Am fost cu zoozii sambata la o cununie civila. De fapt, cununia cu pricina s-a consumat in alta parte, insa atunci am gasit de cuviinta sa sarbatorim cu proaspetii si fericitii casatoriti. Si am fost la Terasa Doamnei. Ce presupune asta? O curte interioara, mancare cu specific romanesc, (yummy, ceapa verde!!!)
, o formatie cu program artistic foarte simpatic (m-a dus Zoozoo sa-i vad de-aproape si am chiuit impreuna cu dansatorii) si zgomotul de rigoare. Adica un parinte de bebelus si-ar fi pus niste probleme existentiale destul de grave inainte sa mearga acolo.
Nu si zoozii. In primul rand ca nu mai fusesera pe-acolo si nu stiau la ce sa se mai astepte. Apoi au considerat ca noua luni separati de viata mondena plus niste luni de dinainte de aparitia mea fericita e cam mult si vor, vor, vor sa iasa si ei in lume!
NB: Nu ma luati in serios, i-am mai lasat sa iasa pe la terase, am si dovezi. Uite de exemplu aici citeam meniul la Cafeneaua actorilor de vara:
Ma rog, Zoozie a fost de-a dreptul siderata. Am mers pentru prima data cu metroul, nici nu stiam cat mai costa o cartela de metrou (2.5 lei, au scumpit-o afurisitii!!), am luat un buchet de flori de o aripa si am cobotat la Universitate. Unde nu mai fusesem de cand era in burtica la Zoozie si n-am sa uit niciodata cum se vaita Zoozie ca arata ca dupa bombardament, cu peretii aia negri si moloz peste tot. Eh, acum alta viata - lumini peste tot, spatiu, mocheta verde, alb si curat! Scari rulante care merg, oaaaau! Apoi ne-am inrolat in trafic pe bulevard - si am facut dreapta de Doamnei. Zoozie spunea ca se simte ca si cum ar fi venit din alta parte, parca n-ar mai orasul ei. Si ea a petrecut foarte mult in Orasul Vechi! Ii cunostea fiecare piatra ... cand era fata.Deh fata mamei, fericirea cere sacrificii. Sa ma ai pe mine e o cinste. Si recunoaste ca te-ai simtit bine la restaurant cu un bebe care a socat toata audienta la cat e cde cuminte. Audienta, voi cand aveti de gand sa faceti copii?
Si-am incalecat pe-o saaaa... In sfarsit, acum ca veni vidi... (cum mai era?).... nunta de saptamana viitoare here I come! Promit sa merg singura pana atunci ca sa aveti dupa cine alerga.
Iar noi ca baietii
Admiram peretii
Cu aceste mestesugite ghiersuri ale formatiei 'ip-'ap Parazitii in mintea mea cea nevinovata, ma intreb eu cum va arata peretele din dreapta din bucataria noastra acum, ca zoozie arunca toata supa de rosii formand un desen abstract de mare angajament (artistic, ce va imaginati?)
Dar sa incepem cu inceputul, nu? Azi a fost o zi plina de incercari pentru biata zoozie, un adevarat infern de duminica daca s-ar putea spune asa.
Toata ziua i-a tunat si i-a fulgerat pe treburile ramase nefacute si care-i ranjeau a ciuda din coltul gurii. Prin urmare m-a culcat si s-a pus pe citit si baut cafea. Insa tot cu fundu-n sus a ramas. O fi una din zilele alea, insa la noi cred ca zilele alea sunt Zilele, alea obisnuite. Ma rog, nu ma bag, astea-s de-ale mamicilor.
Eu nu puteam dormi toata ziua, deci am dat semnalele obisnuite peste o ora si jumatate... si i-am dat lui zoozie de lucru sa-si uite de ale ei, daca tot nu le-a facut pana acum. Oare ce poate face un bebelus mai bine decat sa stea la mami a lui in brate? Sa bea laptic, dar totusi asta nu-ti ia prea mult asa ca...
