele inerente ale pielii. Se poate renunta inclusiv la haine, in concediu maternal in fond nu te alege nimeni, iar sexi poti fi si cu panza de sac pe tine daca te aranjezi un pic. E drept ca exista o industrie foarte manipulativa care incearca sa traga cu dintii de spaimele parintilor, obligandu-i de-a deptul sa aleaga lucruri care de care mai scumpe si mai inutile. Prin urare, trebuie intr-adevar multa documentare si sondaje de opinie printre cunoştinte sa poti discerne intre jucariile pentru parinti şi lucrurile cu adevarat necesare.
In general, alternativele sanatoase sunt cele mai simple. Pe termen scurt pot sa nu fie cele mai ieftine, insa pe termen lung se reduc sistematic costurile la nivel general pentru intreaga familie. Lucrurile de care "ai nevoie" se reduc sistematic ca numar, dureaza mai mult, au mai putine efecte adverse care necesita mai rar tratament reparator (de specialitate). Trebuie doar sa ne lasam putin egoismul la poarta.
In alta ordine de idei, La multi ani, Ramona!
24 comments
:D Inca cineva sanatos la minte! uffaaa...credeam ca sunt pe cale de disparitie ! :)
RăspundețiȘtergereHai ca mi-a fost dor de postarile tale cu patos! :-* Super super!
RăspundețiȘtergereLuhtien, scuze daca te confund :D. Dar aveam impresia in urma cu vreo jumatate de an ca ai deschis pe DC un subiect in care nu stiai cum sa-l faci pe bebe sa doarma separat de tine. Din nou, scuze daca te confund.
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=150995&whichpage=1
Imi salvasem linkul la favorite pentru ca mi-au placut enorm de mult raspunsurile pe care le-ai primit. Si ma gandeam sa le am la indemana sa ma incurajeze cand ma voi simti obosita, sa stiu ca sunt si alte mamici care cu dragoste rabda multe :).
Bai duamnelor, nu vreau sa par cu patos mey. Lumea care ma stie a vazut ca intre real me si zoozie e o oarecare diferenta, chiar nu sunt tipul care judeca si face afirmatii general valabile. E doar o tema de gandiire, printre multe altele precum posibilitatea ca medicamentele homeopate sa fie interzise in uniunea europeana:
RăspundețiȘtergerehttp://89.33.254.201/~zidezi/index.php?go=news&n=1254&t=UE+poate+interzice+medicamentele+homeopate
absolut groaznic!
@ raluca : ;) io sunt! nu ma confunzi!
RăspundețiȘtergereDar de atunci si pana acum, omu' mai evolueaza, se mai adapteaza, ca altfel da ortu' popii! :)
Si sa stii ca noaptea doarme la el in patut. La 5-6 papam titi si ne mutam in patul mare ca sa dormim si cu tati.
:D Deci un co-sleeping adaptat!
scuze de off-topic
sunt o mama hybrid. nici (prea)atasata dar nici indiferenta. De multe ori mi-ar placea sa pot sa am verticalitatea voastra... Unele, le-am preluat integral, altele adaptate .. si spre rusinea mea, altele deloc. Sunt norocoasa ca am descoperit comunitatea mamelor bloggerite. pe mine m-ati ajutat enorm. Am gasit in blogosfera exemple bune de urmat dar si tipare de "asa, nu" ....
RăspundețiȘtergereZoozie si Raluca, mie imi pareti a fi militantele cele mai inflacarate. In toate postarile voastre gasesc informatii bine documentate, actuale si inovative in cresterea si ingrijirea copiilor... dar si toleranta la abateri, aproape de zero :P
Uneori va privesc ca pe super-mame... uneori, lasati sa se intrevada latura umana si normala si asta imi da speranta ca poate totusi nu sunt chiar atat de defecta... poate inca mai am o sansa :P
... dar laptele formula nu l-as face in casa... nimic din ce am citit nu m-a convins ca ingredientele asigura aportul de vitamine si minerale necesar unei dezvoltari sanatoase. In cazul formulei stiu exact ce ii dau si cat ii dau... Mi-ar fi teama sa incerc formula facuta in casa, nestiind exact daca modul de preparare sintetizeaza corect toate elementele si ii asigura un mix optim
Luhtien, m-am temut sa nu te superi pe mine. E super asa, ca se trezeste doar la 5.
