Pisicuţa mea s-a trezit ieri dimineaţă şi i-a văzut pe unii aplaudând într-un film şi a bătut şi ea din palme. E mai adorabilă pe zi ce trece.



Mai spune şi lucruri noi: Plecă pa , cu accent pe "e" sau... Plecă-plecă-plecă paaaaa?.

Toate astea, pe lângă faptul că dovedeşte memorie şi inventivitate. M-a uimit aducându-mi o pereche de sandale pe care le-am încălţat o singura dată de când o am, chiar în ziua respectivă. M-a încălţat cu ele corect. Le-a pentru că în dimineaţa respectivă (era vineri) mă văzuse cu ele, nu cu opincile mele albe pe care de abuzez când mergem la joacă. Mă şi îmbracă, atunci când nu îşi însuşeşte garderoba mea.

În caz că nu ştiaţi, o uşă se deschide când un pumn mic face cioc-cioc-cioc :). De fapt toate uşile se deschid asa: cea de la intrare, cea de la bloc, ea de la farmacie sau de la magazin.

Şi ultima modă e să poţi tricouri largi. Ne-am destrăbălat împreună sub duş ieri că tot ploua aşa urât şi apoi i-am dat un tricou pe ea şi am luat unul şi pentru mine. Micuţa întinde piciorul ăla mic şi pupabil, mârâind la mine. Mă fac că nu pricep şi dau să mă îmbrac, dar a crescut decibelii, aşa că i-am băgat tricoul meu pe picior. Când a văzut că-mi bat joc de ea m-a luat la trei păzeşte din nou, aşa că n-am mai avut de ales şi am îmbrăcat-o. În costumaţia asta a şi adormit, în braţe la mami, la sân, cu părul uscat cu foehnul pentru prima data.