Cât de deprimat intelectual poţi fi să-ţi scoţi progenitura pe-afară doar in şosete când plouă?


Ei bine, mi s-a întamplat mie în seara asta şi menţionez că, după ce încui, am de coborât şi câteva trepte pe care le-am cobprât împreună cu prinţesa desculţă. Apoi am bătut la uşa blocului ca să se deschidă, apoi Zuzulina a făcut câţiva paşi până a ajuns pe asfalt şi a făcut Aaaaaaaa! Aaaaaaaa! Aaaaaaaa!

Eu ma uit (senină şi cretină, ca să parafrazez pe cineva) la picioarele ei şi mi se par mai mici decât de obicei. Iau repede copila şi îi schimb dresurile şi m-am apucat să caut adidaşii prin casă. Că de fapt atâta am căutat după ei până am şi uitat că îi căutam şi probabil inconştientul mi-a făcut o farsă ascunzându-mi şi gândul la adidaşii roz odată cu numiţii. Mă rog, aşa zic acum. Atunci m-am gândit ce chestii mult mai înfiorătoare aş fi putut uita.

De altfel ce ma mai miră, ultima dată când am fost la părinţii mei în vizită am uitat acasă chiar geanta cu lucrurile Zuzulinei. Noroc ca mai era cineva cu cheia noastră în oraş...