RăspundețiȘtergereGabi, :)) m-ai facut sa rad. Si spun guilty! Stiu ca am defectul asta ca sunt intoleranta, si mai am eu multe. De asta ma si mir cand spui si ceva de bine despre mine. Mai ales ca tu esti asa de toleranta si deschisa la orice.
Gabi eu sunt de fel o persoana foarte toleranta. Daca eu nu fac anumite lucruri, nu inseamna ca le extind pentru toata comunitatea, fie ea si blogosferica. In cazul meu cred ca a contat mult si abordarea de acasa in ce priveste attachment parenting, desi ai mei nu stiau pe vremea aia engleza si nici Internet nu aveau. Am vazut de asemenea trei copii crescand si inflorind ( uneori stresandu-ma, adolescenta cum ma aflam) si practic mi-am dat seama ca o atitudine relaxata face totul.
RăspundețiȘtergereIdeile pe care le urmaresc pe foaia asta nu sunt asadar nici noi nici netestate, ele vor ur si simplu sa dea de stire altor oameni ca da, se poate si asa si nu procedeaza gresit, nu sunt deloc ciudati. In general, cineva cu atitudinea mea fata de copil poate fi catalogat ca neresponsabil ca sa nu zic altfel de catre comunitatea mamelor care-si feresc copiii de curent.
Nu mi se pare ca abordarea mea a avut ceva pe-langa-uman sau supra-uman. Am pornit in general de la premisa ca un copil este o persoana si am aplicat zicala aia invatata de mica: ce tie nu-ti place, altuia nu-i face.
Legat de laptele formula, incercasem sa las un comentariu pe blogul Mamicii Critice, insa nu sunt sigura ca dadusem send si eram pe mobil, deci nu s-a pastrat neam. Era oricum destul de categoric.
Faptul ca eu una nu agreez folosirea pe scara larga a formulei de lapte nu e un secret. Asta nu inseamna ca ma apuc sa judec eu pe cineva ca da sau nu da lapte praf. Insa daca as avea un copil nealaptat nu stiu cum as alege formula de lapte. Toti se lauda ca imita compozitia de lapte matern. Dar nimeni nu stie cam care e aia. Tusa nu stai cu impresia ca marii producatori de formula cantaresc acte mirograme de vitamine baga in 100g de pudra. Tine de asemenea cont ca e vorba de vitamine de sinteza, deci greu asimilabile. Cum insa au supravietuit si copii care au baut integral lapte de vaca diluat cu ceai putem trage concluzia ca laptele in general are un mare aport vitaminic, daca este neprelucrat. In cazul celui prelucrat in mod sigur trebuie sa i se adauga vitamine care s-au scindat in timpul prelucrarii industriale la temperaturi mari. practic pleci de la ceva natural si ajungi la ceea ce niste minti speram noi sanatoase si-au imaginat ca trebuie sa fie laptele de mama pe baza de lapte de vaca.
Daca este sau nu un sofism ce am scris mai sus nu stiu; stiu doar ca suna al naibii de plauzibil si ca totusi cumva micile fiinte umane cresc indiferent de ce ar primi pe post de hrana. Pentru ca fiinta umana, ca orice animal, este croita sa supravietuiasca. Cei cu material mai bun au sanse mai mari sa nu fie sabotati de obiceiurile nesanatoase, proprii sau lasate mostenire de la strammosi - pe cand altii tusesc si dintr-o gura de awer rece desi le-a fost masurata fiecare molecula de oxigen care asigurat arderile la nivel microcelular.
Super!Mi-a mers la inima postarea asta:)
RăspundețiȘtergerePe de alta parte...daca e egoism parintesc ca un copil sa doarma cu mama si/sau tata?:)Nu o putem lua si asa?