Zoozie si-a propus pe la 3 pm sa ma scoata la o plimbare reprosandu-si ca e deja tarziu. Pana la urma eu nu cred ca era asa de tarziu, avand in vedere ca familionul a dat trezirea la 11.30 am (ne-am destrabalat in 3 la o cununie civila pana pe la 1 azi-noapte). La 12-1 m-am culcat, apoi dupa somn zoozie mi-a dat sa mananc unul din cele mai reusite meniuri de pana acum. Si am tooot mancat o portie intreaga si am baut apa din pahar ca oamenii mari. Cum eu sunt un om mic, am si eu un pahar mic care se potriveste de minune cu miniatura mea de gurita. (A propos de diminutivele diminutivelor, e un artiol genial aici).
Pe la 5.30 inca se pregatea sa iasa pe usa si si-a dat seama ca-i este si ei foame, asa ca si-a prajit constiincioasa niste ochiuri in timp ce eu il terorizam pe Zoozoo in timp ce se destrabala la o partida de counter strike ce-i luase deja toata ziua si nu dadea semne ca s-ar termina. (Zoozie sa stii ca te-am razbunat, ha-ha-ha).
Ouale prajite sunt delicioase la orice ora, asa spune Zoozie. Dar de unde atata fum, intreaba Zoozoo. Mami rapsunde ca ea n-a facut deloc fum, nici nu avea de ce. Zoozoo o ia de buna si se intoarce la treburile lui cu mine in brate. Mami intre timp termina de mancat si priveste cu ochii limpezi in jurul ei. Nu se vedea deloc limpede, ci usor albatriu. Si nici nu mirosea a oua prajite in bucatarie ci... a cuptor incins. Zoozie isi da seama ca butonul ochiului folosit la prajit nu era STINS ci DAT LA MINIM...
Ma rog, n-am iesit bine pe-afara ca a inceput sa ploua iar pe mine m-a pocnit un soomn... dar cum nu aveam niciun chef sa pierd vederea tuturor cateilor simpatici de pe strada, am inceput sa marai in speranta ca-mi sare somnul. Pana la urma a sarit pe mine.
Acum facem fast-forward pentru ca nu cred ca va interesa cate paini si-a cumparat zoozie si alte asemenea... si ajungem din nou in bucatarie, nu inainte de a va spune ca am mancat si fructe in seara asta (miammm)... si ajungem din nou la zoozie care s-a hotarat ca doua ochiuri si compania nu-s de ajuns si ar vrea niste supa crema. Rosie si acrisoara, doar de rosii era. Isi turna din ditamai casoleta intr-o cana si, la un moment dat, bietul recipient se sperie de fata ei incruntata si ii sari din mana. Cum nu a fost de-ajuns, mami, incapatanata cum e ea, a dat sa o prinda si atunci casoletei ii crescura niste picioare care o nteleportara direct pe peretele cu geamul. Nu va imaginati ce modele apaprura intr-o doara pe perete, pe cos si pe gresie. Insa lui zooie nu i-au placut, a luat o carpa si a toooot scos la supa de rosii, cam o doua cana asa. Insa peretele a ramas de o culoare incerta. Nu stim daca va bate spre portocaliu sau spre maroniu dar cu siguranta va tinem la curent daca lasati vreun comment.
Eh, acum va las, pe mami o sacaie deja a treia oara o alarma amintindu-i ca e ora sa se asigure ca nu voi avea un fratior prea curand :( Parintii astia!
Incarcatul bateriilor e o ocupatie la moda. Eu pe-ale mele le incarc direct de la sursa. Ce dans, ce betii, ce stat la soare? Lingi un cablu si ai energie pentru urmatoarele doua zile. Nu ma credeti? Luati un cablu DCU-60, conectati-l intr-un port USB legat la placa de baza si gata inghetata electrica. Tot ce mai aveti de facut e sa scoateti limba.
Voi adauga pozele dupa ce usuc cablul de date si telefonul pe care tocmai l-am ros printre chiote de multumire. Pana atunci ma bucur de mesajul "usb device not recognised" pe care-l primeste zoozie daca incearca sa conecteze masinariile intre ele.
... dar pe mami stau mai bine:
Insa stiti cum se distreaza un bebelus de 8 luni? Pandind-o pe mami!
Mami are clar niste avantaje deosebite in afara usurintei cu care ma poate duce oriunde: pe langa mine o poate duce si pe prietena mea in brate fara sa stiu eu (v-am povestit cat sunt de geloasa?). Pentru ca, asa cum mami nu ma vede pe mine, asa nici eu nu vad exact ce face mami: dar vad lumea din perspectiva ei!