Eu sincer zic ca acum e bine pentru David sa doarma cu noi pentru ca e alaptat.Adica e mai comod pentru amandoi (presupun eu ).Dar stim noi ca daca ar avea de ales ar alege varianta asta?Si ca nu o facem doar din egoismul nostru, ca murim de drag sa ne trezim cu el in fata si sa dormim pe o muchie de pat?:)
Tu stii ca eu sunt de partea ta cu majoritatea treburilor (si cu asta cu co-sleeping-ul)..dar ma mai gandesc cateodata cat fac pentru mine ca imi place mie si cate ca i-ar fi lui mai bine asa:)
Oana ai fost super-tare. Dar tot ce tine de copii e si placut: si cum ii faci, si alaptarea e placuta (vezi valurile alea de oxitocina care vin o data cu let down-ul) s faptul ca sunt frumosi si-ti vine sa-i musti si sa-i mirosi tot timpul... Zi tu ce-o fi neplacut la copiii mici incat sa nu ti-i dorsti cat mai mult prin preajma. Parintii mei au o vorba: un copil iubit, imbratisat, pupat, creste mult mai bine si se dezvolta armonios. Fii sigura ca David prefera sa stea cu voi.
RăspundețiȘtergereSurioara mea vrea sa faca activitati diverse numai cu mama de fata, daca se poate direct in rate! Si eu as mai dormi uneori cu mama daca stau bine sa ma gandesc :)
Eu recunosc ca eram impotriva co-sleepingului inainte de a naste. Adica descoperisem eu attachment parenting ul in timpul sarcinii, mi se parea minunat mai putin partea cu co-sleepingul. De ce? Hmm...nu mai stiu exact ce argumente aveam. Ducem cu noi in spate bagajele astea implementate de altii in mintea noastra si ne gandim prea putin daca e ok sau nu. Bine, in prima noapte acasa :), Vlad a sfarsit in patul nostru pe la mijlocul noptii. La inceput l-am luat in pat cu noi din comoditate, apoi a devenit un soi de dependenta. Acum patutul sta gol de cateva luni bune.
RăspundețiȘtergereSunt privita in schimb ciudat de catre toti carora le spun ca dorm cu bebe in pat (sa nu mai zic de prietenii care isi culca nou nascutul in alta camera...). Si eu ma intreb uneori cum si cand o sa se invete sa doarma singur.
In privinta educatiei, s-a impamantenit asa de bine ideea ca educatia tip dresura e cea mai buna, ca nu sta nimeni sa se gandeasca daca chiar asa e. Traim intr-o lume care ofera pe tava sabloane de gandire, putini sunt cei care fac efortul sa gandeasca pentru ei.
Ce mi-a placut cum a scris Gabi!!! Super! Eu nu am cuvinte asa elevate :D, dar chiar asa gandesc de cele mai multe ori. Ma surprind des gandindu-ma de ce aveam unele preconceptii inainte, cine mi le-a impus? Si cum de unii au ramas tot la acele idei?
RăspundețiȘtergereZoozie, imi plac la nebunie parintii tai! Sa traiasca sanatosi, sa isi creasca si stranepotii! :)
E ziua ta? La multi ani, Ramona! Sa nu-ti schimbi niciodata inflacararea si puterea de a trai frumos clipa!
RăspundețiȘtergerePupaceli si imbratisari, ai scris frumos!
La multi ani, Zoozie, sa fii fericita, sanatoasa si sa cresti copila la fel de neatarnata ca si pana acum! :) E ziua de nume sau de nastere?
RăspundețiȘtergereIn ceea ce priveste educatia tip dresura, ea vine de la cum am fost crescuti si cum am vazut ca au crescuti cei din jurul nostru. Acest lucru combinat cu delasarea de a nu-ti pune intrebari (aici includ intrebarile "de ce fac ceea ce fac si fac bine ceea ce fac?") duc la perpetuarea acestei educatii din generatie in generatie. Pentru ca atata vreme cat nu constientizezi ca ai o problema, nu ai cum sa o rezolvi.