Inca nu m-am catarat in wrap in aceeasi pozitie, n-am avut curajul s-o las pe zoozie sa experimenteze pe funduletul meu pretios. Nu de-alta dar pe-josul doare! Am invatat eu pe 1 iunie cand am profitat de o scurta absenta a zoozilor si am vrut sa cobor singura din pat. In plus, spatiul dintre pat si calorfer dovedeste extrema parcimonie din partea cui a facut aranjamentul mobilei la noi in casa. Astfel am descoprit: sunt claustrofoba.
OK, pana la urma eu am fobii iar matusa Raluca, nebuna dupa tot felul de pastilute si siropele, este ipohondra. Fiecare cu calitatile ei (scuzati divagatia).
Revin la tema principala:
Asa ma simt ca un om mai mare. E deosebit de magulitor pentru cineva care nu e luat in serios niciodata. Imaginati-va numai ca la fiecare planset cineva imi indoapa o tzatza in gura, indiferent care sunt motivele pentru care vociferez!
As vrea ca zoozie sa aiba retrovizoare sa ma poata admira la fiecare pas. De asemenea, n-ar strica sa aiba si o bura extensibila, sa ma poata pupa la fel de des ca atunci cand ma leaga in gata... Si inca ceva: mami, nu te sprijini de peretele ala!
Mei-tai-ul din imagine este creatia si proprietatea Dianei, careia ii multumesc pentru posibilitatea indirecta de a-l proba. E un carrier foarte reusit, usor de folosit si comod si pentru mami si pentru bebe.
Azi, dupa lupte seculare, am consimtit sa dorm. Zoozie, ca o mamica precauta ce se afla, s-a mutat cu catel si purcel (aka cafea) in living, unde a aprins PC-ul si din comoditate s-a logat remote pe PC din dormitor. De ce-ar mai cauta cele 100 de taburi pe care le tine vesnic deschise? De ce s-ar chinui sa dea log off pe messenger? Doar le poate avea pe toate intr-o clipa.
Buzz! O prietena o intreaba pe mami despre ultima mea descoperire. Mami se duce la tabul cu pocoyo si da copy/paste linkului... dar si refresh. Si incepe filmuletul. Mami fara nicio grija butona, privea, citea, bea cafea, se gandea la micul dejun devenit deja pranz gratie mie... insa tot nemancat si... Aude galagie!
Si-aduce aminte totusi ca a inchis geamul din dormitor deci ar trebui sa fie liniste.
Mami se urneste de la PC-ul iubit, despre care uneori am impresia ca ar sta mai bucuroasa cu el decat cu mine si nici nu va imaginati ce crize de gelozie ma apucaaaa.... si merge sa manance. Ar vrea ea. Zgomotul se aude din ce in ce mai tare. Si cu groaza parul lui mami se ridica la 90 de grade constatand ca... se aude din dormitor. Tare. O voce nazala, baritonala, castiliana. Masculina pana in maduva oaselor. Si tareeee....
Daca va logati pe remote desktop nu uitati sa stingeti boxele cand doarme copilul!
Atat de puternici si speciali se simt incat isi asuma libertatea de a hartui, in mod anonim desigur, - internetul e mare si deja atotcuprinzator - si de a calca in picioare cele mai nevinoavate si mai pure fiinte - copiii nostri. Mai precis, copilul meu.
Este josnic, ingrozitor de-a dreptul, cum cineva - cunoscut sau necunoscut - isi poate imbraca sinele intr-un ID de messenger si trimite mesaje obscene la adresa unui copil inca nenascut - apoi la adresa unui copilas nou nascut! Tevatura asta dureaza deja de multa vreme. Sa spun ce? Ca mi-e scarba? Ca de doua ori m-am coborat la nivelul lui si i-am raspuns? Ca prima data m-a amenintat?
Eu nu vreau sa arunc cu noroi in nimeni. In mine de ce se arunca? Individul citeste acest blog pentru ca ultima data cand m-a deranjat cu pseudoprezenta lui infama si-a luat un ID care trimite la nick-name-ul meu de aici. Dragule, poate stii si unde stau? Poate vrei sa-mi faci o vizita, sa ma umpli de sange sau mai stiu eu ce ti-ar putea satisface creierul imputinat de lipsa de viata reala? Oare ce urmeaza?
Mi-am poluat blogul.