Zoozie, tu ai avut noroc de parinti sensibili si deschisi la minte, de aici modelul educatiei pe care incerci sa-l imprimi Andei. La mine (si la altii) nu a fost asa, am fost pusa intotdeauna la locul meu, nelasata sa-mi spun parerea sau sa am o parere care sa nu fie aceeasi cu a parintilor. Acum, cu Degetzica, imi este foarte greu sa schimb acest model de educatie pe care il am inradacinat. Unele lucruri imi vin usor: pentru ca sunt o fire pacifista nu sunt de acord cu pedepsele corporale sau verbale, dar la altele mai am de lucrat. De exemplu, reactionez extrem de prost la suferinta fizica si imi pierd rabdarea prea repede, zic eu. Si atunci primul impuls este de a lovi, habar nu am de ce. Poate pentru ca am fost "atinsa" cand am fost copil? Si ma invinovatesc enorm pentru asta.
Imi face foarte bine cand citesc la tine astfel de articole, ma fac sa ma uit mai adanc in mine si sa descopar unde mai am de lucrat. Multumesc!
Eu astept momentul in care David o sa spuna singurel 'mami, vreau la mine in camera'.Si sper sa fie cat mai curand (desi nu e prea avansat la vorbit ca sa faca curand astfel de constructii gramaticale:) ).
RăspundețiȘtergereAsta apropo de lucrurile care ne fac noua placere dar nu i-ar (mai) face lui...si atunci sa vezi suferinta din partea parintelui egoist care o sa isi doreasca sa nu fi vrut puiul sa plece in patul lui (cred ca va fi o suferinta comparabila cu 'zburatul din cuib':) ).
In fine, 'om trai si 'om vedea....
Alina, multumesc frumos1
RăspundețiȘtergereMaria, eu iti multumesc pentru comentariu, ma bucur din tot sufletul ca si vorbele mele au efect, pentru ca altfel articole despre cum sa nu-ti rasfeti copilul exsista garla si ma intristeaza enorm, o sa fac o categre lupta contra rasfatului :)
Oana, o sa spuna, n/ai grij la inceput copiii sunt ultra/dependenti, dupa care acelasi instinct extraordinar ii impinge spre independenta. Iti vei dori sa/l mai dragalesti si nu vei putea. Cumva in jur de 3-4 ani majoritatea migreaza spre propriul teritoriu. E mai mult decat am fost invatati sa invatam sa acceptam, dar e o asteptare placuta, ce dumnezeu :) sa ne bucuram cat putem de ea.
Draga Zoozie
RăspundețiȘtergereAm incercat sa comentez si aseara dar nu am avut succes ca picat netul la momentul cheie :)).
Intai la multi ani si tot ce iti doresti.
Pe urma vreau sa iti multumesc pentru postare.Tocmai venisem de la pediatra cu care am avut urmatorul dialog:"Doamna doctor, Edi se trezeste noaptea ca il doare burtica, da din picioare, face un partulica suge putin de linistire si adoarme la loc.Dar povestea se repeta de 5 ori pe noapte si chiar nu mai stiu ce sa ii fac la colici caci totusi are cinci luni.Pediatra:Dar unde doarme copiluil;?.Eu:cu noi in pat!.Pediatra:Atunci sa se trezeasca linistit daca l-ai invatat prost!"Plus ca Edi a luat doar 150g luna asta si voia sa il treaca pe completare dar m-am opus categoric.Sarumana de postare chiar mi-a picat tare bine.Te pup si poate ne cunoastem in decembrie la clubul textilistilor.Onixa
onixa uneori am impresia ca pediatrii astia sunt platiti sa te intimideze, plus ca parca abordeaza problema cu totul gresit. Sunt pe Mobil si nu pot intra in detalii, Dar banuiesc ca-ti dai seama singura unde bat.
RăspundețiȘtergeresigur ne vedem in Dec, in Nov am fost eu mult prea ocupata, insa mare parte din problema e acum rezolvata. Vreau doar sa adaug ca trezitul noaptea tine de fiecare copii in parte, poti sa-i dai seara si lemne in local de mancare, ca daca doarme de fel fragmentat asa-ti ca dormitul. Fie viseaza, fie ii e sete, fie - Dar nu e cazul vostru acum - a mancat prea mult... :)
curaj, va trece si asta.
si eu ma gandesc ca pediatrii s-au inventat ca sa te intimideze pe bune :)).Stiu eu cum e cu somnul Edi a dormit linistit pana acum dar de o luna doarme asa mai fragmentat.Dar a fost o luna foarte plina pentru el, am fost o saptamana la munte la bunici, am iesit in oras destul de mult a cunoscut lume si poate d-aia se intampla asa.In mod normal nu intru in panica dar cand maria sa doctorul mai zice cate una te mai trec fiorii.Numai bine va dorim si ramane pe decembrie :)
RăspundețiȘtergereOnixa sunt tot eu si cu comentariul precedent dar am uitat sa il semnez:)
RăspundețiȘtergerezici ca poti face economie la tine ca sa nu faci la copilul tau? pai gandeste-te ca nu toti fumeaza si nu toti consuma cafea? si noi ne tot gandeam de unde sa mai reducem ca sa avem pt al mic...pai nu mai am de unde!!
RăspundețiȘtergerehaine nu ne prea cumparam decat fff rar,nu fumam, nu bem cafea si consumam banii pe mancare ca fiecare si aici sed duc cei mai multi! mancare si cheltuieli!
dau 8 lei aproape saptamanal pe servetele babylove pt Denis,pt ca de cand ai mentionat de marca asta am mers la dm sa vad despre ce e vb si da sunt extraordinare, mai groase si mai umede!
mai am de mentionat ca eu sunt una dintre came care in urma unui incident nefericit, la doar 2 saptamani dupa nastere am pierdut laptele si am fost nevoita sa il hranesc cu lapte praf! acum te intreb eu pe tine daca doar unul are venit in casa si esti nevoit sa cheltui o aere pe lapte praf, iti permiti lapte milupa la 60 lei cutia sau te limitezi la nan cu 30 cutia?zici ca nu poti si ca nu e bine sa faci economie la copil? pai uneori nu ai de ales si optezi pt nan, asta daca ai totusi ajutor daca nu mai exista si lactovit, laptele praf ce il primesti ajutor de la primarie! asta e nu poti avea tot ce vrei pt ca e criza cu multi someri!
revenind la partea a fi sau a nu fi nun bun parinte...mmmm greu de zis!
eu ma consider o mama moderna si care ii acorda fiului ei libertate si putere de decizie. Folosesc expresia nu ai voie ca asa e la romnani, dar il las pe copil sa doarma singur in camera ca in occident, nu vrea sa manance treaba lui eu nu il fortez, nu ii place nu stiu ce iaurt sau cereale,nu i le mai dau sau poate incerc alta data sa vad daca bacum le prefera!imi las copilul imbracat subtire si nu infofolit ca restul pt ca nu vreau sa am probleme cu el la prima adiere de vant! si pana nacum nu a racit deloc si nu a plans la 1 dinte!in fine sunt multe chestii pt care sunt criticata, nu imi vin acum toate in minte, dar asta e nu poti sa multumesti pe fiecare si gata!
eu zic ca a fi un bun parinte inseamna ai arata dragostea cu fiecare ocazie copilului si ai fi alaturi cand e mai mare si are nevoie tine. asta te face un parinte bun nu ca eu folosesc numai produse nuk si alte marci ce costa o gramada de bani, iar in final nu esti capabil sa ii arati dragostea!
cam atat am avut de zis, sper ca nu te-am plictisit!
maharet nu m-ai plictisit deloc, incearca sa mai citesti si alte articole de pe blogul mediocru si vei vedea ca nu ai de-a face cu o fitoasa. Ma refeream la lucrurile care cu adevarat conteaza in viata unui copil. In general am aflat de multe alternativ mai ieftine sau macar mai economice. In unele cazuri (la lapte praf nu ma bag, nu ma pricep) chiar daca aparent platesti mai mult pe moment, ajungi sa economisesti per ansamblu mult mai mult. Iata, niste cutece mai blande cu pielea bebelusului de exemplu nu te forteaza sa cumperi o crema scumpa; sau un sapun bine facut nu iti impune sa folosesti cine stie ce crema. Sau iti cumperi 100g de unt de shea si te ajunge un an fara probleme desi ii gasesti o gramada de intrebuintari, si asta se intampla pentru ca e intr-adevar foarte economic, cu o picatura acoperi tot pieptul lui bebe in caz ca ai nevoie de o crema hidratanta. LA asemenea lucruri ma gandeam. Nuk... de ce ai avea nevoie de asa ceva?
RăspundețiȘtergereA propos de servetele, am gasit unele bune si la mega image, marcalor 365, ambalate in plastic alb. Mai scria adelle de unele de vreo 8 lei, bebe bubu sau cama sa ceva, romanesti si fara parabeni. Eu nu mai folosesc demult servetele pentru Anda, decat cand nu e apa calda din pricina unor reparatii locale sau cand suntem in deplasare mai folosesc.
A propos de dormit, in occident se doarme mai nou cu copiii, e un curent numit co-sleeping care mie mi-a palcut enorm, m-a si ajutat foarte mult sa pastrez laptele si sa dorm mai bine langa bebe. Metode de crescut copii sunt o gramada pe lumea asta, important e sa nu facem abuzuri asupra copilului.
La multi ani! (inca o "scorpie" :)
RăspundețiȘtergereLegat de postare... egoism sau prejudecata sau comoditate.
La tara, cineva dormea inevitabil cu copilul (mama sau bunica), dar oamenii s-au "modernizat" apoi. E prejudecata conform careia copilul se invata in pat cu tine si nu-l mai dezveti...
Cand bebe avea o luna si stateam la mama, deseori dormeam cu ea in pat (plangea cand era pusa in patut, in genere, adormea foarte tarziu ~5). Mama nu pierdea ocazia sa-mi spuna ca o invat prost, ca ea n-a dormit niciodata cu noi in pat, si ca seamana cu mine, ca nici eu nu dormeam noaptea si urlam cum o vedeam ca inchide ochii (ea ma legana pe picioare).
De curand, a vazut o emisiune despre cresterea copiilor si m-a sunat sa-mi spuna cate greseli a facut cu noi, printre care si ca ar fi putut dormi cu mine in pat... dar deh, prejudecata.
Apoi, legat de diversificarea copilului: doctorii de moda veche recomanda diversificarea devreme, de pe la 2 luni (sucuri, supa). Pe vremea lui Ceausescu, femeia nu statea asa mult acasa, si era important ca bebelusul sa poata consuma altceva decat lapte (sa poata fi hranit la cresa). Dar astazi, de ce sa incepi asa devreme diversificarea? E mai comod sa hranesti copilul "ca pe un adult", dar nu-i mai bine pentru el... da, aici e egoism. Si inconstienta.
O colega a carei fetita e cu 3 sapt mai mare ca fie-mea s-a intors la munca (program redus, ce-i drept), pe motiv ca se plictisea acasa, iar alaptatul era prea obositor. Mama ei si soacra-sa au grija de copil. Ce sa mai zici?
Multumesc :)
RăspundețiȘtergereDa, ai mare dreptate in tot ce spui tu pe-acolo. Orice epoca a avut prejudecatile ei. Acu\m sunt \mai multe pt ca si noi suntem mai multi si doua minti manipulate scot mult mai mult decat una singura.
Mie i-e mila de copiii care cad insa victime acestor prejudecati si le vor duce ivariabil mai departe. Insa nue nici asta o regula, daca era asa, tu, care ai fost fortat separata de mama ta,ai fi incercat sa faci acelasi lucru (inconsent) in familia ta, si eviden nu este cazul. Deci exista speranta si la modul general. Te imbratisez si o pupicesc pe bebelina!
Cred ca multi parinti, acum bunici, se opun "noilor reguli" pe motivul: eu asa te-am crescut si uite ce bine ai iesit!
RăspundețiȘtergereCa si cum daca n-am urma acele reguli (sau am aplica chiar opusul lor) le-am contrazice atat vorbele, cat si faptele, si am insinua ca ei au gresit. Ceea ce e tare greu de recunoscut si acceptat.
Pupici de la noi! nice fotoshooting :) (nush de ce acolo nu mi-a mers sa comentez)